[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]D[/mkdf_dropcaps]esi putin sau deloc cunoscut in prezent, lui Aleister Crowley aceasta realitate nu pare sa-i atinga prejudicios capacitatea post mortem de a influenta remarcabil masele. Asocierea numelui sau cu al celor ce se bucura de o notorietate aproape imposibil de surclasat, precum Paul McCartney, Anton LaVey (printre altele, autorul Bibliei satanice si fondatorul Bisericii Sataniste), Jimmy Page (chitaristul formatiei Led Zeppelin), izbutesc, fara tagada, sa starneasca o bruma de interes in ceea ce priveste identitatea si activitatea celui ce s-a autoproclamat «Marea Bestie».
sursa foto: en.wikipedia.org
Amprenta spirituala a lui Crowley rezida in ideile sale, perseverent perpetuate prin intermediul entertainment-ului actual. Cu siguranta, imaginea urmatoare este invaluita in aburii curiozitatii cu privire la natura relatiei dintre Crowley si aceste staruri ale unui segment muzical ce nu se va demoda niciodata, servind ca sursa inepuizabila de inspiratie pentru reprezentantii divertismentului de astazi. Imaginea reprezinta coperta albumului «Sergeant Pepper ‘s Lonely Hearts Club Band» semnat The Beatles, lansat in 1967, acesta gasindu-se situat intre Mae West si Sri Yukteswar. Raspunsul este, pe cat de simplist, pe atat de complex, semnificatia fiind intermediata de o simbolistica meticuloasa a carei arie de «actiune» acopera atat sectorul de sound, manifestat prin frecvente (cuantumul Hertzilor), cat si pe cel al versurilor, ce vine in completarea tabloului muzical desavarsit, in viziunea lui Crowley: aparitia sa alaturi de Beatles nu face corp comun cu nicio coincidenta, avand in vedere amprenta marcanta pe care acesta si-a promis sa o lase asupra industriei muzicale, considerata unealta perfecta in ecuatia unei manipulari subtile, care sa culmineze cu idealurile sale pe care le angreneaza intr-o lupta ostentativa si tenace impotriva oricarei forme de crestinism, supunere, lege providentiala. Fauritor al Thelemei, o controversata filosofie devenita tinta a disputelor referitoare la caracterul ei potential religios din punct de vedere al teoriilor sustinute, printre care si conceptul de “Vointa” (Will), relevat prin opozitie cu pacatul, “tradus” ca restrictie, Crowley se inscrie in topul promotorilor materialismului/individualismului, alaturi de camaradul sau LaVey. Thelema se fundamenteaza pe credinte stravechi si – asemeni multor miscari religioase recente – cumuleaza traditiile estice si vestice. Printre instrumentele vestice de influenta, se regasesc elemente francmasonice si de Kaballah, iar cele estice se axeaza pe yoga, Tantra si Taoism.
«Cel mai malefic om din lume», titlu pentru care “lucreaza” asiduu si voios, urmareste cu indaratnicie sa-si vada ideologia materializata, facand uz de toate formele capabile sa actioneze cu ingeniozitate la nivel psihic, tehnica menita sa cunoasca succesul prin reflectia ambientala; fara a omite natura sa polivalenta reliefata de ansamblul abilitatilor si indeletnicilor sale (poet, maestru de sah, explorator, yoghin, magician), nu ne putem indoi de calitatea de a jongla iscusit chiar si cu cele mai prafuite unghere ale mintii umane.
Originar dintr-o familie crestina, climatul cucernic ce i-a favorizat o educatie in spirit conservatorist, caracteristica epocii victoriene, s-a constituit in premisa unica a unui soi de corolar al rebeliunii, sfidarii oricarei granite de natura providentiala, alimentandu-i setea de ocultism.
Devianta comportamentala ce isi avea obarsia in rezvratirea fata de crestinism si imbratisarea curentului materialist, i-au influentat decisiv implicarea in practicile ritualice satanice, orgii si dependenta de droguri, in ciuda instruirii universitare obtinute in cadrul Colegiului Cambridge, de la care se abate nu cu mult inainte de o incheia, pentru a adera la miscarea oculta Golden Dawn (n.r. «Zorii Aurii», o societate masonica), in 1898. Crowley obtine gradul 33 in francmasonerie, de-altfel, cel mai inalt grad, al carui simbol se transforma in cioburi sub accesele furioase ale unui Michael Jackson supus cenzurii:
Nici sotia sa Rose Kelly, cu care se casatoreste in 1903, nu ramane pe dinafara obsesiilor sale legate de magie. Profitand de locatia in care cei doi isi petrec luna de miere, Cairo, patria politeismului, a mitului Creatiei, Crowley o initiaza pe Rose in ocultism, care incepe sa experimenteze stari de transa ce ii prilejuiesc rolul de liant comunicational intre Crowley si zeul Horus, cunoscut ca zeu al libertatii. Pentru a se incredinta de veridicitatea contactului, acesta o supune pe Rose unei probe, cerandu-i sa-l identifice pe Horus intr-una dintre picturile din Muzeul Boulak. Aceasta il conduce pe Aleister catre o stela funerara din lemn ce-l intruchipeaza pe Horus primind sacrificiul celor decedati. Crowley ramane impresionat tocmai de faptul ca opera era numerotata 666 de catre muzeu, un numar cu care el se identificase inca din copilarie.
In 1910, liderul anarhist este contactat de Theodore Reuss, conducatorul templier al Ordo Orientis, care ii propune sa se alature ordinului, in fruntea caruia ajunge in urma infarctului suferit de Reuss, in 1921.
Sloganul ideologiei lui Crowley «Fa ce vrei» («Do what thou wilt shall be the whole of the Law”), incepe curand sa se raspandeasca si sa se materializeze, laolalta cu mantra sa “If it feels good, do it”, prin care promoveaza libertinismul fara granite si care joaca un rol semnificativ in cadrul revoltei contra valorilor religioase.
Infiltrarea in anturaje cheie, o tehnica iscusita de-a isi duce scopul la indeplinire, ii faciliteaza contributia la productia muzicala, ba chiar la curente propriu-zise, invataturile sale fiind preluate si aplicate cu succes, astfel:
- Colaborarea cu The Beatles se dovedeste a fi fructoasa. John Lennon recunoaste, cu ocazia unui interviu, originea inspirationala a pieselor, declarand raspicat ca ‘’ideea Beatlesilor‘’ se datoreaza exclusiv devizei parintelui blasfemiei (“Do what you will”), astfel ca, acestia se angajeaza sa perpetueze ansamblul conceptual al lui Crowley, atat prin adoptarea simbolisticii la nivelul mimicii si gesticii, cat si prin asezonarea pieselor muzicale cu felurite mesaje subliminale, unul dintre ele fiind legea inversiunii, ce consta in plasarea mesajului ce se doreste a fi de fapt transmis, in procesul de ‘’marsarier’’ muzical, cunoscut si sub denumirea de «backmasking». Mesajul obtinut in urma acestui proces, este, de regula, atat de sinistru, incat nu lasa loc indoielilor generate de prezumarea coincidentei. Unul dintre cele mai graitoare si controversate exemple in acest sens, este cel al paradoxului «Stairway to Heaven» semnat Led Zeppelin:
Forward: “If there’s a bustle in your hedgerow, don’t be alone now, it’s just a spring clean for the May queen. Yes there are two paths you can go back, but in the long run there’s still time to change the road you’re on.’’ Reverse: “Here’s to my sweet Satan. The one whose little path would make me sad, whose power is satan. He’ll give you 666, there was a little toolshed where he made us suffer, sad Satan.”
Forward: “Your stairway lies on the whispering wind.”
Reverse: “Because I live with Satan.” Alte exemple elocvente, in urma operatiunii backtracking, este “Revolution number 9” sau “Like a Prayer” a Madonnei.
- Ozzy Osbourne i-a atribuit lui Crowley insusirea de “fenomen al vremii sale”, acesta dedicandu-i o melodie care ii poarta numele;
- Pe verso-ul copertii celui de-al 13-lea album al formatiei Doors, Jim Morrison apare fotografiat alaturi de bustul lui Crowley;
- Bruce Dickinson, liderul Iron Maiden, declara: “Am facut referire la chestii ca tarotul si, in general, la idei ce provin de la oameni precum Aleister Crowley”; una dintre piesele lor, “The number of the Beast”, contine versuri, precum: “666, the number of the beast/ 666, the one for you and me.”
- “Let it be” se integreaza, similar, in jocul malefic al cuvintelor, sugerand parca natura himerica a cuvantului, mijloc fara de care arta manipularii nu ar fi existat; acesta sfrunteaza valentele divine imprimate in notiunea de cuvant, atat de elogiat in Biblie.
- Nu in ultimul rand, “The Misery Machine” a lui Marylin Manson se evidentiaza prin versuri ce slavesc filosofia lui Crowley: “We’re gonna ride to the abbey of Thelema.”
In fruntea miscarii de modificare a frecventelor muzicale, ce pare sa-l sfideze pe Tesla care afirma ca secretul bunei dispozitii rezida in energie, frecventa si vibratie, cat si pe Confucius, a carei sugestie de verificare a calitatii unei forme de guvernamant, se indreapta catre raportul intre aceasta si calitatea muzicii furnizate poporului, se afla, bineinteles, tot Aleister Crowley, care nu pare sa fi omis niciun palier el edificiului interludic; El sustine folosirea frecventelor muzicale joase, acestea avand capacitatea de a submina procesele cognitive si de a favoriza agresivitatea. Inca din 1953, potrivit deciziei ISO (Organizatia Standardelor Internationale), marea parte a muzicii la nivel global a migrat de la 442Hz la 440Hz, un salt destul de nefast, luand in considerare efectele negative asupra subconstientului, contribuind la dezechilibrul dintre minte si corp, ce accentueaza tendintele anti-sociale, dovedindu-se un adevarat mecanism psihotronic. Studiile stiintifice demonstreaza cu acuratete ca, frecventa initiala de 442Hz vibreaza in acord cu proprietatile universale, cu alte cuvinte, cu cele ale luminii, timpului, spatiului, materiei, gravitatii, magnetismului, cu ADN-ului vietuitoarelor; Astfel, atunci cand atomii ADN-ului nostru incep sa rezoneze in armonie cu schema spiroidala a naturii, simtul conectarii noastre la natura se intensifica. In consecinta, nicio frecventa diferita de aceasta nu poate fi benefica, concluzie cu care insusi Einstein a fost intru totul de acord. Pe aceasta cale, geniul lui Crowley nu cade mai prejos, iscusinta lui indreptandu-se, insa, pe o cale intunecata.
Mai departe, a-l socoti pe Aleister Crowley un om rau, ar fi o subestimare de proportii, printre afirmatiile stupefiante care i-au adus titlul “Wickedest man in the world”, numarandu-se una care-i face cinste firii sale ambitioase : «Am trecut, pur si simplu, de partea lui Satan fara sa stiu de ce. Nu ma multumeam doar sa cred in el. Mi-am dorit fie sa-i slujesc, fie sa-l stapanesc eu insumi».
Cea mai mare parte a vietii a petrecut-o in efortul de-a sfida cu ostentatie si indarjire legile morale, inscriindu-se glorios in orice actiune discreditata de Dumnezeu. Prima sa sotie isi gaseste sfarsitul intr-un sanatoriu; cea de a doua dezvolta, de asemenea, probleme mintale, iar 5 dintre amantele sale se sinucid.
Revenind la conlucrarile sale celebre, se impune a fi amintit conceptul adorarii zeitatii Qabalah, una dintre invataturile lui Crowley, expuse in «Stairway to Heaven» de catre Led Zeppelin, invatatura ce sustinea maretia lui Lucifer, ce sublinia caracterul de zeu al lumii intregi, indiferent de numele sau sau de o potentiala consoarta luminoasa : «There walks a lady we all know, who shines white light and wants to show…» unde forma dumnezeiasca pe care se induce fanilor a fi adorata, este Pan Cimpoierul, zeul grec al padurilor, prefigurat, din nou, de Aleister Crowley ca Lucifer Cimpoierul, creatorul muzicii, aluzie la Biblie, care, intr-adevar, ne dezvaluie ca Iisus Hristos l-a creat pe Lucifer chiar ca si compozitor celest, inzestrat cu unelte muzicale pe masura, conform capitolului 28 din Ezekiel.
Idolatrizarea lui Lucifer, ca intruchipare a lui Pan, a fost laitmotivul ce se perinda prin toate scrierile lui Crowley. Din cate se pare, Jimmy Page a fost dintotdeauna un discipol receptiv al lui Crowley. Urmand cu strictete invataturile acestuia, Page si formatia sa au atras succesul prin adoptarea si includerea doctrinelor in multe dintre melodiile lor, incluzand «Black Dog» «In the Light», «The Battle of Evermore», «Achilles Last Stand». Led Zep au mers pana acolo incat, pe parcursul concertelor, au inceput sa lanseze fanilor ordine de a-si vinde sufletele diavolului, practica imprumutata si de catre artisti contemporani, precum Jay-Z sau Lil Wayne.
Aleister Crowley a intemeiat, de asemenea, miscarea New Age, originea acestui termen aflandu-se chiar intr-una dintre cartile sale, “The Book of Law” care l-a adus pe bancnota dolarului, datorita impresiei lasate presedintelui Roosevelt. Gestul cu pricina nu a fost singular, judecand dupa simbolul ochiului (n.r. ochiul lui Horus, ce insinueaza ziua in care intreaga omenire va fi supravegheata sub presiunea Noii Ordini Mondiale) din interiorul piramidei inscriptionata pe aceeasi bancnota, opera inspirata de catre acelasi Crowley. In jurul acestuia, se afla inscriptia latineasca “Annuit Coeptis Novus Ordo Seclorum” al carui corespondent “Announcing The Birth Of The New Order Of The Ages”, este mai mult decat relevant.
Nici tema reincarnarii nu a fost ocolita de Crowley. Ba mai mult, acesta a sustinut cu sarg principiul transmigrarii, plasandu-se pe sine in centrul unei experiente de acest gen, ce s-ar fi soldat cu privilegiul real de a-si alege familia in care avea sa se nasca.
Prin analogie cu simbolul diabolic, crucea intoarsa, Crowley a elaborat o teorie potrivit careia, tot ceea ce poate fi facut invers, sa beneficieze de conotatii de anvergura, in semn de elogiu la adresa lui Satan :
- “Let him learn to write BACKWARDS.”
- “Let him learn to walk BACKWARDS.”
- “Let him. . . listen to phonograph records REVERSED.”
- “ Let him practice speaking BACKWARDS.”
- “Let him learn to read BACKWARDS.”
- “Instead of saying «I am he», let him say «eh ma I». “
In acest context, «Nema», rostit in bisericile satanice, este rezultatul direct al inversarii celor doua silabe in care consta “Amin”-ul crestin.
In pragul mortii, «Sunt perplex» au fost ultimele cuvinte ale lui «Frater Perdurabo» care si-a petrecut ultimele zile tintuit la pat, in ciuda disponibilitatii sale conversationale.
Aleister Crowley si-a asumat, pe langa rolul de mentor al multor formatii rock, un fel de guru al satanismului modern, toate atributiile unei adevarate «muze», fara a neglija vreun domeniu care sa vizeze trasarea fara cusur a directiilor lumesti, intr-un mod care sa avantajeze si sa grabeasca amploarea New Age si sa sadeasca in constiinta umana necesitatea transgresarii oricarei forme de prohibitie.
