);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Viata de cimitir – dupa, respiri mai abitir…

Publicat

pe

   Da, din pacate, respiri mai abitir decat inainte de inceperea piesei de teatru Viata de cimitir, cu alte cuvinte, rasufli usurat ca s-a terminat. Am ales o rima comica pentru titlu deoarece se presupune ca aceasta piesa de teatru ar fi o comedie. Ba mai mult, o comedie romantica. Scenariul, regia si rolul principal ii apartin Rodicai Popescu-Bitanescu. Am toata stima pentru artistii din „generatia de aur”, din care si dumneaei face parte, ba chiar pot intelege de ce Ion Iliescu, pe vremea cand era presedintele Romaniei, i-a conferit ACTRITEI Rodica Popescu-Bitanescu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler, „pentru crearea si transmiterea cu talent si daruire a unor opere literare semnificative pentru civilizatia romaneasca si universala„. Cred ca orice alta prezentare a actritei Rodica Popescu-Bitanescu ar fi de prisos, reputatia sa e de notorietate.

Viata de cimitir

   Dar de ce i se promoveaza aceasta piesa de teatru doamnei, in calitate de regizor si scenarist, nu inteleg. Ma gandesc ca tot respectul o fi de vina. Mi-am propus ca in recenziile mele sa dau doar exemple de urmat, dar atat de dezamagita am fost de piesa aceasta, incat mi se pare de datoria mea, ca mare iubitor de teatru si de arta, in general, sa va pun in garda. Ideea principala de la care a plecat punerea in scena este laudabila, respectiv ideea ca toti avem un destin, al carui traseu se incheie nu cand vrem noi, ci cand ne este scris, dar laudele se opresc aici.

   Doamna Rodica Popescu-Bitanescu interpreteaza personajul principal, Moartea, ce se vrea un liant prietenos intre viata de pe pamant si cea din ceruri (sau de sub pamant…). Evident, Doamna Moarte salasluieste in cimitir, purtand conversatii atat cu cei vii, cat si cu cei de dincolo. Din pacate, dialogurile sunt lipsite de substanta si prea rar comice. Rolul actorilor este fortat, artificial – mai interpreteaza Alexandru Hasnas, Radu Solcanu, Ioana Marcoiu si Iuliana Calinescu / Irina Caramizaru. Pe mine cel mai tare m-a dezamagit modul sacadat in care s-au desfasurat dialogurile, de parca actorii ar fi uitat replicile si s-ar fi straduit sa si le aminteasca. M-as fi asteptat la ceva judecati de valoare, data fiind tema atat de ofertanta.

   Mai toate publicatiile ce recomanda aceasta piesa o descriu in felul urmator: Piesa Viata de cimitir este bazata pe o poveste complexa de iubire, inspirata din realitate, ce face legatura intre cele doua vieti: viata celor vii si viata celor ce nu mai sunt printre noi. Un subiect captivant, cu morala si totodata plin de umor, redat prin dialogurile savuroase dintre vii si morti, subiect la finalul caruia vom afla care sunt de fapt cei vii!  Asadar, nu ratati ocazia de a fi martorii unei seri speciale, a divertismentului garantat. O reprezentatie unica prin intermediul careia veti descoperi cu siguranta secretele ce se ascund in spatele  vietii de cimitir. Alaturi de actori remarcabili,  (…) va veti putea reintalni cu acest trio inconfundabil al scenei teatrale romanesti, Rodica Popescu Bitanescu, ce va fi prezenta atat in postura de scriitoare, regizoare cat si de actrita, jucand in cel mai ofertant si ciudat rol interpretat vreodata.

Viata de cimitir - Rodica Popescu Bitanescu

Rodica Popescu-Bitanescu

   Sa-mi fie cu iertare, dar asa zisa poveste de iubire este oricum altcumva, dar nu complexa, dat fiind faptul ca celui ramas printre vii din poveste ii fug ochii dupa „pitipoanca” piesei, pe care o intalneste, unde altundeva, decat la cimitir. Dialogurile numai savuroase nu sunt, iar misterul lipseste cu desavarsire, fiind evident inca de la inceputul piesei care-s viii si care-s mortii dintre cei prezenti pe scena lipsita de decor, dar mai ales cine este Moartea, care se vrea triumfatoare. In concluzie, dezamagirea este garantata. Cat despre afirmatia finala, sa-mi fie din nou cu iertare, dar este taman pe dos. In sustinerea acestui argument, va invit s-o urmariti pe doamna Popescu-Bitanescu interpretand-o pe Zoia, sora mai mica a Anetei Duduleanu, din cea mai noua punere in scena „Gaitelor”, ce apartine lui Dan Tudor. Asadar, dupa “Viata de cimitir”, respiri mai abitir…

Discutii pe Facebook
Litera.ro

Pentru ca lucrez in domeniul juridic, un domeniu mult prea pragmatic pentru firea mea romantica, evadez cat de des pot in lumea artelor: citesc neaparat inainte de culcare, ador cinematografia non-hollywoodiana si fotografiez secvente de frumos. In lumea pianului evadez prea rar, din pacate, pianul ramanand in casa parinteasca, dar muzica ma insoteste non-stop. Sufletul mi-e ca o carte deschisa, dar scrisa codificat, cu coperte frumoase si scriitura melodioasa.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Film

Bohemian Rhapsody – filmul anului. Probabil. Cronica de film.

Publicat

pe

recomandari filme Bohemian Rhapsody Raftul cu idei

   Bohemian Rhapsody (sau in romana Rapsodia boema) reprezinta pelicula cea mai asteptata in Romania de catre fanii fomatiei rock Queen. Si nu numai de catre acestia, cu siguranta. Bohemian Rhapsody este un film excelent pentru toata lumea, fan sau nu. Coloana sonora a peliculei este fabuloasa! [n.r]

   O gasca de patru neadaptati, aparent fara nimic in comun, cu un mesaj zgomotos care se adreseaza altor neadaptati. Celor care stau ascunsi in umbra din spatele salii de concert. Sau pe un scaun in coltul intunecat al unei unei petreceri. Sau celor care-si treiesc vietile in anonimitate autoimpusa. De teama expunerii in fata prejudecatilor, preconceptiilor, etichetelor superficiale ale societatii.

   Modul in care Freddie Mercury, imbracat ca o “soparla furioasa” pentru a face impresie, i-a prezentat intentiile nou nascutei Queen lui John Reid, unul dintre cei mai mari producatori muzicali ai vremii, este exact mesajul pe care Bohemian Rhapsody il transmite publicului larg. E in regula sa fii tu, nu-ti fie teama sa-ti expui gandurile, sentimentele, fii creativ si impetuos, simte-te bine in pielea ta. In anii 70 societatea inca se lupta cu probleme de acceptare a deviatiilor de la normalitate in orice forma se manifestau ele, asa ca muzica, satira, autoironia, metafora iscusita era cel mai simplu mod de a te destainui echivoc fara a agita apele sociale si media intr-o maniera evidenta.

 

 

   Nu asteptati un documentar autobiografic. Veti fi dezamagiti. Cu toate ca prezenta pe platou la fiecare scena filmata a lui Brian May si Roger Taylor ofera veridicitate fiecarui moment ce se deruleaza pe ecrane. Scenariul a primit in prelabil si binecuvantarea lui Mary Austin, femeia cea mai importanta din viata lui Freddie Mercury, confidenta si cea care i-a alinat de atatea ori sufletul sfasiat, marea dragoste a vietii sale. Chiar si pentru cei mai traditionalisti dintre noi ar trebui sa fie suficient pentru credibilitatea peliculei.
Demersul creativ apartine regizorului Bryan Singer (Usual Suspects, X-Men: First Class, X-Men: Days of Future Past, X-Men: Apocalypse). Relatia dintre el si casa de productie se adauga listei de controverse pe care acest film le-a generat, fiind concediat pe finalul productiei si inlocuit de Dexter Fletcher (Lock, Stock and Two Smoking Barrels, Kick-Ass, Rocketman).
Ramy Malek este fabulos in rolul “to date” al vietii sale, Gwilym Lee este imaginea absolut perfecta a lui Brian May, Roger Taylor si John Deacon pot fi mandri de reprezentarea lor artistica a lui Ben Hardy si Joseph Mazzello.

   Rapsodia boema vuieste acum in cinematografe. Si este exact asa cum ti-ai dori sa fie un omagiu adus unor monstri sacri. Filmul atinge toate aspectele importante din viata formatiei si ale vietii personale a liderului ei incontestabil. Inclusiv momente in care se ilustreaza homosexualitatea lui Freddie si petrecerile desucheate pe care le organiza. Acordurile cantecelor legendare, de la momentele tensionate ale creatiei lor pana la reprezentatia epica din 1985 de la concertul caritabil mamut LiveAid, iti vor toci sosonii, iti vor incanta urechile, iti vor starni lacrimi si iti vor rascoli sufletul. Patru oameni diferiti cu o chimie comuna formidabila, cu o forta creativa teribila, cu o atitudine exuberanta, cu o poveste despre dragoste, drame personale, bucurie si entuziasm. Vieti tumultoase, versuri sfasietoare, ritmuri vulcanice, muzica supranaturala.

   Va recomand, evident, acest film. Risc sa spun ca este productia anului sub rezerva subiectivismului unui om cu muzica rock in sange. Mergeti la cinematograf, vedeti-l IMAX daca va este la indemana. La finalul lui veti fi castigat doua ore de incantare pentru minte si exaltare a sufletului.

Oli Strimbei

*Aceasta cronica a peliculei care tocmai a avut premiera in Romania – Bohemian Rhapsody – ne-a fost oferita prin intermediul adresei de e-mail, de la Oli Strimbei, care ne-a permis publicarea randurilor de mai sus. Ii multumim pe aceasta cale.

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Calendar cultural

decembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X