);
COnecteaza-te cu noi

Film

Vietile altora – Ofiterul STASI care a dat un dosar pe o carte

Publicat

pe

vietile altora

Ofiterul Stasi care a dat un dosar pe o carte

    „1984, Berlinul de Est, la orizont nici urma de Glasnost. Populatia RDG-ului este tinuta sub un control strict de catre Stasi, politia secreta est-germana”. Asa incepe Vietile altora, in original „Das Leben der Anderen”, scris si regizat de Florian Henckel-Donnersmarck.

vietile altora

sursa foto: www.ottavalife.com

   Ideea filmului i-a venit lui Donnersmarck in iarna lui 1997. Asculta Beethoven intins pe podea, cand si-a amintit ce ii spusese Lenin lui Gorki: de ce nu mai putea sa asculte „Appassionata” lui Beethoven. Daca ar fi facut-o, n-ar mai fi fost in stare sa termine revolutia. Muzica aceea il facea sa vrea sa-i mangaie pe crestet pe oameni, in loc sa le sparga capetele fara mila.

   In timp ce se gandea cum ar fi fost sa-l fi putut sili pe Lenin sa asculte „Appassionata”, in minte i-a aparut o imagine. Un om cu casti la urechi care, pe cand spioneaza vietile altora, este nevoit sa asculte muzica frumoasa.

   In jurul acestei imagini puternice a construit Donnersmarck povestea ofiterului Stasi Gerd Wiesler. O poveste plina de adevar, desi doar o fictiune.

   De ce este fictiunea filmului mai adevarata decat o poveste adevarata? Milan Kundera, in „Arta romanului”, afirma ca intr-un roman, scriitorul exploreaza existenta umana, nu realitatea. Iar existenta este domeniul posibilitatilor umane, tot ceea ce un om poate deveni.

   Ofiterul Stasi, Hauptmann Gerd Wiesler (Ulrich Muhe, extraordinar in rol) intruchipeaza aceasta explorare curajoasa a posibilitatilor de devenire a unei existente. O existenta care se preschimba in viata, prin vietile altora.

   Pentru partitura pe care o canta la pian Dreyman (Sebastian Koch) in imaginea centrala a filmului, Florian Henckel-Donnersmarck l-a vrut neaparat pe Gabriel Yared (ii remarcase muzica compusa pentru „Talentatul domn Ripley”).

   I-a cerut compozitorului sa isi inchipuie ca ar fi putut, prin muzica sa, sa-l convinga pe Hitler sa renunte la grozaviile din viitor. Piesa pe care i-a compus-o Yared l-a bulversat initial : stranie, frumoasa, cu ceva obsedant si furios.

   Avea sa realizeze apoi ca muzica exprima de fapt perfect despre ce era vorba in filmul sau: nu cat de frumoasa este lumea, ci ca oamenii, viata, sentimentele sunt reale.

   Realizarea acestui adevar, concentrat in acea muzica, il face pe Wiesler, incetul cu incetul, sa iasa din carapacea sa ideologica.

   El este expus, fara sa se poata sustrage, realului. Pentru ca Dreyman, scriitorul pe care il spioneaza, are ceva intact, sanatos, necorupt de nebunia vremurilor. Pe nesimtite, Wiesler, un robot perfect in masinaria Stasi, incepe sa simta, sa admire; se imprieteneste cu cel pe care il spioneaza.

   Ajunge chiar sa faca ceea ce ii era de neinchipuit inainte. Sa transforme un dosar de supraveghere, dintr-o arma perfecta de zdrobire a capetelor, intr-un scut cu care apara vietile altora.

   Wiesler il salveaza pe Dreyman de la ceea ce i se pregatea : inchisoare cu izolare completa, pentru ca asta reducea la tacere tipul sau de artist ( dupa eliberare n-ar mai fi fost in stare sa scrie un rand).

   Dupa caderea zidului Berlinului, timp de doi ani, Dreyman nu scrie nimic. Intr-un mod semnificativ, Wiesler il salveaza a doua oara. Pentru ca dupa ce afla ceea ce se intamplase de fapt cu sapte ani in urma, scrie o carte – „Sonata pentru oameni buni”, pe care i-o dedica lui, agentului HGW XX / 7, „cu recunostinta”.

   Filmul se incheie cu un stop-cadru pe chipul lui Wiesler care intelege ca acea carte este intr-adevar pentru el. Este chipul unui om bun, care a dat un dosar pe o carte.

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro

Ma pasioneaza filmele si tot ce tine de cinematografie. Daca mi-ar sta in putere, as interzice dublajul in televiziunile din toata lumea si remake-urile americane dupa filmele straine. Imi place sa am pe-aproape copaci, sa-mi aleg carti in bibliotecile publice, sa vad oameni care nu se cunosc zambindu-si pe strada.

1 comentariu

1 comentariu

  1. ComiCultural

    05 nov., 2013 at 23:34:15

    DA! Film-reper. Si recenzia e foarte echilibrata si inspirata. Declar raftulcuidei fratele spiritual mai mare al blogului meu. Cu tristetea ca nu gasesc suficient timp pentru mai multe asemenea experiente.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Film

Molly’s Game. Despre cea mai puternica femeie din lumea pokerului ilegal – cronica de film

Publicat

pe

molly's game cronica de film recomandare

   Molly’s Game (Jocul lui Molly) este un film bazat pe autobiografia notoriei Molly Bloom, o antreprenoare care reuseste intr-un timp foarte scurt sa conduca un adevarat imperiu al pokerului ilegal din Los Angeles si New York.

   Provenind din o familie de perfectionisti, Molly ajunge sa fie pe locul 3 in clasamentul celor mai buni schiori din America de Nord, insa la etapa de calificare din 2002 a Olimpiadei de Iarna aceasta se accidenteaza grav, punand capat carierei de schioare. In ciuda dorintei tatalui ei de a urma facultatea de drept, Molly decide sa isi ia un an liber si se muta in Los Angeles. Se angajeaza ca ospatarita in un club de lux, unde il intalneste pe Dean, un dezvoltator imobiliar falit. Acesta o angajeaza ca asistenta personala si o introduce in lumea pokerului ilegal.

   Molly reuseste sa castige sume mari de bani din bacsisul lasat de jucatorii pe care ii aduna Dean la masa sa, si odata ce intelege cum functioneaza jocul, incepe sa aduca din ce in ce mai multi jucatori. Dean insa, devine gelos pe adaptabilitatea si capacitatea lui Molly de a relationa cu ceilalti jucatori si o concediaza. In momentul in care majoritatea ar fii fugit cu coada intre picioare, Molly se foloseste de relatiile create si incepe sa organizeze seri de poker pe cont propriu.

   In cateva luni, devine cea mai cunoscuta organizatoare de poker ilegal din Los Angeles, statut pe care si-l pastreaza timp de 7 ani, fiind apoi fortata sa isi mute afacerea in New York, unde continua timp de inca 2 ani. Masa acesteia era frecventata de o multime de celebritati (Leonardo DiCaprio, Macaulay Culkin, Ben Affleck), dar si membri ai mafiei rusesti din Brooklyn.

   Pe 16 aprilie 2013, Molly este arestata si acuzata impreuna cu alte 33 de persoane pentru o operatiune de spalare de bani si jocuri de noroc ilegale in valoare de 100 de milioane de dolari. In 2014 Molly scrie un roman autobibliografic unde descrie experienta traita in aceasta lume periculoasa, numit “Jocul lui Molly: Adevarata poveste a femeii de 26 de ani din spatele celui mai exclusivist, joc de poker ilegal cu mize mari din lume” (titlu original – Molly’s Game: The True Story of the 26-Year-Old Woman Behind the Most Exclusive, High-Stakes Underground Poker Game in the World).

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Film

Horace si Pete – un serial tragicomic de Louis C. K.

Publicat

pe

Horace si Pete - cronica film, serial de comedie

   Louis C.K. este cunoscut pentru cariera sa de comediant, pe care ulterior a transformat-o in actorie cu serialul Louie, produs in 2010. De data aceasta Louis surprinde cu o productie dramatica, filmata ca o piesa de teatru, in care dezvolta in cel mai realist mod o serie de subiecte diverse de la familie, abuz, relatii, politica si sexualitate.

   Horace si Pete (Horace and Pete’s) este un serial despre doi frati, introvertitul Horace (Louis C. K.) si fratele sau bolnav psihic Pete (Steve Buscemi), actualii proprietari ai barului irlandez „Horace and Pete’s”. Barul este mosternire de familie si dateaza din 1916, trecut din generatie in generatie, mereu condus de un Horace si un Pete. Condus traditional, barul nu serveste bauturi mixte, iar pretul este variabil in functie de clienti.

Steve Buscemi si Louis C. K.

   Produs din banii proprii, fara niciun fel de promovare, Horace si Pete este un serial facut de Louis C. K. in stilul lui Eugene O’Neill, difuzat pe site-ul propriu. Alaturi de Steve Buscemi, Louis C. K. i-a ales personal pentru a juca in serialul sau pe Alan Alda, Edie Falco, Laurie Metcalf si Jessica Lange. Primit foarte bine de critici, serialul a fost nominalizat la doua premii Emmy si a castigat Premiul Peabody, care onoreaza povestile cele mai puternice, luminante și revigorante din televiziune, radio și mediul online.

   Una dintre scenele mele favorite este momentul in care fosta sotie a lui Horace vine in vizita la bar si acestia reusesc sa comunice dupa o lunga perioada de tensiune, iar schimbul de replici dintre acestia este absolut genial prin profunzimea simplismului:

Horace: – Nu mai pari sa fii suparata.
Sarah: – Nu. Am fost atat de suparata pe tine, ma plimbam toata ziua cu niste sentimente negative, despre ce ai facut si ma gandeam ca intr-o zi ceva se va schimba, ca voi fi coplesita de un val de bunatate, sau ca o sa reusesc sa gasesc un alt mod de a privi lucrurile si ca te voi ierta si ma voi simti mai bine, dar in schimb, ce se intampla e ca timpul face ca sentimentele sa dispara, se diminueaza cu trecerea timpului, dispar si nu poti sa iti dai seama. E destul de trist daca te gandesti.

   Horace si Pete este o productie originala, care reuseste in cele 10 episoade sa treaca dincolo de film si sa isi provoace telespectatorii sa se gandeasca la dramele personajelor, sa le asimileze si sa le traiasca totodata impreuna cu acestea. Este surprinzator sa descopar ca un comediant pe care l-am urmarit de ani de zile luand in deradere mondenitatile vietii, poate produce ceva de o asemenea profunzime si cu o seriozitate care lipseste din multe productii moderne.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Film

Gunpowder – o miniserie istorica bazata pe “Tradarea Iezuita” din 1605

Publicat

pe

Gunpowder serial istoric cronica film

   Gunpowder este o productie britanica de televiziune ce-l are drept co-fondator pe Kit Harington, cunoscut pentru rolul sau din Game of Thrones (Jon Snow). Miniseria are in centru faimoasa tentativa esuata de asasinare a regelui Iacob I al Angliei din 1605, cunoscuta ca si “Complotul Prafului de pusca” sau “Tradarea Iezuita”.

   Serialul produs de HBO pentru BBC One ii aduce in rolurile principale pe Harington, care este un descendent direct al personajului jucat Robert Catesby, Liv Tyler in rolul lui Anne Vaux, Peter Mullan intepretandu-l pe Henry Garnet si Mark Gatiss ca Sir Robert Cecil.

Dupa moartea reginei Elisabeta I din 1603, regele Iacob al IV-lea al Scotiei ii urmeaza pe tronul Angliei si urmeaza o perioada intensa de persecutie a catolicilor. Personajul principal este Robert Catesby, un rebel al vremurilor inca din vremea Elisabetei, scapa doar cu amenzi datorita apartenentei sale la o familie cu prestigiu. Satul de lipsa tolerantei religioase, Catesby conduce un grup de catolici englezi, printre care notoriul Guy Fawkes, intr-un complot de asasinare a regelui. Acestia planuiesc sa arunce in aer Camera Lorzilor, folosindu-se de 36 de butoaie cu praf de pusca.

   Miniseria reuseste sa redea o imagine extreme de realista a vremurilor, asa cum ne-am obisnuit de la productiile HBO bazate pe fapte istorice. Atrocitatea torturilor vremii folosite pentru obtinerea marturisirilor si metodele de executare infioratoare sunt ilustrate explicit pe parcursul celor trei parti ale seriei, reusind sa aduca in prim plan cruzimea si neinduplecarea guvernarii perioadei. Totodata, productia scoate in evidenta curajul extraordinar si pasiunea pentru dreptate a celor cativa care au incercat cu pretul propriei vieti sa schimbe sistemul.

   Gunpowder ne aduce aminte ca exista o perioada cand loialitatea, iubirea, vitejia si solemnitatea erau cele mai de pret avutii, pentru care merita sa sacrifici orice. Iubitorii filmelor istorice, asemeni mie, vor indragi cavalerismul personajelor masculine si puterea acestora de a lupta neinfricati, chiar si atunci cand inaintea lor nu mai exista altceva decat moartea sigura.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

septembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X