Rico si Oskar. Umbrele misterioase de Andreas Steinhofel

0
422
Rico si Oskar. Umbrele misterioase de Andreas Steinhofel

   Rico si Oskar. Clar trebuiau sa ajunga pe raftul meu cei doi ciudati simpatici, impreuna cu “macaroana de gasit”, pusa mucalit la dispozitie de editura All. La umbre nu tin neaparat, mai ales ca acum stiu cine se ascundea in spatele lor, si mai ales de ce.

   Cartea mi-a fost prezentata ca avand un target… generos: copii intre 9 si 99 de ani. Si imi pare rau ca n-am reusit sa-i ofer decat doi ochi calibrul 33 (presupunand ca ochii mei au aceeasi varsta, respectiv a mea biologica). Mi-as dori sa o fi citit in copilarie si sa o redescopar din perspectiva unui adult. Sper ca intr-adevar este una dintre acele carti cameleonice, care cresc in acelasi ritm cu tine si ti se dezvaluie de fiecare data altfel. Plus ca mi-ar fi prins tare bine niste prieteni atat de neobisnuiti ca Rico si Oskar, macar pe hartie.

   Dar sa vi-i prezint. Rico este un copil “misterios dotat”, care se rataceste usor in realitatea obiectiva, dar se regaseste la fel de usor pe taramul imaginatiei si al sensibilitatii. Are ca ajutoare temerare un simt al observatiei extrem de dezvoltat si o curiozitate debordanta.

   Oskar este un supradotat clasic, cu o memorie infailibila si un simt al realitatii atat de acut incat poarta permanent o casca de motociclist, desi este pieton get-beget. De ce? Pentru ca… statistica! Probabil ca voi nu stiti cat de accidentabili sunt copiii, dar el stie, deci nu se expune unor riscuri inutile, previzibile si banale.

   Oskar este inteligenta formala si rece, Rico – un incurca-lume cu o doza sanatoasa de umor si un fin observator al diversitatii umane. Oskar este ciudatul usor detectabil prin exotismul infatisarii, iar Rico, inadaptatul structural care merge la o scoala speciala pentru ca ar fi “slab de minte”. Ceea ce aparent nu-l impiedica sa-si poarte singur de grija in majoritatea timpului, sa aiba abilitati detectivistice si niste insight-uri delicioase: “nici n-am intrat bine in casa ca am gasit plictiseala in acelasi loc in care o lasasem”.

   Dar care este diferenta majora dintre ei? Ne explica Rico foarte simplu:
Mi-am dat seama de diferenta dintre noi: eu sunt bine-dispus aproape in permanenta, insa nu stiu prea multe. Oskar stie o multime de chestii nemaipomenite, in schimb buna lui dispozitie e la pamant. E clar ca asta patesti daca esti prea destept – dincolo de toate lucrurile frumoase, te prinzi si de unele chestii nasoale.

   Rico isi construise propria lume, evadand din cea careia nu-i putea corespunde. Cu Oskar ca aliat, intrevedea o lume noua, a lor, din ce in ce mai bogata in experiente si trasee inaccesibile pana atunci. Perspectiva prieteniei, pretext de plimbare si mancat inghetata, ascunde nevoia de intelegere si de apropiere, de largire a orizontului si calibrare a lumii. Numai ca… neprevazutul avea alte planuri. Ni-l sustrage rapid pe proaspat descoperitul Oskar, iar Rico este nevoit sa porneasca pe cont propriu in cautarea lui. O aventura cu accente detectivistice si rasturnari de situatie care le transforma prietenia din posibilitate in certitudine. Si pe care sper ca veti avea curiozitatea sa o parcurgeti.

   Cat despre voi, dragii mei Rico si Oskar, cu mine poate ati ratat startul, dar ati ajuns la destinatie. V-am asezat cuminte in galeria minunatilor, intre Apolodor si Habarnam, vis-a-vis de Tom Sawyer si Huckleberry Finn. Va rog sa-l tratati cu manusi pe Micul Print!

___________________________________________________________

Cu multumiri editurii All pentru lectura oferita. Cartea poate fi cumparata aici.

Discutii pe Facebook
Nemira

LEAVE A REPLY

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.