Aglaja dupa Aglaja Veteranyi, Bucharest Fringe 2016 @UnTeatru

Doaaaaamnelor si domnilor, bine ati venit la … circ!

   In aceasta seara speciala veti avea ocazia sa vedeti o poveste care va va amuza, va va emotiona si pe care nu o veti mai putea uita!

   In aplauzele dvs, intra in scena, minunata, talentata si frumoasa  A-GLA-JA!

   Alaturi de ea, dovedindu-si talentele vor evolua, membrii familei ei, dar si altii, unul mai diferit ca altul!O lume colorata, o lume de poveste, cu personaje pitoresti.

   Nu, nu am gresit recenzia, si nici locul.

   Odata ce ai intrat la Aglaja dupa Aglaja Veteranyi, uiti de tine si ai ocazia de a vedea circ in teatru! Nu vorbesc din fericire la modul peiorativ ci vorbesc chiar la modul admirativ!

   Spectacolul Aglaja este o adaptare, o dramatizare a doua romane scrise de autoarea cu origini romanesti, Aglaja Veterany: „De ce fierbe copilul în mămăligă” și „Raftul cu ultimele suflări”. Povestea surprinde destinul Aglajei si al membrilor familei ei, pe parcursul a mai multor ani, astfel avem ocazia sa o vedem pe micuta Aglaja (Alina Petrică) de numai cativa ani, la inceputul spectacolului pana in anii fragezi ai tineretii, catre final.

   Aglaja este fiica unor artisti de circ, mama, (Anca Diana Florescu, excelenta, senzuala si cu multa forta dramatica) fiind acrobata, supranumita “femeia cu par de otel” si tatal clovn (Adrian Ciobanu, creator al acelei profunzimi a clovnului vesel prin costumatie si pozne, dar  plin de cautari, dureri si tristeti in interiorul omului de sub costum). Cu ei, in caravana circului, care strabate mereu locuri noi, mai calatoreste si sora (sau fratele, un personaj cu identitate sexuala ambigua, arata ca un barbat dar se prezinta si se comporta ca o femeie) mamei Aglajei (Olimpiu Blaj, este extrodinar cum personajul pe care il creeaza nu este deloc vulgar, este cald, sensibila, plin de farmec si de candoare).

   O lume spectaculoasa, dar dura, unde Aglaja invata din anii cei dintai ce inseamna pericolul, apropierea mortii (prin natura numerelor acrobatice sustinute de mama), foamea, fuga dintr-un loc in altul dar si pastrarea viselor importiva obstacolelor.

   Aglaja viseaza sa ajunga un mare star de cinema, sa devina o actrita celebra si sa castige multi bani din rolurile din filme, cu care sa-si ajute familia, sa aiba o viata fericita. In ciuda vietii destul de haotice pe care o duce in sanul familiei ei speciale, este un copil vesel, adorabil, o papusa vie care isi iubeste imens familia. Este in acelasi timp afectata de neintelegerile dintre parintii sai (cele mai dese certuri fiind din cauza cheltuirii banilor putini de catre tata, pe role de pelicula, filmand mereu cu o camera veche, spre fascinatia Aglajei). Sufera foarte mult cand tatal ei le paraseste, plecand pe drumul pe care el incearca sa-si gaseasca rostul, implinirea, dar neasumandu-si nevoile firesti ale copilei, de sprijin, stabilitate si protectie.

   Aglaja trece prin multe momente grele, redate intr-o maniera vizual-artistica de un mare impact, poetic. Spectacolul este plin de dinamism, de muzica, jocuri de lumini si umbre proiectate, de dans, de personaje (matroane/iubiti de-ai “matusii”/ propietare de pension/ spiritul mortii/ functionari bancari, in interpretarile lui Stefan Lupu si ale lui Aron Alexandru Lucian) cu costume grotesti, pitoresti, metafore care sugereaza caracterele lor, dar si modul in care isi pun amprenta asupra Aglajei si cum se descurca in provocarile aparute in relatiile cu aceste personaje.

   Spectacolul mi-a creat deseori impresia unui film vechi proiectat, cu sarituri de perioade de timp, ca si cand rola era rupta si au ramas doar bucatile cu momente importante din firul vietii acestei fete.

   Este un spectacol impresionant, in care nu stii niciodata ce te asteapta, nu-ti revii dintr-un hohot de ras ca dai in plans, nu iti revii bine din surpriza creata de vreun personaj sau moment ca altul vine sa te surprinda si curpinda. Nu exista pauze, este o poveste in continua curgere, in care simti o conexiune si comunicare foarte buna intre membrii echipei, ca intr-o familie, chiar daca familia pe care ei o creeaza in spectacol nu este cea mai fericita. Este insa una autentica si in care, in ciuda neintelegerilor, exista firul rosu al iubirii.

   M-am bucurat de toata experienta spectacolului, de creativitatea fiecarui artist in parte, nu a fost unul care sa nu ma impresioneze, sa nu-i simt daruirea si bucuria de a a fi acolo, le-am aplaudat cu toata inima performanta, munca, le-am multumit pentru energia primita, pentru emotii, pentru tot ceea ce au creat si i-am aplaudat cu toata forta.

   Felicitari intregii echipe, lui Stefan Lupu pentru cum a reusit sa creeze aceasta calatorie in care ne iau cu ei, si felicitari Alinei Petrică pentru castigarea premiului la categoria “cea mai buna actrita” in cadrul Maratonului Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016, dar mai ales pentru cum reuseste sa pastreze aceeasi candoare a acestui personaj in ciuda “trecerii timpului” si a intamplarilor prin care trece Aglaja.

   Mergeti la Centrul Cultural European pentru UNESCO Nicolae Balcescu sa vedeti o poveste deosebita, in care sunt imbinate atent si armonios multe ramuri artistice (dans, fotografie, cinematografie, actorie, scenografie) iar rezulatul este un spectacol care ajunge direct in inima. Si ramane acolo, cerand parca sa-l mai vezi o data, si inca o data…

Mai jos gasiti un trailer Aglaja si pagina oficiala de Facebook a spectacolului: