);
COnecteaza-te cu noi

Blog

Rezolutii zambitoare pentru 2014

Publicat

pe

   Am strans frumos pozele cu bunici si oameni dragi, le-am legat cu o sfoara si le-am pitit printre foile trecute ale calendarului vechi. In 2013, s-a constatat ca femeile cu un loc de munca stabil au fost mai stresate ca niciodata, iar angajatii pe posturi solicitante si-au atins limitele anxietatii. Daca n-am purtat rosu la trecerea dintre ani, macar ne-am ascuns in buzunare rezolutiile entuziasmate pentru un nou an, mereu mai bun si mai cu soare. De pe biletelele ascunse printre banii strecurati in buzunare doar de dragul superstitiei, nu ar fi trebuit sa lipseasca aceste rezolutii razlete pentru un 2014 optimist si lipsit de griji:

1. Nu mai procrastina.

   A fost un an in care cu siguranta nu ti-ai respectat multe deadline-uri pentru ca ai gasit mereu alte variante de a petrece timpul, deloc neproductive de altfel. Eva Wisnik, trainer de time-management in New York este de parere ca „amanarea celei mai de temut sarcini, ne stoarce de energie”, asadar, atac-o cu incredere si energie ca sa ai succes. „Faptul ca ai dus-o la capat te va face sa te simti foarte productiv”, spune Wisnik.

2. Uita-ti telefonul acasa.

   Cel mai mare cosmar prin care toti am trecut. Esti aproape de destinatie si iti dai seama ca ti-ai uitat telefonul pe masa din bucatarie. Calmeaza-te. Faptul ca esti deconectat – chiar si pentru o perioada scurta de timp –, te-ar putea panica putin. Un studiu din 2012 arata ca 73% din americani ar simti o stare de anxietate fara telefonul mobil pe o perioada indelungata de timp. In noul an, nu iti mai face griji pentru asta, gandeste-te in schimb cate avantaje aduce dupa sine: face minuni cu nivelul de productivitate, cu ciclul de somn si chiar si cu obiceiurile alimentare.

3. Continua sa iubesti cafeaua.

   Daca te-ai autoproclamat un „dependent de cafea”, nu te simti vinovat. Ceasca (sau cestile) de cafea matinale sunt de fapt pline de antioxidanti si simplul miros al bauturii negre iti elibereaza stresul de pe umeri. Daca te-ai simtit vinovat ca bei prea multa cafea, nu e cazul s-o faci si in 2014, atata timp cat o amesteci cu mult lapte, ca sa nu-ti afecteze somul.

rezolutii

4. Nu te mai simti vinovat.

   Semnul cel mai evident al unei minti sanatoase si mature este asumarea vinei, atunci cand aceasta are radacini reale. Daca insa devii prea atras in capcana „E doar vina mea” si refuzi sa iesi, lucrurile nu vor merge pe un fagas mai bun. Asuma, amendeaza, corecteaza si mergi mai departe, patru pasi pe care psihologii ii recomanda. Sper ca i-ai trecut pe listuta.

5. Ia pranzul la cafeneaua de pe colt.

   Studiile arata ca daca iti consumi pranzul departe de birou, ai mai multe beneficii decat daca l-ai lua in fata computerului, la locul de munca. De fapt, obiceiul de a manca la birou te poate stresa mai mult si iti afecteaza creativitatea. Deci data viitoare cand vrei sa iei un pranz scurt in oras, nu te mai simti vinovat – vei da chiar mai mult randament dupa pauza.

6. Elibereaza-te de lipsuri.

   De orice fel. Traind cu securea „Nu imi permit asta” deasupra capului, nu faci decat sa iti interzici tot mai multe lucruri. Fa ca 2014 sa fie anul in care modul de gandire sa fie indreptat catre abundenta.

7. Fara „ar trebui”.

   Elimina constructia „ar trebui sa…” din vocabularul tau. Intreaba-te mai degraba ce lucruri iti doresti si de care ai reala nevoie, ca apoi sa le alegi sincer si asumat. Doar exersand puterea propriului tau liber arbitru poti gasi in alegerile tale bucurie si libertate.

8. Ia-ti concediu.

rezolutii

   Zilele acestea ti se dau cu un motiv intemeiat: pentru ca ai nevoie de ele. Cliseul conform caruia o perioada departe de munca te face mai neproductiv este exact asa, un cliseu. S-a dovedit ca o vacanta iti reduce semnificativ nivelul stresului. Deci planuieste-ti din timp concediul, acorda-ti timp, iti vei multumi mai tarziu.

   Daca nu ai unele din rezolutii trecute pe biletel, scrie-le repede si citet si citeste lista pana o memorezi ca pe o poezie de Eminescu.

[toggle title=”Referinte”]

thecarolblog.com

www.huffingtonpost.com

www.realsimple.com [/toggle]

Discutii pe Facebook
Libris.ro

Om bun la toate treburile scriitoricesti, viitor jurnalist ce va schimba mentalitati, un fel de Truman Capote în varianta feminina (nu ca Truman Capote ar fi fost foarte masculin, sîc!). Am terminat jurnalism în Iasi si-am ajuns în capitala Ardealului ca sa verific mitul cu pîinea ceruta în româna la un magazin maghiar. Experiment esuat. Oamenii-s asa deschisi la minte aici, c-au reusit sa-mi vînture prejudecatile. Deci acum sînt si un om lipsit de prejudecati. The End.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

In Memoriam

STAREA DE VEGHE – Vasile Popovici

Publicat

pe

Starea de veghe Vasile popovici

Cine de veghe
Stă noaptea cu mine?
Luceferi și untdelemn adunat-am
Aseară
Pentru candela
Ce în zori pălind
Se va stinge.

Ochii măsoară lumina
De ceară
Ce tainic se strecoară
În unghere -,
Umbra-mi veghează
Alături –
O simt cum respiră!

Pe garduri, cocoșii,
Mai cantă o dată
Și starea de veghe
Se rupe,
Dispare…

Poezia in vers alb Starea de veghe, de Vasile Popovici. Din volumul Albul Absent

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Blog

Revoluția din colțul țării. Miniserie. Ep 2

Publicat

pe

revolutia din coltul tarii

   Atunci s-a auzit strigătul acela: ciudat, slab, disperat… venit de nicăieri, din alt film. Cei care-și târau picioarele spre dormitor l-au auzit primii și s-au oprit, ciulind urechile. Abia într-un târziu l-au auzit și ceilalți, chiulangii. L-am auzit clar, toți, când l-am și văzut pe emițător: un ofițer subțire, între două vârste, care traversa platoul grăbit, șchiopătând:

– Alarmăăă! Raaadu cel frumos! se auzea din ce-n ce mai clar vocea lui, una parcă neobișnuită cu comanda – suna altfel decât vocile sparte ale ofițerilor cunoscuți.

   Spre disperarea lui, îl priveam lipsiți de reacție. Cine naiba mai era și ofițerul care ne strica planurile de seară? Și ce treabă aveam noi cu Radu ăsta?

   Ne-am uitat după tresele lui: era un maior, mai mic în grad ca și colonelul burtos pe care-l vedeam la Apelul general – comandantul unității. Prea puțini dintre noi, poate furierii și SSC-ii unității avuseseră de-a face cu șeful de Stat major.  Habar n-aveam ce era de capul lui.

   După cum n-aveam habar, deși ne găseam într-o Școală de ofițeri (chiar dacă-n rezervă), că-n fiecare Unitate Militară exista un Detașament de intervenție, format din două companii (șase plutoane), care urmau să iasă primele în caz de Alarmă de luptă. Fiindcă planurile astea erau la Secret, le știa doar șeful de Stat major, cel care prelua comanda Detașamentului: Diaconescu îl chema, maiorul Diaconescu.

   Ai noștri aveau stilul lor sec; comandantul nostru de pluton, locotenent-major Ocnescu, ne scotea pe poarta unității cu cântec. Mărșăluiam târându-ne bocancii prea largi, cam 15km până la poligonul de trageri. Ne învioream abia când vedeam tabla cu IZVORUL LIPOVA – 2 km. Atunci Ocnescu striga:

– Soldat Gheorghe!

– Da, să trăiți! se prezenta acela gâfâind, cu limba scoasă de-ncântare

– Ia hai încoace, să-ți spun! Ești cercetaș… șușotea ‘lentul la urechea lui ceva, apoi îl trimitea înainte.

Gheorghe se întorcea după o vreme, iar Ocnescu-i făcea semn cu degetul spre urechea lui, să-i spună în șoaptă ce-a văzut, înainte să ne anunțe:

– Soldați, inamicul a otrăvit fântânile!

Iar noi nu puteam decât să trecem mai departe, înjurând pe inamicul care n-avea altă treabă decât să otrăvească apa minerală.

– va urma –

din romanul Revoluția trăită de O. Țâră, Alba-Iulia, 2011

click pentru partea I

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Blog

Revoluția din colțul țării. Miniserie

Publicat

pe

Revolutia din coltul tarii

Revoluția din colțul țării. Miniserie. Partea I

   Exact acum 26 de ani, la orele după-amiezii, auzeam pe platoul Școlii militare de ofițeri în rezervă UM 01191 Lipova de „Radu cel frumos” – codul alarmei parțială de luptă. Sunt evenimente care se întâmplă o dată la 100 de ani. În ultima decadă a fiecărui secol, când se-apropie gongul final, cifrele prind tot mai mare putere și copleșesc cuvintele, iar ceasurile noastre – care copiază timid mișcările planetelor – se precipită în ceea ce numim mișcări de Revoluție.

   Era o după-amiază de duminică, cu urme de soare – poate prea liniștită pentru decembrie. Bătea un vânt ușor, călâu. Comandantul de pluton Fofiu, un fruntaș înalt, face alinierea pentru Apelul de seară. Pistolarul 2 (Oliver, ochelarist) se luptă să-și îndese sub tunică o sacoșă textilă albă pe care scria PEPSI. În dreapta lui, Stragi (pistolar 1, mai înalt ca Oli, plin de coșuri) se distrează de soldatul Gheorghe, unul cu ochi mari, negricios, care se-ncurcă la raport. Se abține cât se-abține, până ce dă drumul unui strigăt ascuțit și sacadat, ca de curcă:

– Hi-hli-hi-hliii-hliii! Hi-hli-hliii!

– Ce te râzi, mă, așa…

– He-he! Ce, tu nu râzi?

– Ba… da’ nu-ș, ce-i de râs aci?

– Băi, Olivere! Îmi crește inima-n piept, băh, când văd pe-unul mai prost ca mine!

– Rupeți rândurile! se-aude comanda din fața lor.

Soldățeii se-mprăștie, unii târându-și bocancii spre dormitoare, alții risipiți încă pe platou. Stragi tratează cu Fery, PSL-istul clăpăug din dreapta lui, să-i acopere în caz de ceva:

– Auzi băi, Fery, dacă-ntreabă cineva de noi după apel…

– Ce vrei, Stragica? își arată Fery dinții strâmbi.

– …Băi, ia vezi, nu cumva ne dai dispăruți, sau vă faceți că nu știți!

– Da` cum, te? se hlizește-acela.

– Cum, necum, noi mergem la „ședință”. Tu vezi ce spui, suntem pe sector!

– Aduceți și mie ceva de la ședința aia? se prinde în sfârșit Fery, făcând un semn cu degetul mare spre gură, și cel mic ridicat.

   Cam așa a-nceput Revoluția din 1989 pentru micul meu grup de soldăței: acolo pe platou, înaintea unui apel rarefiat. Cei rămași în Unitate se socoteau pe unde-ar putea sări gardul ca s-ajungă la marginea Lipovei pline de militari și de crâșme unde să bea ceva, să se-ncălzească. Atunci se auzi strigătul acela ciudat: slab, disperat… De unde venea? Cei care-și târau picioarele spre dormitoare l-au auzit primii și s-au oprit, ciulind urechile. Abia într-un târziu l-au auzit și ceilalți, chiulangiii. L-am auzit clar cu toții când l-am și văzut pe emițător: un ofițer subțire, între două vârste, care traversa platoul șchiopătând ușor:

– Alarmăăă! Raaadu cel frumos! se auzea din ce în ce mai clar vocea lui, una parcă neobișnuită cu comanda, fiindcă suna altfel decât vocile sparte ale celorlalți ofițeri.

   Spre disperarea lui, îl priveam lipsiți de reacție. Cine naiba era ofiterul care ne strica planurile de seară? Si ce treabă aveam noi cu Radu ăsta?

– va urma –

din romanul Revoluția trăită de O. Țâră, Alba-Iulia, 2011

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

iunie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

09mai(mai 9)17:30:s30iun(iun 30)17:30:sMemory Clouds.Galeria Anca Poterasu, Strada Plantelor nr. 58, Bucuresti Organizator: Institutul Francez din Bucuresti Tip eveniment cultural 2:Expozitie,Vernisaj Etichete eveniment culturalDecebal Scriba,expozitie,Institutul Francez din Bucuresti,Memory Clouds,vernisaj

Facebook

Trending

X