Respir adanc. Adanc. Si mai adanc. Si scriu cele 5 idei despre Amalia respira adanc:
- Pe baza unui text se fac mai multe spectacole. Acum nu mult timp criticasem un spectacol de la Nottara, Raspodie-n Roz, acuzandu-l ca este inutil atat timp cat in acelasi timp se mai joaca, pe scena altui teatru, Oscar si Tanti Roz. La FEST-FDR urma sa vad 2 astfel de spectacole: Amalia respira adanc si Mobila si Durere. Despre primul dintre ele voi scrie acum, semnaland opinia despre o alta versiune, vazuta in Bucuresti la Teatrul Mignon.
- Povestea, pentru cine nu stie, este de fapt istoria tarii noastre. Amalia isi povesteste viata, incepand cu bucuria de a deveni pionier, bucuria ca a scapat de guvernanta nemtoaica, trece prin toate traumele perioadei comuniste si, mai ales, despre adaptarea la noile realitati capitaliste. Asa cum este si viata, tonul este cand vessel, cand trist, cand dulce, cand scarbit. Amalia trece de la o stare la alta, de la un sentiment la altul.
- Fiind One-man show, fiecare spectacol este diferit. Cel de la Cluj, cu Anca Hanu, mi s-a parut mai viu, mai vesel mai apropiat de realitate. Cel cu Ioana Marchidan mi s-a parut pe un ton parca prea trist. Trebuie sa-l revad, este o distanta considerabila de timp intre ele. Si trebuie, e drept, sa vad si cealalta variant care se joaca in capitala.
- Mi-a placut momentul in care Amalia vine efectiv peste public, cautandu-si fratele in aeroport. Este o altfel de interactiune cu publicul, una pe care n-am mai vazut-o si pe care am apreciat-o. Nu stiu, insa, cate Sali de teatru o permit.
- Textul este scris de Alina Nelega, care mai are un text pus in scena la acest festival (In Trafic), insa multe altele puse in scena prin tara. Acesta este, insa, cele mai celebru text al ei.
Amalia respira adanc este un spectacol – document, viata Amaliei este, de fapt, istoria tarii noastre. Viata ei poate fi viata oricui. Si pentru ca tot este vorba despre respirat adanc, va invit sa faceti asta sis a urmariti interviul dat de actrita principala la TVR Cluj: