);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Tango, monsieur? de Aldo Lo Castro la Teatrul Nottara

Publicat

pe

Tango, monsieur?

Festin pe Bulevard in pasi de tango

Cronica de teatru

   Suntem deja in cea de-a doua saptamana de Festin pe Bulevard, festival international de teatru, organizat si produs de Teatrul Nottara. Editia din acest an (a IV-a) este dedicata tuturor celor care au ajutat ca Teatrul Nottara sa-si reia activitatea in binecunoscutul spatiu de pe Bulevardul Magheru nr 20.

   Festivalul cuprinde doua sectiuni principale: una ne descreteste fruntile prin comedie, cealalta trateaza subiecte mai acute, crize, in acest an fiind abordate cele de familie.

   Festin pe Bulevard 2016 cuprinde 31 de reprezentatii desfasurate in 13 zile de festival (apartinand teatrelor partenere sau invitate din Bucuresti, din alte orase ale tarii, dar si din strainatate) dar si un eveniment stradal, lansari de carte si colocvii, despre care gasiti detalii pe site-ul festivalului.

   Un adevarat festin intr-adevar!

   Si cum muzica si dansul sunt esentiale intr-un asemenea eveniment, mi-am facut si eu intrarea in Festin in pasi pasionali de tango, intrerupti de cate o poticneala de la un hohot de ras.

   “Tango, Monsieur?” de Aldo Lo Castro este o comedie bulevardiera, dar spectacolul putea fi incadrat si la sectiunea “crize de familie”. Pana la urma asta-i farmecul comediei, trateaza situatii de criza, prin prisma umorului.

   Patru femei foarte diferite ca tipologie si caracter (in urma unor telegrame primite de fiecare in parte, prin care erau invitate la aceeasi zi, ora, in acelasi loc), se intalnesc in casa lui Marco Anselmi, iubitul lor. Iubitul lor, da, al tuturor. Nu, ele nu stiu acest mic “detaliu” atunci cand se intalnesc, dar il descopera intr-un crescendo furios de tango.

Tango, monsieur?

Filip Ristovski, Raluca Gheorghiu, Andreea Măcelaru Şofron, Luminiţa Erga, Daniela Minoiu in Tango, monsieur?, Teatrul Nottara, Festin pe Bulevard, foto: Marcel State

   Fiecare femeie se considera, la inceputul spectacoului, aleasa lui Marco. Si pe buna dreptate. Marco a trait cu fiecare cate o poveste de dragoste puternica, fiecareia i-a facut promisiuni. Numai ca le-a trait simultan, fara ca aceste femei sa-si dea seama. Ba mai mult, cu doua dintre ele este si casatorit, iar cu o alta este logodit.

   Desigur ca sensibilitatea barbatului pentru fiecare femeie in parte este de inteles, dar nu este o scuza pentru minciunile si situatia pe care a creat-o. Fiecare dintre ele este remarcabila, cele patru personaje fiind foarte bine conturate si diferentiate:

  • Stefania (Luminita Erga) este “prima sotie” (devenita dna Anselmi in urma cu aproximativ un an), o femeie cu clasa, educata si blanda
  • Amanda este a doua Dna Anselmi (Andreea Macelaru Sofron), proaspat casatorita de o saptamana, o femeie inteligenta, care-si stapaneste impulsurile furioase gandind la rece situatiile si solutiile
  • logodnica patimasa, Clelia (Raluca Gheorghiu), este tipologia femeii tinere temperamentale, pasionale, care isi da frau liber reactiilor, o “furtuna” greu de oprit odata pornita
  • si iubita Marisa (Daniela Minoiu), jucausa, calda, femeia glumeata, mereu copilaroasa, dar in acelasi timp materna cu barbatul iubit

   Asadar, fiecare cu latura ei, l-a cucerit pe Marco, insa el, vesnicul barbat copil, rasfatat, iresponsabil si imatur, neputand alege intre ele, s-a lasat purtat de val si le-a dorit pe toate.

Tango, monsieur?

Filip Ristovski, Mihai Marinescu, Raluca Gheorghiu, Andreea Macelaru Sofron, Luminita Erga, Daniela Minoiu in Tango, monsieur?, Teatrul Nottara, Festin pe Bulevard, foto: Marcel State

   In toata nebunia asta, Carlito (Filip Ristovski), majordomul fidel al lui Marco, este cel in capul caruia se sparg toate supararile femeilor tradate, spre amuzamentul spectatorilor.

   Momentele in care femeile pun cap la cap povestile sunt savurose, comice si escaladeaza intr-o situatie incinsa, in care, la unison, jura razbunare cu orice pret! Si hotarasc, dupa ce-si calmeaza instinctele brutale, sa-l ucida cu tandrete pe Don Juan-ul care si-a batut joc de ele.

   Te astepti in acest moment sa-l cunosti si pe el, deja ti-ai conturat ca spectator un portret al unui barbat sarmant, fermecator, cuceritor. Cu atat mai mult creste doza de ras in momentul in care Marco Anselmi (Mihai Marinescu) isi face intrarea. Este total opus a ceea ce credeai, dar cu totul si cu totul potrivit in acest context: penibil, exagerat, arogant, tipic barbatilor de bani gata opulenti, reprezentanti ai kitch-ului suprem.

   Notele ingrosate in care sunt conturate personajele sporesc comicul si efervescenta spectacolului. Desi isi sustin rolurile foarte bine, simti o complicitate jucausa in a rade de penibilul situatiilor in care se arunca curajosi, permitandu-ti sa te amuzi liber.

   Femeile, atat de diferite, dar legate prin aceeasi tradare, se unesc in planul razbunarii feminine, se tin de el si raman o echipa pana la capat. Iubirea devine un camp de lupta in care se foloseste tot arsenalul utilizat in seductie, iar Marco va fi invins prin propriile slabiciuni. Dar, inainte de asta, si el va avea grija sa dea o ultima lovitura.

Tango, monsieur?

Cristian Nicolaie, Raluca Gheorghiu, Andreea Macelaru Sofron, Luminita Erga, Daniela Minoiu si Filip Ristovski, in Tango, monsieur?, Teatrul Nottara, Festin pe Bulevard, foto: Marcel State

   Lasand gluma la o parte, spectacolul (regizat de Anca Maria Colteanu) este plin de subtext, de tipologii in care vrei – nu vrei te regasesti, de situatii reprezentative atat pentru femei cat si pentru barbati, pentru slabiciunile dar si pentru atuurile fiecarei parti. Umorul ajuta pentru a spune lucrurilor pe nume, liber si firesc.

   Momentele coregrafice (coregrafia este semnata de Roxana Colceag) si muzica spectacolului (o combinatie intre ritmuri de tango clasic cu ritmuri moderne, puternice, mix ce aduce povestea in prezent si-ti da sentimentul de “aceleasi situatii si probleme indiferent de era” compusa de Ovidiu Savu Ionita) sunt surprinzator de senzuale, antrenante si comice in unele situatii.

    Un spectacol de la care am iesit cu foarte multa energie si buna dispozitie, datorita actorilor care joaca in plin, cu energie, cu bucurie si placere, dar si datorita faptului ca nu mi-a fugit nicio clipa gandul la altceva in timpul piesei, fiind un spectacol cu un ritm alert, intens, exact ca un tango. Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara este foarte primitoare, eleganta, spatioasa si, desi am prins locuri la balcon, am vazut si auzit foarte bine tot ce se intampla in sufrgeria Casei Anselmi (scenografia apartine Ioanei Pashca).

Discutii pe Facebook

Actor visator independent in Bucurestii lui 2016, imi pare foarte bine, bine ne-am gasit! Militez pendru tandrete, armonie si frumos si asta se simte in tot ce sunt, deci si tot ce scriu, cu riscul de a fi siropoasa

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

septembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X