);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Ultima oprire, Rusia

Publicat

pe

ultima oprire, Rusia

   Impactul pe care aparitia cailor ferate si a „sarpelui de fier” l-au avut asupra poporului rus nu s-a limitat numai la dezvoltarea industriala si economica a tarii, ci a modificat intreaga mentalitate a secolului al XIX-lea, repercusiunile la nivel social fiind simtite si in zona artei, a literaturii si chiar a muzicii. Calatoria cu trenul devine un mijloc prin care moscovitul pleaca in descoperirea propriei tari, ultima oprire fiind stepele indepartate ale Siberiei.

   Romanul Nataliei Kliuceariova, Ultima oprire, Rusia, e o alegorie fermecatoare a cautarii de sine atat ca fiinta integrata in macrocosmos, cat si ca individ care apartine unei natiuni.

Ultima oprire, Rusia - Natalia Kliuceariova   Tanara autoare, poeta si jurnalista in acelasi timp, care si-a croit treptat drumul spre lumea literara, obtinand cateva premii in acest domeniu, este preocupata de sondarea realitatii „omului nou” al mileniului III pe care il pune, in permanenta, in relatie cu preocuparile predecesorilor sai. Aceasta incearca, in scrierile sale, sa demonteze personaje cunoscute din literatura rusa, precum si filosofiile unor mari scriitori ca Turgheniev, Dostoievski, Gumiliov, Sasa Sokolov etc.

   Nikita, cel care „pur si simplu lesina”[1], este personajul care urmeaza firul povestirilor care se deapana pe parcursul unei lungi calatorii cu trenul. Pornit in cautarea unor raspunsuri existentiale dupa pierdera celei pe care o iubea, decide sa-si cunoasca tara si semenii prin cel mai la indemana mod: calatorind dintr-un oras in altul. Oamenii pe care ii intalneste in acest periplu in inima Rusiei declanseaza si rememorarea propriei sale povesti cu Iasia. Voiajul pe care il intreprinde pentru a afla o Rusie a caror strafunduri multi ganditori inaintea lui au incercat sa le strabata, poate fi interpretata si ca o calatorie prin care incearca, deznadajuduit, sa se agate de realitatea obiectiva, singura care l-ar mai putea salva din marasmul in care lancezeste dupa disparitia Iasiei.

   Fiecare poveste aflata de Nikita nu este altceva decat un interludiu la rememorarea timpului petrecut cu femeia iubita, fiecare oras, fiecare intalnire au cate o dubla insemnatate: pe de o parte ii prilejuiesc sansa de a-si domoli sufletul, iar pe de alta de a-si satisface curiozitatea indelectuala.

   Kliuceariova trateaza cu o ironie fireasc?, de cea mai bun? calitate, problemele societatii  contemporane care se intrepatrund, cu cea mai mare finete, cu viata cotidiana omului de rand, cu intamplari absurde si totusi posibile si chiar cu momente fantastice. Personajele colorate, locvace, sunt interlocutori care incita si intretin necontenit intrebarile pe care si le pune Nikita.

   Pe parcursul cartii se intrevede un sentiment de singuratate accentuata de cautarea constanta a unor raspunsuri si de atitudinea zeflemitoare si detasata a celorlalti fata de „misiunea” lui: „În?eleg foarte bine ca esti prost facut gramada! Cauti Rusia, pfui! Rusia e in tine!”[2] si „Rusia e o curva! Rusia e o scroafa! Rusia e o proasta! Rusia e Minerva!”[3]. Cautarea Rusiei, a adevarurilor pe care le acunde, a specificitatii ei, pare ceva destul de normal pentru Nikita, dar in fata interlocutorilor sai, aceasta intreprinderea se infatiseaza ca o preocupare destul de alienanta pentru secolul XXI. Toti ceilalti sunt preocupati de prezent si, mai ales, de viitor si il indruma si pe Nikita sa renunte la fantasmele trecutului, pentru ca raspunsurile de mult nu se mai gasesc acolo.

 

ultima oprire, Rusia

 

 

   Nikita nu e neaparat prototipul idiotului dostoievskian, cat reprezinta fiinta umana cu toate calitatile si punctele sale slabe, cu toate sperantele si infrangerile, dar si cu micile victorii, singurele care ii sunt la indemana. Sufletul lui e la fel de vast precum intinderile Rusiei si la fel de supus suferintelor si schimbarii precum istoria tarii sale.

   Ultima oprire, Rusia este o carte care isi gaseste cu usurinta locul intre scrierile contemporane, gratie elementelor care fac din ea un exemplu de antiutopie: atmosfera in care guverneaza spiritul unei revolutii necesare si mult-asteptate, aluzia la vechiul regim, ridiculizarea acestuia si a conducatorilor totalitari („Mi-e frica sa nu fiu violata de Lenin si de Stalin!”[4]), absurdul si teama ca prefigurare a Apocalipsei.

[1] Kliuceariova, N., Ultima oprire, Rusia (2014), Ed. Allfa, Bucuresti, p. 39;

[2] Idem2, p. 70;

[3] Ibid.3, p. 72.

[4] Kliuceariova, N., Ultima oprire, Rusia (2014), Ed. Allfa, Bucuresti, p. 9.

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro

Cu capul in nori mai mereu, uneori sunt trantita pe pamant insa nu stau mult si ma intorc in lumea mea. Mi-ar placea sa cunosc toate graiurile pamantului si sa descopar toate cotloanele planetei. Pana atunci insa biletul meu de calatorie e doar cartea.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Calendar cultural

noiembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X