Spectacolul Jacques si stapanul sau la Festin pe Bulevard

0
190
Jacques si stapanul sau

   Cronica teatru

   Sa va spun cum m-am indragostit!

   Intreaga poveste s-a petrecut luni seara; in Sala Studio a teatrului Odeon. Un spectacol sinestezic si incitant oferit de teatrul Maria Filotti din Braila ii reaminteste publicului ca sunt lucruri care nu se perimeaza niciodata, ci se reintorc de fiecare data sub o alta forma, dar cu aceeasi forta.

   Jacques si stapanul sau, dupa piesa lui Milan Kundera, pune atat in scena teatrala, cat si in cea mentala preocupari care de trei sute de ani nu si-au pierdut pertinenta, dar si intrebari care nu si-au gasit raspunsul.

    Ambele piese, Jacques fatalistul (a lui D. Diderot) si Jacques si stapanul sau ating teme curente, iar interpretarea scenica a actorilor Liviu Pintileasa, Ionut Visan, Mihaela Trofimov, Alin Florea, Silviu Debu, Adrian Stefan, Narcisa Novac si Corina Borsa adauga farmec dialogului atent scris si caracterelor personajelor.

   Spectacolul incepe cu cele doua personaje principale aflate la drum, dar care aparent nu au o destinatie prestabilita. De unde venim? Incotro ne indreptam? se intreaba retoric Jacques cand paseste pe scena. Aceleasi intrebari incheie piesa in ultimul “sfarsit” din cele trei propuse de autor.

Jacques si stapanul sau
Jacques si stapanul sau – sursa foto: Teatrul Maria Filotti Braila, fotograf: Adi Bulboaca

   Spectacolul e in acelasi timp o comedie de moravuri, o drama, o meditatie asupra existentei, asupra iubirii, asupra conditiei artistului si asupra conditiei sociale.

   Personajele sunt unite printr-o dorinta de a relata o experienta amoroasa care le-a marcat existenta, dar fiecare intamplare este intrerupta de o alta. Darul povestirii caracterizeaza toate personajele, fiecare dintre ele punandu-si amprenta asupra derularii evenimentelor.

Jacques si stapanul sau
Jacques si stapanul sau – sursa fotografii colaj: Teatrul Maria Filotti Braila, fotograf: Adi Bulboaca

   Jacques este un povestas innascut, care are mereu in buzunar o vorba de duh, care impresioneaza prin dragostea si grija pentru stapan si prin naivitatea candida: Daca eu sunt eu, cum pot fi altul?

   Prima parte, vioaie, asemeni unei sonate, ne introduce personaje hazlii, flusturatice, care gatesc si mananca o omleta in fata spectatorilor, care se deplaseaza mai repede decat peruca hiperdimensionata pe care o poarta si care anunta o comedie usor de asimilat.

   A doua parte, o tema cu variatiuni, tempereaza atmosfera si introduce noi personaje, povestea devenind tragi-comica. Scena e acaparata de pataniile marchizei de Pommeraye care induioseaza inima lui Jacques, ce incearca sa schimbe sfarsitul.

   Ultima parte se indeparteaza de nota vesela si aduce in prim plan o tristete sfasietoare. Aflam, in cele din urma, ca avea un scop calatoria celor doi si, ceea ce este cel mai important, aflam povestea indragostirii lui Jacques. Sa va spun cum m-am indragostit! e motorul actiunii piesei si povestea care se vrea a fi relatata unui receptor, dar care e spusa de Jacques doar atunci cand ramane singur.

   E scris acolo sus, e un laitmotiv care subliniaza nota ironica ce traverseaza piesa.

   Jacques e facut pentru stapanul sau si stapanul sau pentru Jacques. Cei doi sunt inseparabili si chiar daca unul dintre ei inceteaza sa existe, nu il abandoneaza complet pe celalalt.

   In incheiere aflam si incotro se indreptau personajele noastre, si incotro mergem noi: Tot inainte. Si inainte e peste tot.

   Jacques reuseste sa spuna povestea indragostirii sale, iar eu v-am spus povestea lui Jacques. Dar cel mai bine o spun actorii de la teatrul Maria Filotti, pentru ca piesele de teatru prind viata doar atunci cand sunt puse in scena. Si mai ales cand starnesc zambete si dau fiori.

libhumanitas.ro

LEAVE A REPLY