[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]Î[/mkdf_dropcaps]ntregul sens de a folosi un simbol este acela de a transmite un inteles si de a limita spatiul – vezi un bat cu rochie pe o usa si nu mai ai nevoie sa citesti “Acesta este locul unde fiintele umane de sex feminin pot sa elimine deseuri.” Insa fascinant este ca uneori adevaratul inteles al unui simbol se poate pierde in istorie, insa simbolul este folosit in continuare.
Insa am mai face asta daca am sti ca…
6. Simbolul pestelui lui Iisus reprezinta un vagin
In afara de cruce, unul dintre cele mai des intalnite simboluri ale crestinatatii este ichthys-ul, cunoscut si sub numele de “Pestele lui Iisus”. Simbolul este foarte des intalnit, mai ales in occident, in mediul sau natural – mai exact pe barile de protectie din spatele masinilor :). Ichthys-ul isi are originile, de fapt, in vremuri antice, pe cand crestinismul era o secta obscura, iar daca luam in considerare ca pestii si pescuitul sunt elemente foarte des intalnite in biblie, putem argumenta ca e un simbol mult mai adecvat pentru a desemna invatamintele lui Christos, decat simbolul obiectului folosit pentru a-l tortura si ucide.
Originea:
Reprezinta un vagin.
Una dintre denumirile date simbolului in discutie, inainte de Iisus, a fost vesica pisces (vasul pestelui) si a fost folosit ca simbol al tuturor zeitatilor ce intruchipau fertilitatea femeilor, de la Atargatis (zeita fertilitatii la sirieni), Afrodita/Venus (zeita dragostei si a sexului), pana la pagâna Mama Suprema, unde simboliza vulva datatoare de viata. In fapt, oriunde s-ar fi intalnit imaginea unui peste in erele pre-crestine, ar fi reprezentat o nu-prea-subtila metafora catre partile intime ale femeii.
Potrivit unor cercetatori, crestinii au adoptat simbolul pestelui-vagin din simplul motiv al notorietatii pe care il avea, insa mai tarziu au cautat tot felul de justificari care sa-i ascunda adevarata insemnatate. Pana si invatori crestini contemporani recunosc istoria “colorata” a celui de-al doilea simbol ca raspandire in occident, o istorie pe care n-ai prea vrea sa o discuti in timpul unei cine cu familia.
5. Simbolul inimii reprezinta metodele de contraceptie antice. Sau testicule.
Simbolul in forma de inima este unul dintre cele mai intalnite simboluri de pe planeta, aflat peste tot, de la carti si reviste la dulciuri, bijuterii, tatuaje de motociclisti. Banala forma de inima este atat de prezenta in viata de zi cu zi, incat este foarte usor sa trecem cu vederea ca, de fapt, nu arata nicidecum cu o inima. De unde pana unde?
Pai, exista ceva dovezi destul de evidente ca simbolul n-ar prea fi trebuit sa fie o inima, ci mai degraba…
Originea:
Un contraceptional din era romanilor.
Daca urmarim adanc in trecut simbolul inimii, il vom gasi pe vechi monede romane, ca aceasta:
Insa simbolul de pe moneda nu e nicidecum reprezentarea muschiului cardiac al cuiva. Simbolul reprezinta pastaia plantei silphium, o planta atat de apreciata pentru efectele sale contraceptive, incat romanii, literalmente, fucked it to extinction.
Insa cat a existat, simbolul semintelor sale era raspandit prin tot Imperiul Roman, pana in punctul de a aparea chiar si pe bani.
Istoricii nu sunt absolut siguri ca aceasta este originea simbolului pe care il folosim azi, insa teoria e mai buna decat “habar nu am”. Daca teoria este adevarata, atunci simbolul universal al dragostei a inceput ca simbolul universal al sexului in nestire, ceea ce aduce putina stanjeneala atunci cand trimiti o felicitare de Ziua Mamei…
Totusi, putem rasturna putin situatia. Romanii au legat pana la urma forma semintelor de silphium cu un organ al corpului, insa nu a fost inima. Pentru a vedea design-ul original, trebuie sa intoarcem imaginea cu susul in jos.
Da… Cutia de bomboane cumparata de Sf. Valentin iubitei reprezinta, de fapt, o pereche de testicule multicolore si jucause.
4. Semnul pacii reprezinta un omulet aflat in depresie
Semnul pacii ramane unul dintre cele mai puternice si inspirationale simboluri de pe planeta, in ciuda lungii sale asocieri cu hipiotii. Poate ca de vina sunt formele geometrice simple ce “vorbesc” cu vreo parte primordiala a creierelor noastre, de simtim grandoare, speranta si convingere cand ne uitam la simbolul acesta.
Din pacate, toate trairile de mai sus sunt, de fapt, la polul opus de ceea ce creatorul simbolului a vrut sa transmita.
Originea:
Originar, era imaginea unui omulet prabusit in disperare.
Gerald Holtom, un grafician britanic, a venit cu design-ul simbolului in cauza, in 1958, pentru a fi folosit in protestele impotriva armelor nucleare. Simbolul poate avea chiar dublu inteles: unii oameni au adoptat interpretarea simbolului drept doua litere dublate – N si D – litere ce au fost intentionate a insemna “nuclear disarmament.”
Insa a fost trecuta cu vederea imaginea principala pe care Holtom a incercat sa o exprime: In cuvintele sale, acest simbol s-a vrut a fi “o fiinta umana disperata”. Semnul de pace inspirational este, asadar, o reprezentare a unui om ce si-a pierdut speranta, aflat intr-o lume ce-a luat-o razna, lasandu-si bratele in jos, in disperare, ca un semn al infrangerii.
Holtom a regretat crearea acestei imagini depresive, imediat ce aceasta a devenit arhi-cunoscuta si a incercat sa repare lucrurile intorcand simbolul invers, astfel incat bratele omuletului sa fie ridicate in aer. Insa versiunea alternativa n-a avut succes. In schimb, omuletul deprimat si invins a devenit simbolul inspirational al oricarei miscari progresiviste din anii ’20. Putem presupune ca lucrurile n-ar fi avut acelasi deznodamant daca Holtom ar fi mers cu un celalalt design alternativ ce-l avea pregatit, acela al unei figurine ce-si taia venele in tacere.
3. Dungile rosii de pe stalpii frizeriilor reprezinta sângele.
Apare un sentiment de naturalete, buna sanatate si rafinament clasic, atunci cand vezi un stalp cu dungi rosii si albe, specific frizeriilor americane. Cel putin pentru ei, acolo in State, asa e. Poate ca stalpii in cauza evoca imaginile unei strazi principale dintr-un orasel mic, al bacaniilor clasice acum inexistente, imagini ale frizerului prietenos in halat alb… Insa acel stalp n-a fost niciodata simbolul unei francize sau ceva similar – toate frizeriile il aveau. De ce asta si nu, sa zicem, un simbol simplu cu o foarfeca, sau ceva de genul…? Ce-ar trebui sa reprezinte stalpul?
Originea:
Este un bandaj plin de sânge.
Stalpii in discutie au aparut pentru prima oara in Evul Mediu, ca un simbol folosit de barbieri – chirurgi. Da, exact asta erau, pentru ca pe vremurile de-atunci, doctorii se considerau a fi mult prea rafinati pentru a participa in ceva asa de vulgar precum a face incizii in oameni, asa ca sarcinile de genul acesta au cazut pe capul frizerilor, ale caror atributii la locul de munca erau mult mai variate decat astazi. In vremurile acelea, frizerii faceau ceea ce fac frizeriile de obicei, precum tunderea parului si barbieritul mustatilor, insa cu banii potriviti, erau fericiti sa-ti scoata si cate-o masea sau sa te scape de pietrele de la rinichi.
Procedura chirurgicala cea mai des practicata era scurgerea sangelui, literalmente, in virtutea credintei ca puteai pur si simplu sa lasi bolile sa sângereze din tine. Pentru a face asta, pacientul lua in brate un stalpisor invelit in bandaje, iar frizerul ii taia incheieturile, lasand sângele sa curga pe bandaj, impreuna cu toate spiritele rele si blestemele de tiganci pe care si le imaginau a fi cauzele bolilor, in vremurile acelea. Asadar, aceasta reprezinta minunatul stalp in dungi rosii si albe.
Este putin greu de explicat, totusi, de ce frizerii ar face reclama deschisa pentru partea muncii lor ce presupunea chinuitul pacientilor si secarea acestora de sânge. Probabil ca aceasta ne spune ceva despre era in care nu simteau nevoia sa ascunda nimic, spre deosebire de, sa zicem, reclamele moderne la hartie igienica, ce nu arata oameni pe veceu. Nici o fotografie a clientilor zambitori, sau vreun slogan vesel, precum “Intrati! Intrati si sângerati prin toata frizeria!”
2. Piciorul de iepure reprezinta o vrajitoare dezmembrata
Nu multi si-au pus semne de intrebare asupra logicii ce spune ca un picior sectionat de la un iepure aduce noroc. Se dovedeste ca povestea piciorului de iepure e mai infioratoare decat ideea dezmembrarii animalelor pentru a avea noroc.
Originea:
Piciorul de iepure a fost crezut a fi piciorul real al unei vrajitoare.
In Statele Unite, simbolistica piciorului de iepure se trage foarte probabil din credintele populare “hoodoo”. Credinta era ca iepurii erau adesea vrajitoare deghizate (altfel cum ar fi fost asa buni la ritualurile de imperechere?), asadar taierea piciorului unui iepure insemna, pentru ei, obtinerea unei bucati dintr-o vrajitoare pe care sa o poarte in jurul gatului. Pe vremurile acelea se pare ca nu prea le pasa de drepturile vrajitoarelor.
Cele mai vechi referinte privitoare la legendele piciorului de iepure detaliaza numeroase modalitati prin care poti maximiza puterea malefica a piciorului, inainte de a-l taia. Aparent, e cel mai bine daca iepurele e omorat vinerea, mai ales intr-o vinere ploioasa, intr-un cimitir, de catre un african-american. Bineinteles, nu au folosit termenul “african-american” atunci, insa intelegeti dumneavoastra.
Insa, mai exact, cum a ajuns piciorul de iepure de la a fi implementarea raului si a magiei negre la ceva ce e vandut turistilor la standurile de suveniruri? La fel ca multe alte lucruri “dubioase” ce ajung comune, adevarul simbolului s-a diminuat cu timpul. Oamenii au uitat de “talismanul raului” si si-au amintit vag de piciorul de iepure ca fiind doar un talisman magic. Pe partea fericita a lucrurilor, vrajitoarele sunt mult mai in siguranta acum. Iepurii… nu asa de mult.
1. Vâscul reprezinta simbolul mortii subite si al castrarii
La fiecare sfarsit de decembrie, oamenii din intreaga lume isi decoreaza casele cu vasc si se saruta sub el, pentru ca, pentru unii dintre noi, o traditie bizara de sarbatori reprezinta singura ocazie sa obtinem ceva “actiune”. Pe langa asta, nu prea ne intrebam cum s-a ajuns la aceasta traditie. Pentru ca daca am sti, probabil n-am mai fi cu chef de pupaceli, ci mai degraba ne-am tine strans de…
Originea:
Un simbol al ritualului de castrare…
La fel ca pustiul acela de la scoala, de care profesorii devin stanjeniti sa vorbeasca, vâscul are doi tatici. Unul este zeul viking Baldur, care, potrivit miturilor nordice, a fost ucis de catre o sageata facuta din vâsc. Din fericire, Baldur a fost reinviat si a decis sa reformeze vâscul, facandu-l o planta a vietii, nu una a mortii… atata timp cat nu atinge pamantul. De aceea, astazi, ne sarutam sub vâsc – pentru a-l tine suspendat, desupra pamantului si sa simbolizam ca totul e OK, nu e nevoie sa moara nimeni, suntem toti prieteni, da?
Insa cealalta parte a traditiei vâscului tine de testicule. Sucul fructelor de vâsc aparent aduce aminte de sperma si chiar exista referinte in care este numit “sperma de stejar“. Am adus asta in discutie nu pentru ca stim ca unii mananca in timp ce citesc acest articol, ci pentru ca explica de ce druizii celti venerau vâscul.
Asa cum am mentionat, culturile antice aveau tendinta generala de a venera orice avea legatura cu organele genitale, chiar si vag. Astfel, combinând ideea ca vâscul creste in stejari sacri, druizii au tras concluzia perfect logica conform careia, deci, si vâscul trebuie ca e sacru. Testicule sacre de stejar, mai exact.
Taierea vâscului din copaci reprezinta, asadar, un gest similar cu un ritual de castrare a zeului stejar. Planta va fi fost apoi agatata in interiorul caselor pentru a umple caminul de noroc si bunastare, nicidecum de furia zeitatilor cu voce subtiata.
[via]
Tare fraieri la primul punct. Crestinii au adoptat pestele ca simbol pentru a se recunoaste reciproc ?n vremurile ?n care erau prigoniti. De ce a fost adoptat pestele? Pentru ?peste?, scris ?n greaca (limba Noului Testament) are ?n componenta initialele cuvintelor ?Iisus Hristos M?ntuitorul lumii?. Mai documentati-va.
Nu cumva explicatia cu “numele” e una din justificarile mentionate in articol, cautate de biserica? Sunt atatea cuvinte care au atatea litere, normal ca se mai potrivesc. Daca studiezi si tu mai bine, similaritatile miturilor biblice se regasesc in mai toate religiile lumii, cu mult mai vechi decat crestinismul.
?n articol, folosirea pestelui se justifica prin prezenta lui ?n Sf?nta Scriptura, nu prin ceea ce am scris eu mai sus.
Faza cu miturile…intuiesc ca o sa ma trimiti sa vizionez Zeitgeist, ca sa vad analfabeti ?n ce priveste istoria religiilor? :))