);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Spectacolul Cafeneaua la Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016

Publicat

pe

Spectacolul Cafeneaua la Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016

   Maratonul Teatrului Independent – Bucharest Fringe, editia 2016 (a VI-a deja, la numar) este in plina desfasurare. Organizat de Teatrul Apropo, Maratonul a inceput pe 17 septembrie si se va incheia pe 2 octombrie. Editia a VI-a cuprinde peste 40 de spectacole de teatru independent din toata tara, pe care le reuneste la Bucuresti, in cadrul celor 4 sectiuni ale evenimentului: Competitie (22 de spectacole ale stagiunii 2015-2016), One drama (monodrame produse in ultimii ani), Indie Gold (cele mai bune spectacole independente ale ultimilor ani) si sectiunea Serile Teatrului Studentesc (cele mai bune spectacole produse de absolventi ai facultatilor de teatru).

   Teatrele in care se desfasoara Maratonul de Teatru Independent-Bucharest Fringe 2016 si programul complet pot fi gasite aici.

   In prima zi a Maratonului am fost la Teatrul de Arta, unde, de la ora 18.00, in cadrul Sectiunii Serile Teatrului Studentesc, am fost “clientii” spectacolului Cafeneaua, dupa piesa lui Sam Bobrik si Ron Clark. Este spectacolul de disertatie al Madalinei Andreea Ilie, proaspata absolventa a programului master de arta actorului, “Metode de innoire a mijloacelor de expresie” condus de Conf. Univ. Dr. Diana Mihaita in cadrul Universitatii Hyperion, Facultatea de Arte.

Spectacolul Cafeneaua la Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016


Mihai Vasilescu, Mădălina Andreea Ilie şi Antonia Boantă in Cafeneaua

   Masteranda, impreuna cu doi cursanti ai Facultatii de Arte din Universitatea Hyperion, Antonia Boanta si Mihai Vasilescu, indrumati de Diana Mihaita, au pregatit acest spectacol – un vis al Madalinei inca de la primul contact cu celebrul spectacol regizat de Horatiu Malaele si pus in scena de acesta impreuna cu Emilia Popescu si Dana Dogaru.

   Studentii nu au fost descurajati de „greutatea” numelor si de succesul confirmat de salile arhipline ani la rand ale spectacolului dlui Malaele ci, din contra, au fost inspirati de acesta si au vrut sa produca un spectacol impreuna cu care sa creasca si sa invete. Si s-au inarmat cu perseverenta si curaj, intocmai ca personajele lor din spectacol. Au avut incredere in unicitatea abordarii lor, in propria capacitate de a intelege, prelucra, simti si reda situatiile propuse de autori.

   Lectia de perseverenta incepe chiar de la textul piesei, Madalina intampinand dificultati in a-l gasi sau obtine pe cel tradus. Solutia partiala a venit chiar prin intermediului unui mic “inamic” al teatrului, internetul. Nu, nu a gasit textul postat sau urcat pe vreo platforma, dar a putut achizitiona piesa in limba originala (engleza) de pe un site american. A durat ceva pana cand a ajuns prin curier. Apoi alte cateva saptamani in care, in fiecare pauza dintre cursurile masterului la care am fost colege, o vedeam pe Madalina cum scotea carticica si agenda si incepe sa lucreze. Gandind, potrivind, alegand sensuri, traducea, scriind de mana, replica cu replica, viitorul spectacol. In cele din urma a transcris totul, a cautat si gasit partenerii potriviti pentru distributie (Antonia si Mihai, desi aflati la inceput de drum, firesc vulnerabili, dar curajosi) si s-au intalnit intr-o cafenea (cum altfel?) pentru prima lectura la masa a piesei.

Spectacolul Cafeneaua la Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016

Mădălina Andreea Ilie, Antonia Boantă, Mihai Vasilescu,
Cafeneaua de Sam Bobrick si Ron Clark, Maratonul Teatrului Independent 2016,
Teatrul de Artă I foto: Iulia Cărnaru

   Au urmat repetitii pe bucati, generale, cu colegi, primul spectacol cu public. Inscrierile in festivaluri unde au obtinut aprecierea publicului, dar si a specialistilor. Si premiile.

   Povestea pe care ne-o impartasesc ei in spectacol este tot despre perseverenta, despre puterea de a visa, de a crede in visul tau si de a te zbate pentru el. Dar si despre iubire, sacrificii, prietenie si puterea de a merge mai departe. Desigur, extremele au pretul lor, iar perseverenta se poate transforma in incapatanare absurda, daca ne indarjim in a sta departe de realitate. Iar visul implica curaj, viziune, efort si risc deopotriva.

   Personajele spectacolului sunt:

– Wally, visatorul care vrea libertate, independenta si succes si infiinteaza o cafenea in mijlocul desertului

– Louise, sotia lui care, pentru a rasplati iubirea ce i-o poarta Wally, il urmeaza in desert pentru a-i fi alaturi si a-l ajuta sa-si construiasca visul; isi sacrifica insa viata citadina pe care o iubeste si propriile vise

– Janet, cea mai curajoasa visatoare dintre ei, o fata simpla, dintr-un orasel mic, dar cu vise mari care, in drum spre Hollywood – unde vrea sa ajunga un star – poposeste la Cafeneaua proaspat deschisa a celor doi soti.

   Cei trei ne conduc, de-a lungul a catorva ani, prin destinul lor puternic marcat de izolare, tradari, certuri, epuizari, sperante, autoironii, deznadejde, alegeri, toate condimentate cu umor. Ne vorbesc cu zambetul pe buze despre rani, slabiciuni omenesti si atitudinea in fata lor. Fiecare este individualizat, conturat prin felul de a fi si propriile vulnerabilitati. Fiecare dintre ei iti intra in suflet, pana cand ajungi sa te simti parte a familiei pe care o formeaza impreuna.

   Suntem diferiti, iar personajele din Cafeneaua tocmai asta ne invata, sa ne recunoastem si acceptam diferentele, cautand sa ne completam si nu sa ne “corectam” unii pe ceilalti.

Spectacolul Cafeneaua la Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016

Mădălina Andreea Ilie, Antonia Boantă, Mihai Vasilescu,
Cafeneaua de Sam Bobrick si Ron Clark, Maratonul Teatrului Independent 2016
Teatrul de Artă I foto: Iulia Cărnaru

__________

Cover photo: Afisul Maratonului Teatrului Independent pe usa Teatrului de Arta I Foto: Iulia Carnaru

Discutii pe Facebook
Libris.ro

Actor visator independent in Bucurestii lui 2016, imi pare foarte bine, bine ne-am gasit! Militez pendru tandrete, armonie si frumos si asta se simte in tot ce sunt, deci si tot ce scriu, cu riscul de a fi siropoasa

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Calendar cultural

august, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X