);
COnecteaza-te cu noi

Stiinta

Semne ale prezentei umane acum 14 000 de ani in Vero, Florida

Publicat

pe

Semne ale prezentei umane acum 14 000 de ani in Vero,

   Teoria geologului si paleontologului, Elias Howard Sellards care spunea la inceputul secolului trecut ca oamenii au convietuit cu animale preistorice de mari dimensiuni, apartinand ultimei faze a Pleistocenului, acum aproximativ 14 000 de ani in regiunea localitatii Vero, in Florida incepe sa capete credibilitate din partea oamenilor de stiinta contemporani. Arheologul american, James M. Adovasio – specializat in cercetarea artefactelor perisabile – vine sa sustina aceasta teorie dupa ce la situl Vero au avut loc sapaturi extinse, o actiune ce poate fi tradusa ca cea mai vasta cercetare de pana acum in sectorul paleoindian. Institutul Arheologic al Universitatii Mercyhurst a inceput anul trecut cercetarea in aceasta zona la invitatia celor de Old Vero Ice Age Sites Committee, un grup format din cetateni ai orasului Vero Beach, care nu numai ca vor ca aceasta regiune sa primeasca un rol important in circuitul arheologic, dar au contribuit in mod activ si la finantarea acestei expeditii.

   Pana acum nu au fost identificate schelete sau alte ramasite umane din aceasta perioada, ci doar artefacte cu semne ce implica insa prezenta umana. De asemenea, datarea cu radiocarbon a determinat ca mai mult de 170 de specii de plante si animale descoperite cu prilejul investigatiilor anterioare ale Institutlui Mercyhurst au o vechime de aproximativ 13 000-14 000 de ani. Cu aceasta ocazie a fost descoperit si un strat de pamant datat ca fiind de acum 19 000 de ani, ceea ce a indreptat cercetatorii catre un nou obiectiv pentru inceputul anului viitor.

   Elementele de flora si fauna descoperite la situl Vero sunt acum cercetate in laborator de catre arheologii de la Mercyhurst, iar printre ele se afla si un os, identificat cu titlu de proba ca apartinand unei specii de lup din ultima faza a Pleistocenului.

   James Adovasio spune ca „ne-a luat mai mult de 100 de ani, dar acum stim ca Sellards avea dreptate.” Cu siguranta ca Sellards nu a beneficiat de o tehnologie atat de eficienta precum cea folosita de echipa lui Adovasio, una adaptata progreselor actuale, de aceea cercetarile sale au avut rezultate care puteau fi demolate cu usurinta, insa nu in totalitate. Expeditia lui Sellards a fost destul de roditoare, iar rezultatele pe care acesta le-a publicat in 1916 au inclus descoperirea unor ramasite umane, in contextul in care lumea arheologilor americani era convinsa ca aceasta zona nu a fost populata de oameni decat cu mult timp dupa ce era Pleistocenului s-a incheiat.

 

[toggle title=”Referinte:”]
-, MAI dig suggests human presence at Old Vero Man site, in Heritage Daily, http://www.heritagedaily.com/2014/12/mai-dig-suggests-human-presence-old-vero-man-site/106062
George Grant MacCurdy, The Problem of Man’s Antiquity at Vero, Florida, in American Anthropologist, nr. 8, 1917.
Sursa foto: Heritage Daily
[/toggle]

Discutii pe Facebook
Litera.ro

Descrierea de sine nu face parte din vreun domeniu care sa ma fascineze. Daca ma gandesc la propriile orientari, acestea s-au legat intotdeauna de imagini statice sau dinamice, ori mentale. Ele pot apartine oricui, nu doar mie.

1 comentariu

1 comentariu

  1. George Amarandei on Facebook

    19 dec., 2014 at 22:19:48

    În de?ertul Colorado în Valea Mor?ii exist? exemplu concret în acest sens. Pute?i citi mai multe aici. http://www.fara-secrete.ro/scheletele-de-uriasi-descoperite-pe-teritoriul-romaniei-dar-ascunse-de-privirile-oamenilor-de-catre-mincinosii-de-arheologi/

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Stiinta

Henrietta Lacks si istoria primei linii celulare tumorale umane

Publicat

pe

Henrietta Lacks

   Henrietta Lacks avea sa fie prima femeie de culoare cu o contributie remarcabila si mai putin conventionala in domeniul medicinei.

Henrietta Lacks

   Originara din Virginia, in vreme de razboi, aceasta a parasit campurile de tutun impreuna cu sotul sau pentru un trai mai bun in orasul Baltimore . Cei doi soti aveau impreuna 5 copii, iar dupa nasterea celui din urma fiu, Jon, Henrietta Lacks incepuse sa acuze sangerari  necontrolate in zona uterina.

   In acea vreme spitalul John Hopkins din oras era cunoscut ca unul dintre cele mai bune spitale, in perioada lui Jim Crow, pe langa zecile de proceduri experimentale realizate, acesta era recunoscut in special pentru faptul ca acceptau tratarea oamenilor de culoare.

   In februarie 1950, Henrietta Lacks era asteptata la spitalul din Baltimore, prezenta sangerari puternice si leziuni semnificative pe col. Intalnirea cu medicii spitalului avea sa aduca o contributie impresionanta in stiinta.

   In urma examinarii ginecologice, doctorul Howard Jones a observat o structura straina la nivelul colului, iar pe baza biopsiei si a analizelor de laborator, diagnosticul a fost unul clar: tumora maligna. In anul 1950, tratamentul cancerului era total diferit comparativ cu cel de astazi. Pe atunci, medicii nu se concentrau pe distrugerea celulelor canceroase, ci pur si simplu amplasau chirurgical in mod regulat capsule cu radiu in zona in care exista tumora si supravegheau evolutia cancerului.

   In timp ce starea de sanatate i se inrautatea, Lacks continua tratamentul cu radiu. Aflata sub supravegherea doctorului Gey, acesta a observat ca spre deosebire de alti pacienti a caror celule canceroase erau distruse, in cazul Henriettei, acestea se multiplicau intratat de repede incat radiului nu reusea sa le distruga. Dupa 7 luni de tratament Henrietta Lacks a decedat.

   Pe masura ce familia se adapta situatiei, medicii revolutionau domeniul medical prin intermediul acestor celule care i-au adus sfarsitul Henriettei Lacks. Nu se stie cu exactitate cum au procedat in raport cu familia, insa in anii 50 la fel ca si tratamentul cancerului, notiunea de consimtamant informat era diferita de ce este astazi. In medie, cancerul de col uterin ucidea 15.000 de femei pe an, iar de cele mai multe ori medicii si cercetatorii se concentrau pe studii si mai putin pe pacient sau pe familia acestuia.

   Dupa decesul Henriettei Lacks, doctorul Gey a prelevat material tumoral pe care l-a trimis cercetatorilor din Statele Unite. Aceste celule au fost denumite celule HeLa, o asociere cu numele purtatoarei, recunoscuta mai apoi ca prima linie celulara umana. De-a lungul timpului a fost utilizata pentru a studia cresterea celulelor tumorale, mecanismele prin care acestea pot fi distruse, dar si in studiul genomului uman, prin intermediul lor, cercetatorii au fost puse bazele clonarii.

Celulele HeLa vizualizate microscopic

   Jonas Salka a fost cel care a folosit aceasta linie tumorala pentru a realiza vaccinul impotriva poliomielitei.

   Celulele Henriettei Lacks au fost utilizate de-a lungul vremii in dezvoltarea unor vaccinuri atat pentru poliomielita cat si pentru virusuri precum HPV.

   Tratarea acesteia la spitalul din Baltimore a dus la o contributie impresionanta in evolutia si revolutionarea medicinei.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Stiinta

Despre stiinta, ca o poveste.

Publicat

pe

Stiinta si educatie

   Stiinta este o neintrerupta cautare a adevarului, o lupta permanenta pentru a afla cum functioneaza Universul, cautare ce merge inapoi pana la primele civilizatii. Antrenata de curiozitatea umana, stiinta s-a bazat pe rationament, observatie si experiment.

   Cel mai cunoscut dintre filosofii greci ai Antichitatii, Aristotel, a scris mult despre subiecte stiintifice si a pus bazele multor lucrari care i-au urmat. Aristotel era un bun observator al naturii, dar s-a bazat in totalitate pe gandire si argumente, fara experimente. Drept urmare, a facut greseli. A sustinut, de exemplu, ca obiectele grele cad mai rapid decat cele usoare si ca, daca un obiect e de doua ori mai greu decat altul, va cadea de doua ori mai repede. Cu toate ca e o greseala, nimeni nu a avut nici un dubiu asupra acestei teorii pana in 1590, cand astronomul italian Galileo Galilei a infirmat ideea. Insa, chiar daca astazi pare evident ca un om de stiinta autentic trebuie sa se bazeze pe experimente, acest lucru nu a fost intotdeauna clar.

Metoda stiintifica

Francis Bacon - stiinta si educatie

filosoful Francis Bacon | sursa foto: biography.com

   La inceputul secolului XVII, filosoful englez Francis Bacon a conceput, pentru prima oara, un sistem logic pentru procesele stiintifice, bazandu-se pe eforturile facute, cu sase sute de ani mai devreme, de omul de stiinta arab Alhazen. La scurt timp, a fost sustinut de filosoful francez Rene Descartes. Metoda stiintifica a lui Bacon le cerea cercetatorilor sa faca observatii pentru formularea unei teorii care sa explice desfasurarea fenomenului, apoi sa continue cu un experiment, ca sa vada daca teoria functioneaza. Daca pare ca e adevarata, atunci rezultatele trebuie trimise pentru confirmare stiintifica unor oameni care lucreaza in acelasi domeniu sau intr-unul similar, ca sa caute lipsuri in argumente, invalidand teoria, sau ca sa repete experimentul, asigurandu-se ca rezultatele sunt corecte.

Toate adevarurile sunt usor de inteles, odata descoperite; totul e sa le descoperi. Galileo Galilei

   A formula o ipoteza testabila ori o predictie e intotdeauna folositor. Astronomul englez Edmond Halley, observand o cometa in 1682, si-a dat seama ca era similara cu cele raportate in 1531 si 1607 si a sugerat ca toate trei erau, de fapt, unul si acelasi obiect, pe o orbita in jurul soarelui. Halley a prezis intoarcerea cometei in 1758 si a avut dreptate, dar la limita – cometa a fost reperata pe 25 decembrie. Acum, cometa este cunoscuta drept Cometa Halley. Intrucat astronomii rareori au cum sa faca experimente, dovezile vin doar din observatii.

Cometa Halley - stiinta si educatie

Cometa Halley | sursa foto: Wikimedia Commons

   Experimentele pot testa teorii sau pot sa fie pur si simplu speculative. In timp ce isi urmarea studentii lansând particule alfa pe o foita de aur, in cautarea unor mici devieri, fizicianul neozeelandez Ernest Rutherford le-a sugerat sa puna detectorul de jur imprejurul sursei si, spre uimirea lor, unele particule s-au desprins din folia subtire. Rutheford a spus ca a fost ca si cand un obuz de artilerie ar fi ricosat dintr-o foaie de hartie – ceea ce l-a dus la o noua teorie despre structura atomului.

   Un experiment este cu atat mai convingator, cu cat cercetatorul, atunci cand propune un nou mecanism sau o noua teorie, poate prevedea ce va urma. Daca experimentul produce rezultatul anticipat, atunci cercetatorul are proba care sa-i sustina teoria. Chiar si asa, stiinta nu poate niciodata sa dovedeasca daca o teorie este corecta. Poate doar sa infirme ceva, asa cum a subliniat, in sec. XX, filosoful Karl Popper. Orice experiment care da rezultatele prevazute e o dovada de incredere, dar un experiment singular care esueaza poate demonstra intreaga teorie.

   De-a lungul veacurilor, concepte incelung acceptate, precum universul geocentric, cele patru umori umane, flogistonul format din patru elemente si misteriosul mediu numit eter, au fost infirmate si inlocuite de noi teorii. La randul lor, acestea sunt doar teorii si pot fi infirmate, desi in multe cazuri este improbabil, avand in vedere dovezile.

Progresul ideilor

   Stiinta rareori avanseaza cu pasi simpli si logici. Descoperirile pot fi facute simultan de catre cercetatori care lucreaza independent, dar aproape orice progres depinde, cumva, de munca si teoriile anterioare. Un motiv pentru construirea uriasului aparat numit Marele Accelerator de Hadroni a fost cautarea bosonului Higgs (Particula lui Dumnezeu). Existenta acestui boson a fost prezisa cu 40 de ani mai devreme, in 1964. Aceasta predictie are in spate zeci de ani de teorie asupra structurii atomului, mergand inapoi pana la Rutherford si munca fizicianului danez Niels Bohr, in anii 1920, care au depins de descoperirea electronului in 1887, care, la randul ei, a depins de descoperirea razelor catodice, in 1869. Acestea nu puteau fi gasite fara pompa de vid si fara inventarea bateriei, in 1799 – astfel, lantul merge inapoi, de-a lungul decadelor si al secolelor. Marele fizician englez Isaac Newton a rostit celebrele vorbe: Daca am vazut mai departe, a fost pentru ca stateam pe umerii unor uriasi. Se referea, in primul rand, la Galileo, dar probabil vazuse si un exemplar din Optica lui Alhazen.

Acceleratorul de particule cu aparitia bosonului Higgs - stiinta si educatie

Simulare a unui eveniment din detectorul CMS, cu apariția bosonului Higgs | sursa foto: Wikimedia Commons

Primii oameni de stiinta

   Primii filosofi cu perspectiva stiintifica au activat in sec. VI – V i.Hr., in Grecia antica. Thales din Milet a prevazut eclipsa de soare din 585 i.Hr.; 50 de ani mai tarziu, Pitagora a fondat o scoala de matematica in sudul Italiei de azi, iar Xenofan, dupa ce a gasit cochilii marine pe un munte, a dedus ca Pamantul a fost, candva, acoperit de ape.

   In Sicilia sec. IV i.Hr., Empedocle a sustinut ca pamantul, aerul, focul si apa sunt „radacina impatrita a totului”. In plus, si-a dus ucenicii pe marginea craterului vulcanic al muntelui Etna si a sarit inauntru, se pare, pentru a dovedi ca e nemuritor. Drept urmare, ne amintim si azi de el!

Cititorii in stele

   Intre timp, in India, China si zona mediteraneana, oamenii incercau sa dea un sens miscarilor corpurilor ceresti. Au facut harti astrale – partial, ca ajutor pentru navigatie – si au dat nume stelelor si grupurilor de stele. Au observat, de asemenea, ca unele stele urmau trasee neregulate, prin comparatie cu „stelele fixe”. Grecii au numit aceste stele ratacitoare „planete”. Chinezii au observat Cometa Halley in 240 i.Hr. si in 1054 o supernova cunoscuta azi drept Nebuloasa Crabului.

daca esti un adevarat cautator al adevarului, trebuie ca macar o data in viata sa te indoiesti, pe cat posibil, de toate lucrurile. REné Descartes

Casa Intelepciunii

   La sfarsitul sec. VIII d.Hr., Califatul Abbasid a infiintat Casa Intelepciunii, o biblioteca magnifica, in noua capitala, Bagdad. Ea a inspirat un avans rapid al stiintei si tehnologiei islamice. Au fost inventate multe dispozitive mecanice ingenioase, precum astrolabul, un instrument de navigatie care folosea pozitia stelelor. A inflorit alchimia si au aparut tehnici precum distilarea. Savantii din cadrul bibliotecii au adunat la un loc cele mai importante carti grecesti si indiene si le-au tradus in araba. In acest mod, Vestul a descoperit, mai tarziu, operele anticilor si a aflat ca cifrele „arabe”, inclusiv zero, erau importate din India.

Casa Intelepciunii, stiinta si educatie

Carturari in Casa Intelepciunii din Bagdad. Ilustratie de Yahyá al-Wasiti, 1237.

Nasterea stiintei moderne

   Cum monopolul Bisericii asupra adevarului stiintific incepuse sa apuna, anul 1543 a adus publicarea a doua carti de referinta. Anatomistul belgian Andreas Vesalius a elaborat De humani corporis fabrica, lucrare ce descria disectia corpurilor umane, cu ilustratii uluitoare. In acelasi an, Nicolaus Copernic a publicat De revolutionibus orbium coelestium, care declara ferm ca Soarele e centrul Universului, rasturnand modelul centrat pe Pamant, elaborat de Ptolemeu din Alexandria, cu un mileniu mai devreme.

   In 1600, fizicianul englez William Gilbert a publicat De magnete, in care a explicat ca acul compasului arata nordul, pentru ca insusi Pamantul e un magnet. Ba chiar a spus ca nucleul planetei e facut din fier. In 1623, alt fizician englez, William Harvey, a descris pentru prima data cum inima actioneaza ca o pompa si dirijeaza sangele in corp, infimand pe vecie teoriile vechi de 1400 de ani, de pe vremea medicului greco-roman Galen. In jurul lui 1660, chimistul anglo-irlandez Robert Boyle a scris o serie de carti, inclusiv Chimistul sceptic, in care a definit elementul chimic. Acestea au marcat nasterea chimiei ca stiinta, separat de alchimia mistica din care a aparut.

   Robert Hooke, care a lucrat o vreme ca asistent al lui Boyle, a scris primul bestseller stiintific, Micrografia, in 1665. Superbele sale ilustratii pliante, cu subiecte precum puricele sau ochiul unei muste, au revelat o lume microscopica pe care n-o vazuse nimeni inainte. Apoi, in 1687, a aparut ceea ce multi considera cea mai importanta carte de stiinta din toate timpurile, Philosophiœ naturalis principia mathematica, a lui Isaac Newton, cunoscuta indeosebi drept Principia. Legile lui Newton privind miscarea si principiul gravitatiei universale formeaza baza fizicii clasice.

Micrografia Robert Hooke - stiinta si educatie

Puricele. Facsimil din Micrografia, Robert Hooke, 1665

Elemente, atomi, evolutie

   In sec. XVIII, chimistul francez Antoine Lavoisier a descoperit rolul oxigenului in combustie, discreditand vechea teorie a flogistonului. Curand, o multime de noi gaze si proprietatile lor au fost investigate. Analiza gazelor din atmosfera l-a facut pe meteorologul britanic John Dalton sa sugereze ca fiecare element este alcatuit din atomi unici si sa propuna ideea de masa atomica. Apoi, chimistul german August Kekulé a dezvoltat bazele structurii moleculare, in vreme ce inventatorul rus Dmitri Mendeleev a conceput primul tabel periodic al elementelor, unanim acceptat.

Pila voltaica - stiinta si educatie

Pila voltaica – prima baterie

   Inventarea bateriei electrice de catre Alessandro Volta, in Italia anului 1799, a deschis noi carari ale stiintei, pe care au mers fizicianul danez Hans Christian Ørsted si britanicul Michael Faraday, descoperind noi elemente si electromagnetismul, care a dus la inventarea motorului electric. Intre timp, ideile fizicii clasice au fost aplicate atmosferei, stelelor, vitezei luminii si naturii caldurii, ceea ce a creat stiinta termodinamicii.

   Studiind straturile de roci, geologii au inceput sa reconstituie trecutul Pamantului. Paleontologia a luat amploare cand au inceput sa iasa la iveala ramasitele vietatilor disparute. Mary Anning, o tanara englezoaica fara scoala, a devenit o celebritate mondiala in ceea ce priveste reconstituirea resturilor de fosile. Odata cu dinozaurii, au aparut si ideile despre evolutionism, cea mai cunoscuta fiind cea a naturalistului englez Charles Darwin, precum si teorii noi despre originea si ecologia vietii.

Incertitudine si infinit

   In zorii sec. XX, un tanar german, Albert Einstein, a propus teoria relativitatii, bulversand fizica traditionala si punand capat ideii timpului si spatiului absolut.

   Au fost avansate noi modele ale atomului; lumina a fost prezentata, in acelasi timp, ca particula si unda; apoi un alt german, Werner Heisenberg, a demonstrat incertitudinea Universului.

   Cel mai impresionant fapt in legatura cu secolul trecut este felul in care evolutia tehnologica i-a permis stiintei sa avanseze idei cu caracter de revizie, tot mai precise, mai rapid ca oricand.

realitatea e pur si simplu o iluzie, dar una foarte persistenta. Albert einstein

   Acceleratoarele de particule mai puternice au scos la iveala noi unitati fundamentale ale materiei. Telescoapele mai puternice au aratat ca Universul este in expansiune si ca a inceput cu o mare explozie. Ideea gaurilor negre a inceput sa prinda radacini. Materia neagra si energia neagra, oriunde ar fi, par sa umple universul si astronomii incep sa descopere noi lumi – planete care orbiteaza in jurul unor stele indepartate, unele chiar capabile sa gazduiasca viata.

   Matematicianul englez Alan Turing a gandit masina universala de calcul, iar in 50 de ani aveam computerul personal, internet si telefoane inteligente.

Alan Turing - primul computer - stiinta si educatie

Alan Turing alaturi de prima masina de calcul, precusoarea computerului

Secretele vietii

   In biologie, s-a dovedit ca bazele ereditatii sunt cromozomii, iar structura chimica a ADN-ului e decodificata. Dupa doar 40 de ani, aceasta a dus la Proiectul Genomului Uman, care, initial, parea o sarcina descurajanta. Determinarea secventei de ADN este, acum, aproape o operatie banala de laborator, terapia genetica a trecut de la speranta la realitate si a fost clonat primul mamifer.

   Odata cu aceste realizari, continua cautarea neobosita a adevarului. Pare ca vor exista intotdeauna mai multe intrebari decat raspunsuri, dar viitoarele descoperiri vor continua, cu siguranta, sa uimeasca.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Stiinta

Despre lumina colorata a stelelor binare. Christian Doppler (1803 – 1853)

Publicat

pe

stele binare efectul Doppler stiinta fizica

Disciplina: Fizica

Inainte:
1677 – Ole Rømer estimeaza viteza luminii prin analiza satelitilor lui Jupiter

   Culoarea luminii depinde de frecventa ei, care se masoara in numarul de unde pe secunda. Daca un lucru ce vine spre noi emite unde, a doua unda va parcurge o distanta mai mica decat prima, asa ca ajunge mai repede la noi daca sursa e stationara. Asadar, frecventa undelor creste daca sursa si receptorul se apropie unul de altul, si scade daca se distanteaza. Acest efect se aplica tuturor tipurilor de unde, inclusiv celor sonore si este cauza pentru care sunetul unei sirene, de exemplu, isi schimba modulatia atunci cand trece ambulanta pe langa noi.

   Stelele par albe vazute cu ochiul liber, dar prin telescop, multe sunt rosii, galbene sau albastre. In 1842, un fizician austriac pe nume Christian Doppler a sugerat ca rosul unor stele se datoreaza faptului ca se indeparteaza de Pamant, ceea ce le-ar deplasa lumina pe lungimi de unda mai lungi. Cum cea mai lunga lungime de unda luminoasa vizibila este rosie, miscarea a devenit cunoscuta sub numele de „deplasare spre rosu”. Culorile stelelor se datoreaza, in mare parte, temperaturii (cu cat e mai calda steaua, cu atat pare mai albastra), dar miscarea anumitor stele poate fi detectata prin efectul Doppler. Stelele binare sunt perechi de stele care se orbiteaza una pe cealalta. Rotatia lor cauzeaza intai o deplasare a luminii pe care o emit spre rosu, apoi spre albastru.

Cerul parea incredibil, caci toate stelele din spatele meu erau, acum, de un rosu puternic, iar cele din fata mea, violet. In spate aveam rubine, in fata, ametiste. olaf stapledon

Dupa:
anii 1840 – Meteorologul olandez Christophorus Buys Ballot aplica efectul Doppler asupra undelor de sunet, la fel ca fizicianul francez Hippolyte Fizeau asupra undelor electromagnetice.
1868 – Astronomul britanic William Huggins foloseste deplasarea spre rosu a galaxiilor ca sa afle velocitatea unei stele.
1929 – Edwin Hubble coreleaza deplasarea spre rosu a galaxiilor cu distanta lor fata de Pamant, aratand cat de vast este Universul
1988 – Este detectata prima exoplaneta, folosind efectul Doppler de lumina de la steaua in jurul careia orbiteaza – steaua pare sa se „clatine” pe masura ce atractia gravitationala a planetei ii afecteaza rotatia.

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

septembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X