Viata ca un montagne-russe
Un titlu deloc comercial. De fapt, parca nici nu-i titlu de carte, ci un rezumat. Citindu-l, stii deja despre ce este vorba, si-atunci de ce sa mai cumperi cartea?
Multi n-au tinut cont de logica asta si uite-asa Barbatul de 100 de ani care a sarit pe fereastra si a disparut a devenit romanul cel mai bine vandut in anul 2010 in Suedia. Si pe buna dreptate.
Un roman savuros, incarcat de ironie subtila, umor discret si puternic totodata. O delectare!
Allan Karlsson chiar are 100 de ani, impliniti in primele pagini ale romanului.
Povestea lui ne apare structurata pe doua falii de timp, ce alterneaza de la un capitol la altul. Viata de azi si cei 100 de ani trecuti, incarcati de aventuri si situatii absurde. Ambele paliere temporale sunt la fel de spumoase, iar aventurile lui Allan se tin lant chiar si cand implineste un secol.
Allan n-are prea multa scoala, abia a trecut de 3 clase. Asta nu-l impiedica sa-si foloseasca inteligenta si sa capete intelepciunea de a trai direct, fara retineri timide sau frici. “Lucrurile sunt asa cum sunt si vor fi asa cum vor fi” este deviza sa in viata, deviza ce-l va salva de multe incurcaturi ce stau la panda in palpitantul centenar.
In trecut, ca “expert” in explozibil – de fapt ii placea sa se joace cu artificii si bombe artizanale – ajunge in preajma unor evenimente si personaje epocale: langa Franco, in razboiul civil din Spania, langa Truman care-l trimite in China sa-i arunce in aer pe comunisti, apoi langa Mao Tse Tung caruia ii salveaza sotia de la moarte. Stalin il crede spion si-l arunca in gulagul Siberian, de unde Allan evadeaza aruncand in aer Vladivostok-ul. Nu de alta, dar ii era tare pofta de un snaps, iar aia din lagar nu-l tratau deloc ospitalier. Apoi practica un pic de spionaj, asa, de distractie…
Cu o nonsalanta dificil de imaginat chiar si in fictiune, traverseaza granite ignorand orice regim politic, pana cand viata – vrand parca sa scape de el, il arunca in Bali unde se odihneste la soare vreo 15 ani. Cum-necum, Allan ajunge sa activeze si la ambasata Indoneziei din Paris, in imprejurari si conjuncturi ce cad dintr-un ridicol intr-un alt ridicol – si uite-asa ne lamurim si noi cum merg treburile la nivel inalt.
Dupa o pensionare tarzie, Allan ajunge, in sfarsit, in Suedia – drum inceput cu zeci de ani in urma. Nici acasa nu se potoleste. Ajunge sa-si implineasca suta de ani intr-un azil. De unde fuge. Asa, de plictiseala si pentru ca nu-i place asistenta – cam uratica.
Ei bine, pare incredibil, dar aventurile abia acum incep. Nu-s putine, nici banale.
Urmand principiul ”Daca viata ta a intrat în prelungiri, de ce sa nu-ti permiti niste capricii?”, Allan n-are nici un moment de plictiseala si nu se lasa pana nu cucereste o “tinerica” de 80 de ani, aducand-o in pragul casatoriei.
Jonas Jonasson ne incanta cu replici haioase provocand hohote de ras si totodata ne plimba cu umor si un strop de persiflare prin istoria unui secol incarcat de evenimente ce au marcat umanitatea.
Dupa o lunga cariera de jurnalist, consultant media si producator TV, Jonas Jonasson decide sa inceapa o noua viata. Lucreaza la un manuscris care devine un roman.
Romanul devine un fenomen de piata în Suedia, iar apoi este tradus in peste 20 de tari.
Cand am citit titlul, mi s-a parut nepotrivit si fara nici un clic atragator. Acum, dupa citirea romanului, nu vad ce alt titlu ar fi fost mai potrivit. Un roman excelent pe care-l citesti fara sa respiri.
