);
COnecteaza-te cu noi

Film

The Revenant: razbunarea spiritului ratacitor

Publicat

pe

The Revenant: razbunarea spiritului ratacitor

   The Revenant, film bazat pe o poveste reala, il are in centru pe exploratorul Hugh Glass (Leonardo DiCaprio), in anii 1820, pe teritoriul Americii. La vremea aceea, tinuturile semi-salbatice erau scena confruntarilor frecvente dintre bastinasi, americani si francezi. Grupul sau este atacat si, in timpul evadarii, in padure, Glass da peste un urs grizzly. Scapa cu viata, dar ranile provocate de urs sunt grave. Grupul sau crede ca va avea o moarte rapida si dureroasa si, pentru ca transportarea lui este dificila, trei oameni raman sa-l vegheze in aceste ultime momente: fiul sau, Hawk (Forrest Goodluck), John Fitzgerald (Tom Hardy) si Bridger (Will Poulter). Fitzgerald isi tradeaza cauza, il ucide pe Hawk si fuge impreuna cu Bridger, considerandu-l mort pe Glass. Plin de durere, nu doar fizica, ci si sufleteasca (pierderea fiului sau), Hugh Glass se lupta sa supravietuiasca. Tot ce-si doreste este razbunarea.

The Revenant: razbunarea spiritului ratacitor

   Filmul a fost regizat de Alejandro G. Inarritu, care s-a facut remarcat la nivel mondial prin filmul Birdman (2014), ce a primit patru Oscaruri importante (cel mai bun film, regie, imagine si cel mai bun scenariu original). Birdman a fost o provocare, deoarece are cadre foarte lungi si pare filmat in cadru-secventa. In The Revenant, Inarritu a fost si mai ambitios, dorindu-si sa filmeze cadre lungi in conditii dure (frig, zone greu accesibile) si in lumina naturala, pentru realism (ceea ce inseamna ca puteau filma doar cateva ore pe zi), motiv pentru care etapa de productie a durat noua luni.

   Titlul vine din limba franceza si inseamna a reveni sau spirit. Alejandro G. Inarritu a adus cateva modificari povestii originale, cea mai importanta fiind adaugarea personajului Hawk. In realitate, Glass nu a avut un fiu, dar decizia regizorului tine de dramaturgie: publicul se ataseaza mai usor de personaj. Desi, cu distribuirea lui Leonardo DiCaprio in rolul principal, jumatate din public va veni in cinema doar pentru el. Toti actorii merita laudele, deoarece cadrele lungi necesita mult efort si atentie, insa DiCaprio are un rol nu doar foarte solicitant, ci si unic. Nu are multe replici, dar excelenta interpretarii sale sta in gesturi si mimica. Reuseste sa transmita atat de multa emotie (disperare, durere, regret, ura), incat se poate spune ca acesta este cel mai bun rol al sau. Tom Hardy, care a avut cateva roluri bune in 2015 (in Mad Max: Fury Road, in Legend), nu se remarca in mod deosebit. Personajul sau, John Fitzgerald, este, insa, demn de mentionat. Este antagonistul filmului, un om egoist, care se poarta urat cu cei din jurul sau, dar aceasta brutalitate a sa nu este de la natura: el a devenit brutal pentru ca asa s-au purtat oamenii cu el.

   Directorul de imagine, Emmanuel Lubezki, este un adevarat maestru. Cadrele sale surprind nu doar prin frumusete si compozitie, ci si prin durata si complexitate: vezi Children of Men (2006, r. Alfonso Cuaron), The Tree of Life (2011, r. Terrence Malick), Gravity (2013, r. Alfonso Cuaron), Birdman (2014, r. Alejandro Gonzalez Inarritu). In The Revenant, fiecare cadru pare o fotografie. Cadrele lungi, care pot ajunge la cateva minute, sunt atent concepute, cu miscari complexe ale camerei si actiune cu multe personaje. Coloristica imaginilor imi aminteste de serialul Vikings sau mult mai cunoscutul serial Game of Thrones. Dar, in afara de cadrele lungi si cele ce redau frumusetea naturii, Lubezki compune si cateva cadre suprarealiste.

The Revenant: razbunarea spiritului ratacitor

   Cum eu sunt un mare admirator al secventelor suprarealiste, am fost foarte incantat sa le vad in The Revenant. Aceste secvente reprezinta visele si cosmarurile lui Hugh Glass si au scopul de a ne arata o parte din trecutul sau si de a transmite emotie: amintiri cu sotia sa, cu copilul sau; reintalnirea cu fiul sau, printre ruinele unei biserici, in pustiu, cu un clopot ce bate in surdina; Glass sta intins pe iarba si, deasupra lui, sotia sa pluteste, precum un inger, privindu-l in ochi.

   The Revenant atinge niveluri de performanta prin regie, imagine si interpretare. Superbele imagini compuse de Emmanuel Lubezki merita vazute pe un ecran mare, pentru ca sunt un spectacol vizual. Scenariul nu este cu mult deosebit de alte povesti despre supravietuire sau razbunare, insa puncteaza momentele importante si construieste treptat personajele, intr-un mod realist: nu exista bine sau rau, doar fapte si motive. Chiar daca m-au incantat secventele suprarealiste si am fost surprins de interpretarea excelenta a lui Leonardo DiCaprio, cel mai puternic moment din film este finalul, in care…

   NOTA MEA: 8,5

Discutii pe Facebook
Litera.ro

Traiesc pentru a descoperi, pentru a experimenta. Imi place sa vad frumosul in orice, dar marea mea pasiune este filmul. Caut idei, imagini, experiente, care ma ajuta sa inteleg si sa cunosc lumea.

1 comentariu

1 comentariu

  1. iulian moise

    24 aug., 2016 at 13:59:57

    In opinia mea a fost un film slab. Poate caut eu filme efecte sau SF, dar sa urmaresti pe bani in cinema un film cu un actor…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Film

Bohemian Rhapsody – filmul anului. Probabil. Cronica de film.

Publicat

pe

recomandari filme Bohemian Rhapsody Raftul cu idei

   Bohemian Rhapsody (sau in romana Rapsodia boema) reprezinta pelicula cea mai asteptata in Romania de catre fanii fomatiei rock Queen. Si nu numai de catre acestia, cu siguranta. Bohemian Rhapsody este un film excelent pentru toata lumea, fan sau nu. Coloana sonora a peliculei este fabuloasa! [n.r]

   O gasca de patru neadaptati, aparent fara nimic in comun, cu un mesaj zgomotos care se adreseaza altor neadaptati. Celor care stau ascunsi in umbra din spatele salii de concert. Sau pe un scaun in coltul intunecat al unei unei petreceri. Sau celor care-si treiesc vietile in anonimitate autoimpusa. De teama expunerii in fata prejudecatilor, preconceptiilor, etichetelor superficiale ale societatii.

   Modul in care Freddie Mercury, imbracat ca o “soparla furioasa” pentru a face impresie, i-a prezentat intentiile nou nascutei Queen lui John Reid, unul dintre cei mai mari producatori muzicali ai vremii, este exact mesajul pe care Bohemian Rhapsody il transmite publicului larg. E in regula sa fii tu, nu-ti fie teama sa-ti expui gandurile, sentimentele, fii creativ si impetuos, simte-te bine in pielea ta. In anii 70 societatea inca se lupta cu probleme de acceptare a deviatiilor de la normalitate in orice forma se manifestau ele, asa ca muzica, satira, autoironia, metafora iscusita era cel mai simplu mod de a te destainui echivoc fara a agita apele sociale si media intr-o maniera evidenta.

 

 

   Nu asteptati un documentar autobiografic. Veti fi dezamagiti. Cu toate ca prezenta pe platou la fiecare scena filmata a lui Brian May si Roger Taylor ofera veridicitate fiecarui moment ce se deruleaza pe ecrane. Scenariul a primit in prelabil si binecuvantarea lui Mary Austin, femeia cea mai importanta din viata lui Freddie Mercury, confidenta si cea care i-a alinat de atatea ori sufletul sfasiat, marea dragoste a vietii sale. Chiar si pentru cei mai traditionalisti dintre noi ar trebui sa fie suficient pentru credibilitatea peliculei.
Demersul creativ apartine regizorului Bryan Singer (Usual Suspects, X-Men: First Class, X-Men: Days of Future Past, X-Men: Apocalypse). Relatia dintre el si casa de productie se adauga listei de controverse pe care acest film le-a generat, fiind concediat pe finalul productiei si inlocuit de Dexter Fletcher (Lock, Stock and Two Smoking Barrels, Kick-Ass, Rocketman).
Ramy Malek este fabulos in rolul “to date” al vietii sale, Gwilym Lee este imaginea absolut perfecta a lui Brian May, Roger Taylor si John Deacon pot fi mandri de reprezentarea lor artistica a lui Ben Hardy si Joseph Mazzello.

   Rapsodia boema vuieste acum in cinematografe. Si este exact asa cum ti-ai dori sa fie un omagiu adus unor monstri sacri. Filmul atinge toate aspectele importante din viata formatiei si ale vietii personale a liderului ei incontestabil. Inclusiv momente in care se ilustreaza homosexualitatea lui Freddie si petrecerile desucheate pe care le organiza. Acordurile cantecelor legendare, de la momentele tensionate ale creatiei lor pana la reprezentatia epica din 1985 de la concertul caritabil mamut LiveAid, iti vor toci sosonii, iti vor incanta urechile, iti vor starni lacrimi si iti vor rascoli sufletul. Patru oameni diferiti cu o chimie comuna formidabila, cu o forta creativa teribila, cu o atitudine exuberanta, cu o poveste despre dragoste, drame personale, bucurie si entuziasm. Vieti tumultoase, versuri sfasietoare, ritmuri vulcanice, muzica supranaturala.

   Va recomand, evident, acest film. Risc sa spun ca este productia anului sub rezerva subiectivismului unui om cu muzica rock in sange. Mergeti la cinematograf, vedeti-l IMAX daca va este la indemana. La finalul lui veti fi castigat doua ore de incantare pentru minte si exaltare a sufletului.

Oli Strimbei

*Aceasta cronica a peliculei care tocmai a avut premiera in Romania – Bohemian Rhapsody – ne-a fost oferita prin intermediul adresei de e-mail, de la Oli Strimbei, care ne-a permis publicarea randurilor de mai sus. Ii multumim pe aceasta cale.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Film

Molly’s Game. Despre cea mai puternica femeie din lumea pokerului ilegal – cronica de film

Publicat

pe

molly's game cronica de film recomandare

   Molly’s Game (Jocul lui Molly) este un film bazat pe autobiografia notoriei Molly Bloom, o antreprenoare care reuseste intr-un timp foarte scurt sa conduca un adevarat imperiu al pokerului ilegal din Los Angeles si New York.

   Provenind din o familie de perfectionisti, Molly ajunge sa fie pe locul 3 in clasamentul celor mai buni schiori din America de Nord, insa la etapa de calificare din 2002 a Olimpiadei de Iarna aceasta se accidenteaza grav, punand capat carierei de schioare. In ciuda dorintei tatalui ei de a urma facultatea de drept, Molly decide sa isi ia un an liber si se muta in Los Angeles. Se angajeaza ca ospatarita in un club de lux, unde il intalneste pe Dean, un dezvoltator imobiliar falit. Acesta o angajeaza ca asistenta personala si o introduce in lumea pokerului ilegal.

   Molly reuseste sa castige sume mari de bani din bacsisul lasat de jucatorii pe care ii aduna Dean la masa sa, si odata ce intelege cum functioneaza jocul, incepe sa aduca din ce in ce mai multi jucatori. Dean insa, devine gelos pe adaptabilitatea si capacitatea lui Molly de a relationa cu ceilalti jucatori si o concediaza. In momentul in care majoritatea ar fii fugit cu coada intre picioare, Molly se foloseste de relatiile create si incepe sa organizeze seri de poker pe cont propriu.

   In cateva luni, devine cea mai cunoscuta organizatoare de poker ilegal din Los Angeles, statut pe care si-l pastreaza timp de 7 ani, fiind apoi fortata sa isi mute afacerea in New York, unde continua timp de inca 2 ani. Masa acesteia era frecventata de o multime de celebritati (Leonardo DiCaprio, Macaulay Culkin, Ben Affleck), dar si membri ai mafiei rusesti din Brooklyn.

   Pe 16 aprilie 2013, Molly este arestata si acuzata impreuna cu alte 33 de persoane pentru o operatiune de spalare de bani si jocuri de noroc ilegale in valoare de 100 de milioane de dolari. In 2014 Molly scrie un roman autobibliografic unde descrie experienta traita in aceasta lume periculoasa, numit “Jocul lui Molly: Adevarata poveste a femeii de 26 de ani din spatele celui mai exclusivist, joc de poker ilegal cu mize mari din lume” (titlu original – Molly’s Game: The True Story of the 26-Year-Old Woman Behind the Most Exclusive, High-Stakes Underground Poker Game in the World).

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Film

Horace si Pete – un serial tragicomic de Louis C. K.

Publicat

pe

Horace si Pete - cronica film, serial de comedie

   Louis C.K. este cunoscut pentru cariera sa de comediant, pe care ulterior a transformat-o in actorie cu serialul Louie, produs in 2010. De data aceasta Louis surprinde cu o productie dramatica, filmata ca o piesa de teatru, in care dezvolta in cel mai realist mod o serie de subiecte diverse de la familie, abuz, relatii, politica si sexualitate.

   Horace si Pete (Horace and Pete’s) este un serial despre doi frati, introvertitul Horace (Louis C. K.) si fratele sau bolnav psihic Pete (Steve Buscemi), actualii proprietari ai barului irlandez „Horace and Pete’s”. Barul este mosternire de familie si dateaza din 1916, trecut din generatie in generatie, mereu condus de un Horace si un Pete. Condus traditional, barul nu serveste bauturi mixte, iar pretul este variabil in functie de clienti.

Steve Buscemi si Louis C. K.

   Produs din banii proprii, fara niciun fel de promovare, Horace si Pete este un serial facut de Louis C. K. in stilul lui Eugene O’Neill, difuzat pe site-ul propriu. Alaturi de Steve Buscemi, Louis C. K. i-a ales personal pentru a juca in serialul sau pe Alan Alda, Edie Falco, Laurie Metcalf si Jessica Lange. Primit foarte bine de critici, serialul a fost nominalizat la doua premii Emmy si a castigat Premiul Peabody, care onoreaza povestile cele mai puternice, luminante și revigorante din televiziune, radio și mediul online.

   Una dintre scenele mele favorite este momentul in care fosta sotie a lui Horace vine in vizita la bar si acestia reusesc sa comunice dupa o lunga perioada de tensiune, iar schimbul de replici dintre acestia este absolut genial prin profunzimea simplismului:

Horace: – Nu mai pari sa fii suparata.
Sarah: – Nu. Am fost atat de suparata pe tine, ma plimbam toata ziua cu niste sentimente negative, despre ce ai facut si ma gandeam ca intr-o zi ceva se va schimba, ca voi fi coplesita de un val de bunatate, sau ca o sa reusesc sa gasesc un alt mod de a privi lucrurile si ca te voi ierta si ma voi simti mai bine, dar in schimb, ce se intampla e ca timpul face ca sentimentele sa dispara, se diminueaza cu trecerea timpului, dispar si nu poti sa iti dai seama. E destul de trist daca te gandesti.

   Horace si Pete este o productie originala, care reuseste in cele 10 episoade sa treaca dincolo de film si sa isi provoace telespectatorii sa se gandeasca la dramele personajelor, sa le asimileze si sa le traiasca totodata impreuna cu acestea. Este surprinzator sa descopar ca un comediant pe care l-am urmarit de ani de zile luand in deradere mondenitatile vietii, poate produce ceva de o asemenea profunzime si cu o seriozitate care lipseste din multe productii moderne.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Calendar cultural

noiembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X