Alex Vlad este actor, a absolvit masteratul de arta actorului în cadrul UNATC “I.L.Caragiale” si este doctorand în cadrul aceleiasi universitati. A fost invitat în numeroase festivaluri de teatru nationale si internationale, dar a si participat la ateliere de arta actorului sau masterclass-uri conduse de personalitati precum David Esrig, Sanda Manu, Radu Mihaileanu, Alexa Visarion sau Alvis Hermanis. Alex Vlad dezvolta proiectul “Teatru Acum”; promoveaza si produce diferite spectacole teatrale independente. În paralel scrie poezie, proza, eseu si piese de teatru. O parte dintre lucrarile sale au fost publicate în reviste si antologii, iar câteva dintre textele dramatice au fost montate. Este premiat atât pentru lucrarile literare pe care le semneaza cât si pentru activitatea teatrala în repetate rânduri. Organizeaza ateliere si cursuri de arta actorului sau de dezvoltare personala unde lucreaza cu elevi de toate vârstele si nu numai. Este profesor de arta actorului la Z Builders si la Teen Media Academy.
Raftul cu idei: Ce te-a determinat sa alegi actoria/regia?
Alex Vlad: Totul a venit de la sine. Nu a existat un moment sau o persoana anume care sa ma determine sa aleg acest drum. Dar cu siguranta am fost influentat de piesele de teatru si de filmele pe care le-am vazut în copilarie. Îmi aduc aminte ca am vazut la cinematograf “Rob Roy” si multe zile dupa aceea, ma jucam si încercam sa reproduc filmul.
Rci: Ce mentor/persoana te-a motivat în calea aleasa?
A.V.: Nu as spune ca este vorba de motivare ci mai mult de un ghidaj de care am avut parte. As aminti aici în primul rând de Gelu Colceag. La început de drum, un actor cred ca are nevoie sa fie ghidat, sa fie ajutat sa constientizeze unde se afla în acest imens univers artistic, sa îsi descopere limitele pentru a putea ulterior sa si le depaseasca. Daca se lucreaza în acest sens, orice reusita se transforma de la sine în combustibil, te motiveaza sa mergi mai departe. Daca drumul ales e cel bun, chiar si un esec va avea acelasi efect. Te va face sa încerci iar si iar pâna când reusesti. Motivarea s-a nascut în primul rând în mine si a fost alimentata permanent de confirmari. Uneori primesc mesaje pe Facebook sau mail-uri de la spectatori. Pentru mine astea sunt confirmari de o importanta indescriptibila. Lucrurile de acest gen este imposibil sa nu ma motiveze.
Rci: Ce pasiuni ai?
A.V.: Oooo, pasiuni… Uneori nu-mi ajunge timpul sa le fac pe toate. Îmi place sa joc biliard. Sunt zile în care as juca biliard fara oprire. Gatesc. Periodic fac tot felul de experimente culinare si as gati poate si mai mult, dar nu-mi place sa spal vase. Editez muzica si desenez. Sunt îndragostit de fotografie si mi-ar placea sa stiu sa cânt mai bine la chitara. Uneori se întâmpla sa stau o zi întreaga cu chitara în brate fara sa-mi dau seama cum trece timpul. A! Si iubesc tot ce înseamna radio. Am câteva posturi pe care le ascult constant. Îmi place atât de mult încât acasa mi-am facut un mic studio de înregistrari si uneori improvizez tot felul de show-uri. Îmi stabilesc un desfasurator si ma comport ca si când as avea o emisiune la radio în direct. Uneori pastrez si înregistrarile, dar în orice caz, am descoperit în acest joc un foarte bun exercitiu pentru actorul de improvizatie.
Rci: Daca ai alege un alt domeniu de activitate, care ar fi acela?
A.V.: Pai probabil ca as face radio. Sau m-as dedica total profesoratului. Dar într-o anumita masura deja fac asta, asa ca nu stiu daca se pune. În orice caz trebuie sa fie ceva care sa îmi placa mult.
Rci: Cum percepi deschiderea oamenilor cu privire la teatru (în general) si la meseria de actor (în particular)? (mai exact – cum reactioneaza cineva când le spui ca esti actor – te privesc cu entuziasm/ iti pun multe întrebari/ sunt indiferenti?)
A.V.: Unii oameni sau multi oameni nu au nevoie de teatru; nu au nevoie de arta în viata lor. E un lucru trist, dar asta-i adevarul. Ne-am abrutizat si din cauza asta suntem mai putin sensibili. Oamenii daca nu ar mai avea grija zilei de mâine, daca nu ar mai fi nevoiti sa se întrebe constant “cu ce bani platesc facturile”, atunci ar avea interes si pentru arta. Dar acest lucru se pare ca e greu de obtinut în România, în 2014. Nu le poti cere oamenilor care fac sacrificii sa plateasca meditatiile la matematica ale copilului sa se aseze relaxati în pat si sa aiba o discutie senina despre ce piesa o mai fi pe la National. Ca nu poti. Din pacate România e tara oamenilor care fac inginerii financiare cu bani putini. Si atunci teatrul e ca o prajitura scumpa pe care nu ai bani sa ti-o cumperi mereu dupa fiecare masa. Teatrul e hrana pentru spirit, dar spiritul tine post negru daca nevoile primare sunt flamânde.
În ceea ce priveste actorul sau meseria de actor, oamenii se împart în doua categorii: într-o parte sunt cei care au respect fata de actor si fata de aceasta forma de arta, iar în cealalta tabara sunt cei care nu dau doi bani pe ceea ce reprezinta ideea de actor sau de artist. Într-o parte sunt cei care înteleg ca e vorba de un proces complex si de un consum imens de energie si de emotie, iar în cealalta parte sunt cei care vad în actor un mascarici care în cel mai bun caz îi poate amuza la comanda pe spectatori. Personal am cunoscut oameni din ambele tabere, dar concluziile le pastrez doar pentru mine.
Rci: În ce alte domenii/ activitati te-au ajutat veleitatile de actor?
A.V.: Ma ajuta peste tot. În primul rând îmi sunt de folos la cursurile de arta actorului sau de dezvoltare personala pe care le conduc. Sau când scriu o piesa de teatru…exemplele sunt multe.
Rci: Mai exista urme de trac si emotii atunci când te urci pe scena? Sau e la fel de confortabil ca o discutie cu prietenii?
A.V.: Sigur ca da! Emotii exista mereu. Sa ai emotii înseamna ca îti pasa. Îti pasa de public si de partener. Daca ar veni ziua în care nu as mai simti acel imens gol în stomac înainte de spectacol, as renunta la a mai urca pe scena. Actorul fara emotie este inutil.
Rci: Care sunt spectacolele tale preferate din cele în care ai jucat? Ce alte spectacole te-au impresionat si ai vrea sa le recomanzi cititorilor?
A.V.: Nu pot sa aleg un spectacol din cele în care am jucat si sa spun ca e preferatul meu. Îmi este imposibil. În schimb pot sa spun ca sunt cel mai multumit de rezultatele la care am ajuns cu Mitch din “Un tramvai numit dorinta”.
Si…sa recomand spectacole… Pai ar fi Absolut cu Marcel Iures dar si Ma tot duc cu Oana Pellea si Gruia Sandu. Amândoua se numara printre preferatele mele…
Rci: Cu ce actor “din vechea garda” ti-ar placea sa joci pe scena? În ce spectacol?
A.V.: Cu Marcel Iures. În orice spectacol.
Rci: Care este animalul tau preferat? De ce?
A.V.: Paianjenii. Îmi plac de când am crescut unul când eram mic. Si îmi plac felinele si ursii. Pentru ca îmi plac.
Alex Vlad are 28 de ani si este din Bucuresti, a absolvit UNATC „I. L. Caragiale”, unde a obtinut masterul si este in prezent doctorand.
Portofoliul lui Alex de spectacole este deosebit de vast, ca actor, regizor si scriitor:
Actor:
2014 – Gogu Scarlat în “Prostii sub clar de luna” de T. Mazilu, la Teatrul În Culise, regia: Cristi Bajora
2012 – Actorul în “Actorul” de Aldo Nicolaj, regia Alex Vlad / spectacol preluat în proiectul “Trei piese scurte fara sex” la Teatrul În Culise, regie: Cristi Bajora
2012 – Alex în “Locuri Calde” de Alex Vlad si Razvan Marinescu si Raluca Ghervan (dialoguri) la Teatrul Foarte Mic, regia: Razvan Marinescu
2011 – Gheorghe P. în “Yes We Can’t” la Teatrul Luni (Green Hours), Scenariul si regia: Daniel Popa
2011 – Eu însumi în “Albastru pe Interior”, Scenariu si concept: Alex Vlad
2010 – Edek în “Tango” de S. Mrozek la Centrul Cultural Unesco Nicolae Balcescu, regia: Gelu Colceag
2010 – Harold Mitch Mitchell în “Un tramvai numit Dorinta” de T. Williams la Studioul de Teatru UNATC, regie: Mihaela Sîrbu
2009 – Satala în “Tarelkin“ de A. V. Suhovo-Kobilin, la Teatrul Metropolis, regie: Gelu Colceag
2009 – Karl S. Fritz Furke în “Teroarea si mizeriile celui de-al III-lea Reich” de B. Brecht la Studioul de Teatru UNATC, regie: Razvan Marinescu
2009 – Mihailo Vasiliev în “Mama” (Vassa Jeleznova) dupa M. Gorki, la Sala POD, regie: Puiu Serban
2007 – Alexandru Vlad în “Familia Alexandru Vlad apartamentul 16” de Alex Vlad si Raluca Ghervan, Versiune scenica si regie: Razvan Marinescu
2005 – Socrate în “Socrate” de Doru Castaian, la Studioul de Teatru LADC, regia: Doru Castaian
2005 – Grigori Smirnov în “Ursul” de A.P. Cehov, la Studioul de Teatru LADC, regia: Lucian Pînzaru
2003 – El în “Vis sfâsiat”, la Mon D’Art, text si concept: Alex Vlad
2003 – Ivan Vasilievici Lomov în “Cerere în casatorie” de A.P. Cehov, la Studioul de Teatru LADC, regia: Cristi Gheorghe
2002 – Moftangiul în “Moftangii si moftangioaice” dupa texte de I.L. Caragiale, la Studioul de Teatru LADC, regia: Gheorghe V. Gheorghe
Regizor:
2014 – Asistent coordinator la “Stele în lumina diminetii” de A. Galin, la Studioul de Teatru UNATC, coordonare: Gelu Colceag
2013 – Asistent coordonator la “Livada de visini” de A.P. Cehov, la Teatrul Foarte Mic, coordonare: Gelu Colceag si Tania Filip
2012 – Regia la “Actorul” de Aldo Nicolaj
2011 – Concept regizoral la “Albastru pe Interior”
2005 – Asistent regie la “Socrate” de Doru Castaian
2003 – Concept regizoral la “Vis sfâsiat”
Scriitor (doar textele jucate):
2014 – Singur împotriva tuturor (în repetitii, satira într-un act, 1 personaj)
2012 – Locuri calde (drama în doua acte, 3 personaje)
2011 – Albastru pe Interior (dramatizare dupa grupajul de texte cu acelasi nume)
2007 – Familia Alexandru Vlad apartamentul 16 (dramedie intr-un act, 2 personaje)
2003 – Vis sfâsiat (monolog liric)
