Cine-mi citeste cronicile ma stie deja un fan declarat al cinematografiei non-hollywoodiene. A nu se intelege ca discriminez ciematografia hollywoodiana, ba din contra, am favoriti si dintr-ai lor, dar parca tot europenii sunt mai autentici.
In cadrul editiei din acest an a Festivalului Filmului Evreiesc am urmarit o productie germana pe care am indragit-o tare mult si pe care v-o recomand din toata inima – Anderswo / Anywhere else.
Pelicula a fost regizata de Ester Amrami in 2014 si apare ca fiind o productie germana, insa spiritul evreiesc reiese din fiecare amanunt. Ester Amrami s-a nascut in 1979 in Israel, in 2003 s-a mutat la Berlin, raiul european al artistilor, iar din 2005 a-nceput sa studieze regia la Universitatea de Film si Televiziune “Konrad Wolf” din Potsdam.
Pelicula ne spune povestea unei studente evreice, Noa, aflata la studii in Germania, ba chiar in Berlin. Nu cunosc prea multe detalii despre biografia lui Ester Amrami, dar intuiesc ca ea insasi a reprezentat sursa de inspiratie pentru personajul Noa.
Noa pare sa se fi integrat perfect in tara adoptiva; are un iubit german, Joerg, cu care coabiteaza, si isi pregateste licenta, constand intr-un dictionar de cuvinte intraductibile (paradoxal, nu?!).
Pe masura ce ne sunt prezentate scurtele filmulete in care subiectii tezei sale de licenta incearca sa explice anumite cuvinte ce au implicatie majora in limba de bastina a fiecaruia, dar sunt intraductibile in germana, observam ca Noa de fapt nu-si gaseste locul, asemenea cuvintelor cu pricina intr-un dictionar de limba germana. Avand ca impuls refuzul profesorului indrumator cu privire la lucrarea sa si plecarea lui Joerg intr-un turneu cu orchestra sa, Noa pleaca in Israel sa-si viziteze familia, ca doar nicaieri nu-i ca acasa.
Iar aici incepe aventura, si pentru Noa (si mai tarziu pentru Joerg), si pentru noi. Umorul evreiesc m-a cucerit definitiv, probabil prin paralele facute personal intre elementele cheie din cadrul familiilor evreiesti si cele romanesti. Jocul actritei ce o interpreteaza pe mama Noei, Hana Laszlo a fost un adevarat deliciu pentru mine.
Desi substratul este unul dramatic, vizand instrainarea emigrantilor, maniera in care este prezentat traseul Noei este mai mult decat amuzant. Pelicula s-a bucurat deja de succes in cadrul unor festivaluri, castigand premiul “Dialog in perspectiva” in cadrul Festivalului International de Film de la Berlin 2014, precum si alte premii in cadrul festivalurilor de film europene.
