);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Valsul Hazardului, Teatrul Coquette Bucuresti

Publicat

pe

Valsul Hazardului

Cronica de teatru

   Valsul Hazardului, spectacol al Teatrului Coquette Bucuresti, se danseaza in Germania, in perioada 3-7 noiembrie 2016.

   Se spune ca Judecata de Apoi incepe cu intrebarea: cat ai trait conform propriilor alegeri, urmandu-te, asumandu-te ca fiinta unica, deci cu rostul tau in acest univers.

   Se mai spune si ca pana la Dumnezeu te mananca sfintii. Sau te testeaza ingerii, dupa cum se intampla in “Valsul Hazardului” de Victor Haim, spectacol ce se joaca la Teatrul Coquette, sub regia lui Ingrid Ana Maria Bonta si-n decorul absolut special, elegant si plin de simboluri (se poate spune ca este al treilea personaj al spectacolului) creat de Daniel Divrician. Personajelor le dau viata cu farmec, forta si sensibilitate (sau mai bine spus, le sunt creatori) Ruxandra Balasu si Mihai Capatina.

   Se tot joaca de mai bine de trei ani, acasa, la Bucuresti dar si prin alte orase romanesti, in festivaluri si in cadrul evenimentelor culturale. Iata ca acordurile valsului au fost cerute si de romanii din Germania si spectacolul a plecat in turneu in München, Heidelberg, Stuttgart si Frankfurt. Pentru a-i incanta si pe micii spectatori, echipa Teatrului Coquette va pune in scena si spectacolul pentru copii „Printesa si bobul de mazare”, dupa H. C. Andersen.

   Asadar, primul turneu european Teatrului Coquette se va desfasura in Germania, intre 3 si 7 noiembrie.

   Inainte sa intri la “Valsul Hazardului”, esti invitat sa extragi un cartonas dintr-un set pe care ti-l intind Daniel sau Ingrid. Cartonasul are desenat (chiar de Daniel Divrician) un frumos carusel si un numar. Esti rugat sa retii numarul de pe cartonas, iar alte explicatii nu ti se dau. Simti ca esti implicat intr-un joc ciudat, iti este starnita curiozitatea, ca si cum ar urma un numar de magie si iluzionism.

   In sala, dupa ce toata lumea s-a asezat, fiecare cu propriul cartonas in mana, se lasa linistea, intunericul si misterul, iar deodata, pe scena, lumina se aprinde si dezvaluie un cadru de poveste: un scaun ce pare vechi, din alta lume, o masa foarte inalta, pereche cu un scaun-tron la fel de inalt, care pe spatar are doua aripi imense de inger, si in planul mai indepartat o balanta supradimensionata, toate fiind parca tesute din fire de fier rasucite. Un barbat imbracat in straie negre de piele, cu bucle intunecate ce-i incadreaza chipul, troneaza de la inaltime pe locul ingerului, scrie cu o pana alba intr-o carte mare, groasa, legata intr-o coperta veche de piele si deodata incepe sa strige autoritar numere. Iti creste putin adrenalina, nestiind daca va striga chiar numarul cartonasului tau, si deodata o voce din public raspunde cand se aude “numarul 3”.

   O femeie tanara, atragatoare, imbracata intr-o rochie eleganta de cocktail, urca pe scena entuziasmata, crezand ca este castigatoarea vreunui premiu. Bucuria ii este insa repede inlaturata cand autoritarul inger o intreaba scurt, direct, despre modul cum ajuns aici. Accident, alcool, peste 200 km la ora. Femeia este in purgatoriu. Nici nu ai timp sa asimilezi toate informatiile, te simti ca intr-un carusel. Noroc ca protagonistii isi pastreaza simtul umorului ironic si nu te lasa sa aluneci in starea apasatoare realista specifica unui astfel de moment. Orice intalnire cu lumile celelalte este una grea si asta resimte si tanara femeie, insa se remonteaza imediat, pentru a trece testul ingerului.

Valsul Hazardului

Ruxandra Bălaşu şi Mihai Căpăţînă în Valsul Hazardului de Victor Haim, regia Ingrid Bonţa, scenografia Daniel Divrician, Teatrul Coquette – foto: Iulia Cărnaru

   La finalul sau trebuie sa stranga 100 de puncte pentru a trece in rai sau va cadea in iad. Testul este format din diverse etape, intrebari, stadii si nu are reguli logice. Parca ar fi dupa bunul plac al ingerului, care nu suporta cliseele, minciunile si ipocrizia. Mai degraba puncteaza autenticitatea si sinceritatea cu care femeia raspunde intrebarilor. Paradoxal, desi este un test dur, cu miza importanta, frustrant in modul de punctare (in lipsa unor reguli clare) de foarte multe ori te surprinzi razand ca martor al acestei interactiuni inedite. Femeia incearca orice, de la a se folosi de tertipuri de seductie pana la a recunoaste toate minciunile de care s-a folosit in viata pentru a-si atinge scopurile. In multe momente cedeaza, se enerveaza, se cearta cu ingerul, dar si acesta in cateva momente cade prada farmecului ei autentic.

   Astfel se creeaza aceasta stare de carusel, de dans haotic al hazardului, de lumini si umbre, antipatie si simpatie.

   Un spectacol cu multe sensuri, simboluri, al carui final va invit sa-l descoperiti pe scena Teatrului Coquette, unde se va juca cu siguranta dupa intoarcerea din turneul european.

    Cum de altfel ii invit si pe cei mici la povestea “Printesa si bobul de mazare”, dupa H. C. Andersen, unde vor descoperi personaje multe si diverse, farmec de basm si bineinteles importanta unor valori morale imbracate in straie alese de bal.

Valsul Hazardului

printesa Ruxandra Bălaşu şi Mihai Căpăţînă in Printesa si bobul de mazare”, dupa H. C. Andersen, regia Ingrid Bonţa, foto: Teatrul Coquette

Discutii pe Facebook

Actor visator independent in Bucurestii lui 2016, imi pare foarte bine, bine ne-am gasit! Militez pendru tandrete, armonie si frumos si asta se simte in tot ce sunt, deci si tot ce scriu, cu riscul de a fi siropoasa

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Film

Bohemian Rhapsody – filmul anului. Probabil. Cronica de film.

Publicat

pe

recomandari filme Bohemian Rhapsody Raftul cu idei

   Bohemian Rhapsody (sau in romana Rapsodia boema) reprezinta pelicula cea mai asteptata in Romania de catre fanii fomatiei rock Queen. Si nu numai de catre acestia, cu siguranta. Bohemian Rhapsody este un film excelent pentru toata lumea, fan sau nu. Coloana sonora a peliculei este fabuloasa! [n.r]

   O gasca de patru neadaptati, aparent fara nimic in comun, cu un mesaj zgomotos care se adreseaza altor neadaptati. Celor care stau ascunsi in umbra din spatele salii de concert. Sau pe un scaun in coltul intunecat al unei unei petreceri. Sau celor care-si treiesc vietile in anonimitate autoimpusa. De teama expunerii in fata prejudecatilor, preconceptiilor, etichetelor superficiale ale societatii.

   Modul in care Freddie Mercury, imbracat ca o “soparla furioasa” pentru a face impresie, i-a prezentat intentiile nou nascutei Queen lui John Reid, unul dintre cei mai mari producatori muzicali ai vremii, este exact mesajul pe care Bohemian Rhapsody il transmite publicului larg. E in regula sa fii tu, nu-ti fie teama sa-ti expui gandurile, sentimentele, fii creativ si impetuos, simte-te bine in pielea ta. In anii 70 societatea inca se lupta cu probleme de acceptare a deviatiilor de la normalitate in orice forma se manifestau ele, asa ca muzica, satira, autoironia, metafora iscusita era cel mai simplu mod de a te destainui echivoc fara a agita apele sociale si media intr-o maniera evidenta.

 

 

   Nu asteptati un documentar autobiografic. Veti fi dezamagiti. Cu toate ca prezenta pe platou la fiecare scena filmata a lui Brian May si Roger Taylor ofera veridicitate fiecarui moment ce se deruleaza pe ecrane. Scenariul a primit in prelabil si binecuvantarea lui Mary Austin, femeia cea mai importanta din viata lui Freddie Mercury, confidenta si cea care i-a alinat de atatea ori sufletul sfasiat, marea dragoste a vietii sale. Chiar si pentru cei mai traditionalisti dintre noi ar trebui sa fie suficient pentru credibilitatea peliculei.
Demersul creativ apartine regizorului Bryan Singer (Usual Suspects, X-Men: First Class, X-Men: Days of Future Past, X-Men: Apocalypse). Relatia dintre el si casa de productie se adauga listei de controverse pe care acest film le-a generat, fiind concediat pe finalul productiei si inlocuit de Dexter Fletcher (Lock, Stock and Two Smoking Barrels, Kick-Ass, Rocketman).
Ramy Malek este fabulos in rolul “to date” al vietii sale, Gwilym Lee este imaginea absolut perfecta a lui Brian May, Roger Taylor si John Deacon pot fi mandri de reprezentarea lor artistica a lui Ben Hardy si Joseph Mazzello.

   Rapsodia boema vuieste acum in cinematografe. Si este exact asa cum ti-ai dori sa fie un omagiu adus unor monstri sacri. Filmul atinge toate aspectele importante din viata formatiei si ale vietii personale a liderului ei incontestabil. Inclusiv momente in care se ilustreaza homosexualitatea lui Freddie si petrecerile desucheate pe care le organiza. Acordurile cantecelor legendare, de la momentele tensionate ale creatiei lor pana la reprezentatia epica din 1985 de la concertul caritabil mamut LiveAid, iti vor toci sosonii, iti vor incanta urechile, iti vor starni lacrimi si iti vor rascoli sufletul. Patru oameni diferiti cu o chimie comuna formidabila, cu o forta creativa teribila, cu o atitudine exuberanta, cu o poveste despre dragoste, drame personale, bucurie si entuziasm. Vieti tumultoase, versuri sfasietoare, ritmuri vulcanice, muzica supranaturala.

   Va recomand, evident, acest film. Risc sa spun ca este productia anului sub rezerva subiectivismului unui om cu muzica rock in sange. Mergeti la cinematograf, vedeti-l IMAX daca va este la indemana. La finalul lui veti fi castigat doua ore de incantare pentru minte si exaltare a sufletului.

Oli Strimbei

*Aceasta cronica a peliculei care tocmai a avut premiera in Romania – Bohemian Rhapsody – ne-a fost oferita prin intermediul adresei de e-mail, de la Oli Strimbei, care ne-a permis publicarea randurilor de mai sus. Ii multumim pe aceasta cale.

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Calendar cultural

noiembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X