[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]C[/mkdf_dropcaps]ircula pe internet, cu multe like-uri, un short film despre viata unui expert intr-o corporatie, unul care trebuie sa deseneze sapte linii rosii perpendiculare folosind cerneala verde si invizibila. Credeti ca se poate?
Tolstoi a reusit, cu o suta de ani si mai bine inainte de internet, in romanul Anna Karenina. Sa desenezi linii rosii cu cerneala verde nu este imposibil, ci este marketing. Daca vrei sa vinzi adevarul greu al faptului ca in afara credintei viata nu are niciun sens, nu poti sa o faci decat cu cerneala invizibila. Asa ca spui povestea unei femei adultere, de success, care se sinucide din dragoste aruncandu-se in fata trenului. Adica mult sange, adica, raportat la adevar, trasezi linii rosii perpendiculare cu cerneala invizibila si produsul va atrage atentia, efect garantat.
Tolstoi stia marketing in nuantele lui cele mai contemporane caci ne vinde adevarul crud in singurul fel in care putem sa-l vedem. Rosu, facut din verde si invizibil.
Nu stiu cine mai citeste azi Anna Karenina. Romanul are cateva sute bune de pagini, descrieri lungi, trairi rusesti, melancolii si indoielii, spuse cu multe arhaisme. Are un ritm complet diferit de muzica de azi din magazinele de haine. Chiar si din ceainarii sau librarii. Dar, orice adolescenta (sincer, in ele imi sta speranta…) si orice femeie corporatista de succes care a calcat stramb in viata ei perfecta (si aici am ceva sperante…) va fi sedusa de romatismul sinuciderii din dragoste adultera si neimplinita, intamplata alteia. Si romanul incepe fix cu asta. Povestea adulterului. Dar se incheie cu drumul credintei, atat va spun. Nu este despre o femeie, ci despre un barbat. Nu este despre Karenina si Vronski, ci despre Levin. Nu este despre iubirea dintre barbat si femeie, ci despre iubirea de Dumnezeu. La fiecare pagina o sa vedeti doar linii rosii perpendiculare in timp ce in minte vi se strecoara invizibilul. O sa vedeti rosu, dar veti ramane cu verdele. O sa vedeti sangele, dar veti ramane cu Dumnezeu. Singurul mod in care se putea spune adevarul, atunci ca si acum. De aceea, pe langa Tolstoi, expertul asiatic din short film e doar un pacalici.
Da,tocmai l-am recitit,sigur,la o alta varsta,dupa Pavel Basinski “Lev Tolstoi -Fuga din rai”.
E o carte perfecta.Punct.