);
COnecteaza-te cu noi

Blog

Secularizarea averilor manastiresti: pro sau contra

Publicat

pe

secularizarea averilor manastiresti

   O plimbare intr-un muzeu de arta care expune piese liturgice (icoane, fresce, potire, evanghelii, broderii liturgice) naste adeseori in mintea si pe buzele vizitatorilor, avizati sau nu, o serie de intrebari: Oare aceste obiecte au fost luate abuziv din biserici? De cine si mai ales de ce?

   Voi incerca sa lamuresc aceste intrebari punand in discutie legea secularizarii averilor manastiresti publicata in Jurnalul Oficial al Principatelor Unite nr.249/ 14.dec.1863, lege care continua inca sa starneasca polemici, votarea ei insemnand trecerea tuturor pieselor valoroase din manastiri in posesia statului, in schimbul unor despagubiri materiale. Promulgarea legii secularizarii a adus o contributie importanta la cresterea patrimoniului muzeal care pana atunci s-a constituit din donatii particulare sau ca urmare a unor descoperiri arheologice.

secularizarea averilor manastiresti

“Legea secularizarii averilor manastiresti”, a fost votata acum 151 de ani

   Sa nu uitam ca aceasta lege controversata apare in contextul istoric al dezvoltarii constiintei nationale ce a stimulat interesul pentru monumentele vechi si pastrarea lor, incurajand totodata colectionarea sistematica a operelor de arta. Muzeul ca expresie a identitatii nationale apare in secolul XIX mai intai in tarile scandinave (Muzeul National al Danemarcei – 1807; Muzeul de Antichitati Nationale, Stockholm-1847-1866), apoi in Imperiul Habsburgic (Muzeul National de la Budapesta -1848; Muzeul National de la Praga-1849)[1].

   La noi, primele institutii muzeale s-au infiintat in 1834 – Muzeul de Istorie Naturala din Iasi, impreuna cu primul muzeu bucurestean care adapostea colectia banului Mihalache Ghica. Urmand acest exemplu, generalul N. Mavros, maiorul D. Pappasoglu si ulterior C.Bolliac, D.A.Sturdza si Scarlat Rosetti isi vor dona colectiile muzeului national. Initiativa de a lua masurile ce se impun pentru a opri instrainarea bunurilor noastre culturaleii apartine marelui colectionar D.Pappasoglu ce s-a adresat inca din 1859 Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice. Luand in considerare acest aspect, Al. I. Cuza va dispune, in 1864, formarea unei comisii pentru a inventaria obiectele de valoare istorica si artistica aflate la bisericile si manastirile din tara[2]. D. Pappasoglu se numara printre cei desemnati, revenindu-i spre cercetare manastirile din judetele Prahova, Olt, Dambovita si Muscel[3].Istoricul si arheologul Alexandru Odobescu cerceteaza obiectele existente in judetul Arges si Valcea, semnaland necesitatea adunarii acestora intr-un muzeu. Personalitati marcante ca Ion Ghica, Mihail Kogalniceanu, George Beldiman, Dimitrie Sturdza, D. Berindei au participat, alaturi de D. Pappasoglu si Al. Odobescu, la inventarierea tezaurului artistic constituit ca urmare a legii secularizarii, contribuind deopotriva la luarea unor masuri adecvate de conservare.

secularizarea averilor manastiresti

Palatul; Arhivelor

   Asadar, legea referitoare la secularizarea averilor manastiresti nu trebuie privita ca un act abuziv exercitat din initiativa politica asupra bisericii, cu atat mai mult cu cat, in fruntea adunarii legiuitoare era insusi Mitropolitul Nifon, in calitatea sa de Arhipastor al Bisericii Ortodoxe Romane. A fost, dimpotriva, o dovada de mare deschidere si modernitate din partea lui Cuza si a celor pe care i-a insarcinat cu aceasta dificila misiune ce a avut drept scop definirea si pastrarea identitatii noastre nationale, valorificata  muzeal si accesibila astfel publicului larg.

[1] Radu Florescu, Bazele muzeologiei, cap. Istoric, ed. a-II-a, Bucuresti, 1998.

[2] Alexandru Paunescu, Istoricul Muzeului de Istorie Nationala si Antichitati (www.cimec.ro).

[3] Lizica Papoiu, Dimitrie Pappasoglu – comisar pentru conservarea monumentelor antice, arheologice si istorice in Revista Muzeelor nr.2/1973, p.188.

Discutii pe Facebook
Libris.ro

M-am nascut o data cu primii fulgi de nea, acum 35 de ani, intr-o zi de ianuarie, desprisa parca din basmele lui Christian Andersen! Locul natal imi este adanc intiparit in fire: sunt si voi ramane o olteanca autentica, venita in capitala chiar din inima Craiovei… adica am un simt al umorului foarte bine dezvoltat!

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Blog

La multi ani, Femeie!

Publicat

pe

la multi ani

Omagiul dragului nostru colaborator Oli Strimbei catre dumneavoastra, doamnelor si domnisoarelor! Primavara frumoasa!

„Va scriu de astazi pentru ca orice zi in care nu va aratam aprecierea noastra este o zi pierduta.

Deci,

Sarut mana. Si piciorul.

Inginereste asa, cu liniute de la capat, iaca ce credem noi, bivoli africani in savana de beton, ca insemnati pentru noi:

  • Plasturele cu rivanol peste rana deschisa.
  • Berea rece sub arsita verii.
  • Un mic cu mustar de ziua nationala.
  • Ciorba acra de dupa noapte de betie.
  • Scortisoara din vinul fiert baut la buza partiei.
  • Cafeaua fiecarei dimineti.
  • O noua doza pentru un dependent in sevraj.
  • Tigara uitata intr-un colt pe etajera.
  • Golul victoriei din ultimul minut.
  • Melodia preferata ascultata cu volumul la maxim.
  • Anvelopele de iarna pe un drum inzapezit.
  • Arca pentru potop.
  • Semnalul telefonului intr-o zona fara acoperire.
  • Batman pentru Gotham City.
  • Lois Lane pentru Superman.
  • “The Force” pentru un cavaler Jedi.
  • O limba de uscat pentru naufragiat.
  • Vineri pentru Robinson Crusoe.
  • Vineri pentru saptamana.
  • Amnistia pentru dragnea.
  • Codruta Kovesi pentru justitie.
  • Romania fara psd.
  • Sursa tuturor problemelor.
  • Solutia tuturor problemelor.
  • Hrana pentru minte si suflet.
  • Oceanul desertului nostru.
  • Lumina partii noastre intunecate.

Noi, matahalele dominatoare si vesnic hamesite din vietile voastre, noi astia de practicam cu inconstienta sportul sisific de a multumi o femeie, va iubim. Nu stim sa v-o spunem si cu atat mai putin sa v-o aratam.

Insa va asiguram ca undeva acolo, printre metehnele noastre pline de testosteron si impanate cu manifestari grobiane, dragostea pentru voi ne mentine la limita civilizatiei.

Fara voi am fi doar niste produse expirate pe rafturile unui supermarket.

Va multumim pentru cecul in alb si pentru validarea pe care ni le oferiti in fiecare zi.

Sa aveti o primavara minunata Doamnelor!”

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

In Memoriam

STAREA DE VEGHE – Vasile Popovici

Publicat

pe

Starea de veghe Vasile popovici

Cine de veghe
Stă noaptea cu mine?
Luceferi și untdelemn adunat-am
Aseară
Pentru candela
Ce în zori pălind
Se va stinge.

Ochii măsoară lumina
De ceară
Ce tainic se strecoară
În unghere -,
Umbra-mi veghează
Alături –
O simt cum respiră!

Pe garduri, cocoșii,
Mai cantă o dată
Și starea de veghe
Se rupe,
Dispare…

Poezia in vers alb Starea de veghe, de Vasile Popovici. Din volumul Albul Absent

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Blog

Revoluția din colțul țării. Miniserie. Ep 2

Publicat

pe

revolutia din coltul tarii

   Atunci s-a auzit strigătul acela: ciudat, slab, disperat… venit de nicăieri, din alt film. Cei care-și târau picioarele spre dormitor l-au auzit primii și s-au oprit, ciulind urechile. Abia într-un târziu l-au auzit și ceilalți, chiulangii. L-am auzit clar, toți, când l-am și văzut pe emițător: un ofițer subțire, între două vârste, care traversa platoul grăbit, șchiopătând:

– Alarmăăă! Raaadu cel frumos! se auzea din ce-n ce mai clar vocea lui, una parcă neobișnuită cu comanda – suna altfel decât vocile sparte ale ofițerilor cunoscuți.

   Spre disperarea lui, îl priveam lipsiți de reacție. Cine naiba mai era și ofițerul care ne strica planurile de seară? Și ce treabă aveam noi cu Radu ăsta?

   Ne-am uitat după tresele lui: era un maior, mai mic în grad ca și colonelul burtos pe care-l vedeam la Apelul general – comandantul unității. Prea puțini dintre noi, poate furierii și SSC-ii unității avuseseră de-a face cu șeful de Stat major.  Habar n-aveam ce era de capul lui.

   După cum n-aveam habar, deși ne găseam într-o Școală de ofițeri (chiar dacă-n rezervă), că-n fiecare Unitate Militară exista un Detașament de intervenție, format din două companii (șase plutoane), care urmau să iasă primele în caz de Alarmă de luptă. Fiindcă planurile astea erau la Secret, le știa doar șeful de Stat major, cel care prelua comanda Detașamentului: Diaconescu îl chema, maiorul Diaconescu.

   Ai noștri aveau stilul lor sec; comandantul nostru de pluton, locotenent-major Ocnescu, ne scotea pe poarta unității cu cântec. Mărșăluiam târându-ne bocancii prea largi, cam 15km până la poligonul de trageri. Ne învioream abia când vedeam tabla cu IZVORUL LIPOVA – 2 km. Atunci Ocnescu striga:

– Soldat Gheorghe!

– Da, să trăiți! se prezenta acela gâfâind, cu limba scoasă de-ncântare

– Ia hai încoace, să-ți spun! Ești cercetaș… șușotea ‘lentul la urechea lui ceva, apoi îl trimitea înainte.

Gheorghe se întorcea după o vreme, iar Ocnescu-i făcea semn cu degetul spre urechea lui, să-i spună în șoaptă ce-a văzut, înainte să ne anunțe:

– Soldați, inamicul a otrăvit fântânile!

Iar noi nu puteam decât să trecem mai departe, înjurând pe inamicul care n-avea altă treabă decât să otrăvească apa minerală.

– va urma –

din romanul Revoluția trăită de O. Țâră, Alba-Iulia, 2011

click pentru partea I

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

martie, 2019

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X