Angela merge mai departe – În cautarea feminitatii pierdute …în comunism
De la distanta anului 2014, începutul anilor 80 al secolului 20, pare tot mai îndepartat si încetosat, de parca lentila timpului se afuma tot mai tare cu fiecare zi ce trece. Acolo, cred eu, este un trecut uitat, ce ascunde în el raspunsul întrebarilor prezentului.
Poate, în iuresul prezentului, mi-as fi atintit privirea, din mimetism colectiv, într-un viitor nedeslusit, daca, printr-o întâmplare, n-as fi revazut filmul, Angela merge mai departe, (1981), în care, actrita Dorina Lazar interpreteaza cu gratie si maxima autenticitate femeia, dar nu fiinta eterica ce a inspirat poetii, ci cea învesmântata în mantala-i, data de un regim ce nu cunostea diferente de gen. Erau doar tovarasi… nu barbati si femei în roluri sociale diferite.
Si totusi, oare, chiar e posibil ca o ideologie a uniformizarii sa fie atât de eficace? Chiar exista? Biografiile personale ale multora dintre noi ar confirma ca da, statul atotputernic functiona. În consfintirea egalitatii mai presusus de orice, femeia parea ca evita sa fie mama, sotie, iubita, adica sa-si manifeste sensibilitatea, nevoia de protectie, vulnerabilitate, ascunzându-se sub mastile unui pionierism masculin: prima femeie sudor, prima femeie metalurg, prima femeie … sofer de taxi, ca în cazul eroinei noastre etc.
Se stie, ca suntem capabili de a învata si de a prelua, împrumuta atitudini, preocupari între sexe, fara a deranja cu niciun fel structura si înclinatiile firesti, fiecare putând cocheta sau nazui spre domenii specifice celuilat gen.
Însa, când acest lucru devine o directiva de partid, o valoare sociala de necombatut, atunci, ne intrebam, cum s-a adaptat femeia, spre a nu-si anula complet identitatea de sine si a continua sa isi pastreze nealterata specificitatea.
Poate, tocmai dualiatea mereu invocata, a salvat-o de la auto-negare si disolutie, iar Angela, personajul care la lumina zilei este sigura de sine, punându-si în valoare calitatile de lider, urmare a rolurilor sociale bine învatate, îsi devoaleaza punctele sensibile in momentele neprevazute, prin confruntarea emotionala cu masculinitatea.
As putea spune, ca dincolo de banalitatea rolului, Angela e o pasare Phoenix a comunismului pestrit, creând si recreând în fiecare gest, expresia feminitatii depline…. de la atitudinea de sfânta Vineri, ce cu un cuvant ridica pe cel obosit si-l ajuta sa mearga mai departe, la sacrificiul de sine, renuntarea la maternitate, punând mai presus interesele sociale, la cea de partenera, asteptând protectie si oferind caldura celui de lânga ea, la cea de vesnica protectoare a ideii de familie, aceasta vazându-se nu o individualitate distincta, ci urmasa si pastratoare a unei întregi genealogii.
Astazi, feminitatea ca si concept, se redescopera, se reînvata, alunecând de la imaginile moderne, diform exagerate, de industrie a comercializarii sale, la demonetizarea importantei sale, prin reiterarea modelelor comuniste…
Poate însa, doar Angela stie, ca indiferent de curente, mode, doctrine… redescoperirea sta in … a merge mai departe.
Lavinia Budescu
