Si eu am asteptat sa se intample ceva in cartea asta, numita eufemistic „thriller”. Serios? Chiar thriller?!
Citind primele 100 de pagini am asteptat sa se intample ceva – orice! Mare lucru nu s-a intamplat, decat ca s-au prezentat trei situatii diferite ale unor personaje fara legatura intre ele: o absolventa de liceu care fuge din prapaditul ei de oras cu chipesul ei profesor (care preda nu-stiu-ce-materie, nici nu conteaza); un tanar student care isi paraseste familia ajungand la tatal sau biologic – un soi de homeless ceva mai rasarit si mai smecher; un ametit de vreo 30 de ani care isi tot cauta de vreo 10 ani fratele geaman – schizofrenic, cu multiple personalitati, care umbla prin toata America schimbandu-si numele, ocupatia si pacalind lumea. Iar fra-su – ala sanatos, n-are alta preocupare in viata decat sa-l caute fara sa stie ce va face cand il va gasi.
Si uite-asa, curioasa sa aflu ce se intampla cu toti ametitii astia, am mai parcurs vreo 200 de pagini intr-o plictiseala ce risca sa ajunga cronica. Credeti ca s-a mai intamplat ceva? Nimic relevant ca poveste „thriller”! Ta-su biologic al studentului isi invata copilul numai la rele, ba chiar ii insceneaza „oficial” moartea ca sa nu-l mai caute nimeni – incenare slabuta, deloc verosimila.
Profesorul ala aratos se dovedeste a fi unul cu mai multe fete – daca n-ati ghicit, va zic eu: e fix geamanul schizofrenic. O zapaceste pe biata liceana schimbandu-i tunsoarea si culoarea parului.
Iar ala de-si cauta fratele umbla ca nebunul, sfartecat de probleme existentiale pe care nu le are, doar le inventeaza…
Mare parte din actiunea romanului Astept raspuns se vrea a ne releva usurinta cu care se pot insela oamenii pe internet, fabricarea de identitati, de carduri bancare si o vaga aluzie la hackeri – nimic palpitant, nimic emotionant, nimic „thriller”.
Si deodata ajung spre finalul cartii unde aflu abrupt ce se intampla cu personajele dupa ce se termina actiunea (vai mama ei de actiune). Si mi se releva in ultimele 5 pagini ca cele trei situatii au un personaj comun: schizofrenicul. Si se petrec la distanta in timp – chestie deloc specificata sau macar sugerata de autor.
Cartea nu-i scrisa rau, dar nu creeaza emotie, nici senzatie, nici suspans, nimic. Ideea e interesanta, dar degeaba daca cititorul nu gusta din maiestria scriitorului. Ar gusta el, daca ar fi de unde…