);
COnecteaza-te cu noi

Blog

Trezitul cu noaptea-n cap

Publicat

pe

trezitul cu noaptea-n cap

   “Cine se scoala de dimineata, departe ajunge” – zice un proverb menit sa-ti strice ziua.

trezitul cu noaptea-n cap   Zau?! Iar daca ala de s-a sculat de dimineata mai baga si-n viteza a cincea, pana la pranz e terminat. Abia se mai taraie de oboseala.

   Din experienta mea, pot spune ca de fiecare data cand ma trezesc dimineata ajung fix pana la serviciu, bosumflata. Niciodata mai departe de atat.

   Un proverb care si-a pierdut intelesul intr-o lume in care orice banca, firma, magazin sau cafenea se deschide cel devreme la ora 9. Nici prin casa nu poti sa dai cu aspiratorul, ca-ti sar vecinii din patul lor in capul tau – programul de zgomot e clar stabilit prin lege!

   Te scoli cu noaptea-n cap ca sa faci ce? Orice activitate poate fi facuta aproape oricand, pe parcursul zilei. La orice ora te-ai trezi. Cu doua exceptii justificate: recoltarea sangelui si munca in schimburi. Nu-i de inteles nici inceperea cursurilor scolare de la ora 8. De ce atata graba?! Oricum ajung toti la bacalaureat. Iar jumatate il pica.

trezitul cu noaptea-n cap

sursa foto: unitisubtricolor.blogspot.com

   In Romania mai exista o institutie la care trebuie sa te prezinti cu noaptea-n cap, ba chiar in zilele de weekend. Biserica. Am aflat cu uimire (de fapt, informatia asta m-a blocat!) ca pentru “citirea” pomenilor, populatia facatoare de coliva se prezinta cu ea intr-un cos special, pe la 5 dimineata. Ca sa apuce loc. In picioare! Pe jos stau cosurile purtatoare de colaci, lumanari, pilafuri si alte acareturi ce tin de festinul celor de dincolo. Chiar daca preotul vine la ora 8, lumea se ingramadeste trei ore in asteptarea lui. Si oricat de mare ar fi biserica, de ingramadeala nu scapi. De ce? Degeaba! Ca asa “se face”! Nimeni nu are o explicatie logica, dar la ce logica sa te astepti cand ai ochii lipiti de somn si gandul la acatiste? Ciudat este ca bisericile sunt deschise tot restul zilei. Si sunt goale.

   Trezitul cu noaptea-n cap, sau zicala, ar avea un sens pentru lucratorii agricoli. Sa nu-i bata radiatiile solare cand lucreaza parcela. Dar cati lucratori agricoli mai sunt azi? Mai putini decat bisericosii.

   Au existat vremuri (sumbre) cand absolut toate activitatile lucrative incepeau intre 6:30 si 7:30, cu trezirea poporului, de la sugar la pensionar, pe la inumana ora 5-6 dimineata. Cui a folosit? Ca prea departe nu s-a ajuns…

   Ar putea exista voci ale specialistilor care sa spuna ca intelectul nostru functioneaza mai bine dimineata decat in restul zilei. Si totusi, cunosc multe personae care pana la pranz abia-si amintesc cum le cheama. Iar la 2 noaptea scriu poezii sau dezleaga enigme.

   Si-apoi, cele mai placute activitati se petrec seara spre noapte. Spectacole, filme, tv, concerte, intalniri, petreceri – la care te poti relaxa fara spaima ca-ti suna cocosul la rasarit.

   Si toate reprezinta motive intemeiate sa nu te trezeasca nimeni cu noaptea-n cap. Ca tot acolo ajungi. Daca tii drumul drept…

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro

În loc sa stau la cratita, buchisesc literatura, absorb filme, schingiuiesc sudoku si detest televiziunea. Între o omleta si un sandvis, scriu. Pentru ca n-am talent de scriitor, scriu despre ce-au scris altii, cu talent. Si dupa ce-mi obosesc capul, trec la picioare: dansez salsa.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Blog

La multi ani, Femeie!

Publicat

pe

la multi ani

Omagiul dragului nostru colaborator Oli Strimbei catre dumneavoastra, doamnelor si domnisoarelor! Primavara frumoasa!

„Va scriu de astazi pentru ca orice zi in care nu va aratam aprecierea noastra este o zi pierduta.

Deci,

Sarut mana. Si piciorul.

Inginereste asa, cu liniute de la capat, iaca ce credem noi, bivoli africani in savana de beton, ca insemnati pentru noi:

  • Plasturele cu rivanol peste rana deschisa.
  • Berea rece sub arsita verii.
  • Un mic cu mustar de ziua nationala.
  • Ciorba acra de dupa noapte de betie.
  • Scortisoara din vinul fiert baut la buza partiei.
  • Cafeaua fiecarei dimineti.
  • O noua doza pentru un dependent in sevraj.
  • Tigara uitata intr-un colt pe etajera.
  • Golul victoriei din ultimul minut.
  • Melodia preferata ascultata cu volumul la maxim.
  • Anvelopele de iarna pe un drum inzapezit.
  • Arca pentru potop.
  • Semnalul telefonului intr-o zona fara acoperire.
  • Batman pentru Gotham City.
  • Lois Lane pentru Superman.
  • “The Force” pentru un cavaler Jedi.
  • O limba de uscat pentru naufragiat.
  • Vineri pentru Robinson Crusoe.
  • Vineri pentru saptamana.
  • Amnistia pentru dragnea.
  • Codruta Kovesi pentru justitie.
  • Romania fara psd.
  • Sursa tuturor problemelor.
  • Solutia tuturor problemelor.
  • Hrana pentru minte si suflet.
  • Oceanul desertului nostru.
  • Lumina partii noastre intunecate.

Noi, matahalele dominatoare si vesnic hamesite din vietile voastre, noi astia de practicam cu inconstienta sportul sisific de a multumi o femeie, va iubim. Nu stim sa v-o spunem si cu atat mai putin sa v-o aratam.

Insa va asiguram ca undeva acolo, printre metehnele noastre pline de testosteron si impanate cu manifestari grobiane, dragostea pentru voi ne mentine la limita civilizatiei.

Fara voi am fi doar niste produse expirate pe rafturile unui supermarket.

Va multumim pentru cecul in alb si pentru validarea pe care ni le oferiti in fiecare zi.

Sa aveti o primavara minunata Doamnelor!”

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

In Memoriam

STAREA DE VEGHE – Vasile Popovici

Publicat

pe

Starea de veghe Vasile popovici

Cine de veghe
Stă noaptea cu mine?
Luceferi și untdelemn adunat-am
Aseară
Pentru candela
Ce în zori pălind
Se va stinge.

Ochii măsoară lumina
De ceară
Ce tainic se strecoară
În unghere -,
Umbra-mi veghează
Alături –
O simt cum respiră!

Pe garduri, cocoșii,
Mai cantă o dată
Și starea de veghe
Se rupe,
Dispare…

Poezia in vers alb Starea de veghe, de Vasile Popovici. Din volumul Albul Absent

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Blog

Revoluția din colțul țării. Miniserie. Ep 2

Publicat

pe

revolutia din coltul tarii

   Atunci s-a auzit strigătul acela: ciudat, slab, disperat… venit de nicăieri, din alt film. Cei care-și târau picioarele spre dormitor l-au auzit primii și s-au oprit, ciulind urechile. Abia într-un târziu l-au auzit și ceilalți, chiulangii. L-am auzit clar, toți, când l-am și văzut pe emițător: un ofițer subțire, între două vârste, care traversa platoul grăbit, șchiopătând:

– Alarmăăă! Raaadu cel frumos! se auzea din ce-n ce mai clar vocea lui, una parcă neobișnuită cu comanda – suna altfel decât vocile sparte ale ofițerilor cunoscuți.

   Spre disperarea lui, îl priveam lipsiți de reacție. Cine naiba mai era și ofițerul care ne strica planurile de seară? Și ce treabă aveam noi cu Radu ăsta?

   Ne-am uitat după tresele lui: era un maior, mai mic în grad ca și colonelul burtos pe care-l vedeam la Apelul general – comandantul unității. Prea puțini dintre noi, poate furierii și SSC-ii unității avuseseră de-a face cu șeful de Stat major.  Habar n-aveam ce era de capul lui.

   După cum n-aveam habar, deși ne găseam într-o Școală de ofițeri (chiar dacă-n rezervă), că-n fiecare Unitate Militară exista un Detașament de intervenție, format din două companii (șase plutoane), care urmau să iasă primele în caz de Alarmă de luptă. Fiindcă planurile astea erau la Secret, le știa doar șeful de Stat major, cel care prelua comanda Detașamentului: Diaconescu îl chema, maiorul Diaconescu.

   Ai noștri aveau stilul lor sec; comandantul nostru de pluton, locotenent-major Ocnescu, ne scotea pe poarta unității cu cântec. Mărșăluiam târându-ne bocancii prea largi, cam 15km până la poligonul de trageri. Ne învioream abia când vedeam tabla cu IZVORUL LIPOVA – 2 km. Atunci Ocnescu striga:

– Soldat Gheorghe!

– Da, să trăiți! se prezenta acela gâfâind, cu limba scoasă de-ncântare

– Ia hai încoace, să-ți spun! Ești cercetaș… șușotea ‘lentul la urechea lui ceva, apoi îl trimitea înainte.

Gheorghe se întorcea după o vreme, iar Ocnescu-i făcea semn cu degetul spre urechea lui, să-i spună în șoaptă ce-a văzut, înainte să ne anunțe:

– Soldați, inamicul a otrăvit fântânile!

Iar noi nu puteam decât să trecem mai departe, înjurând pe inamicul care n-avea altă treabă decât să otrăvească apa minerală.

– va urma –

din romanul Revoluția trăită de O. Țâră, Alba-Iulia, 2011

click pentru partea I

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

martie, 2019

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X