);
COnecteaza-te cu noi

Blog

Respecta-ma si spune-mi “tu”!

Publicat

pe

Respecta-ma si spune-mi “tu”!

Respecta-ma si spune-mi “tu”!

   Din frageda pruncie “am absorbit” educatia si regulile de acasa printre care cea a adresarii respectuoase: ‘’tu’’ pentru persoane apropiate, familie, prieteni de aceeasi varsta si formularea: ‘’dumneavoastra, ‘’dumneata’’, ‘’domnul’’, ‘’doamna’’ cand ma adresam strainilor, celor mai in varsta, si chiar bunicii sau bunicului, asa cum procedau si parintii mei: ‘’mamaie, dumneata crezi ca…’’.

   Dar este intr-adevar “dumneavoastra” forma de respect suprem sau ne place doar sa ne pierdem in titluri si formulari, iar respectul provine de fapt din alte surse si presupune alte forme de manifestare?

Respecta-ma si spune-mi “tu”!

sursa foto: 4.bp.blogspot.com

   Traind in Suedia, am scapat de stereotipul formularilor protocolare si pompoase. Toata lumea e tratata de la egal la egal, toata lumea este ‘’tu’’ si nimeni nu este ofuscat, nu se simte jignit si nu ridica din sprancene.

   Pana in anul 1960, si in Suedia lucrurile functionau pe sistemul vechi si oamenii se adresau celorlalti cu titlul conferit de calificarea profesionala sau gen: inginer, doctor, profesor, cat si dumneavoastra, domnul sau doamna. De exemplu, daca o femeie avea titulatura de doamna director Berg, se presupunea ca ea este maritata cu numitul director si i-a preluat numele.

   In provincia Dalarna insa, care exista si astazi, oamenii incalcau aceasta regula, fiind foarte directi si tutuindu-se fara prea mari batai de cap. Potrivit unei legende din tinut, un tanar print a poposit pe acele meleaguri si, intalnind un fermier, l-a intrebat daca este adevarat ca toti se adreseaza cu ‘’tu’’. Fermierul a confirmat ca ei se adresau in acest mod tuturor, in afara de print si de rege.

   Si asa in perioada 1967-1968, a aparut in Suedia ‘’reforma tu’’. A fost o adevarata revolutie a limbii si, mai intai cei din domeniile stiintifice, apoi cei din audiovizual au inceput sa se adreseze la per tu tuturor, inclusiv primului ministru si altor oficialitati.

   ‘’Reforma tu’’ a fost foarte bine primita, aducand o relaxare a exprimarii si a relationarii cu ceilalti, constituind, nu in ultimul rand, un simbol al egalitatii in drepturi. In ultimii 15-20 de ani a reaparut in limba formularea ‘’dumneavoastra’’, dar este destul de rar folosita.

   Pentru mine a fost o usurare si m-am obisnuit foarte rapid sa ma pot adresa oricui cu ‘’tu’’. Dar tin minte o intamplare din Romania de acum un an, cand m-am inscris la un curs de inot si m-am adresat tipului de la receptie cu ‘tu’’, pe model suedez. Nu avea mai mult de 35 de ani, dar s-a uitat foarte uimit la mine si a zis mormait: ‘’dumneavoastra, poate, ca nu ne cunoastem’’.

   Cred ca suntem asa de ingrijorati de titluri, abordari si exprimari incat riscam sa pierdem esentialul. Respectul nu se ofera cu un simplu dumneavoastra, nu sta in primul rand in vorbe (goale), ci in modul in care ne purtam unii cu ceilalti, ne sustinem si ne ajutam, ca parte a comunitatii numite “rasa umana”. Cel putin, asa vad eu lucrurile: respecta-ma si spune-mi “tu”!

______________________________________

sursa cover photo: http://skogseva.blogg.se

Discutii pe Facebook
Litera.ro

Exploratoare cu elan a tarilor nordice. Fascinata de nou, culturi si obiceiuri ce se impletesc si convietuiesc cu cele mioritice.

2 comentarii

2 Comments

  1. Andreea

    28 aug., 2015 at 12:39:36

    Am postat cu ceva timp in urma un comentariu, destul de critic la adresa articolului. Totusi a fost sters…Cum e cu libertatea de opinie? Toti avem dreptul la opinie, la fel cum toti avem dreptul la o contra-opinie. De aceea ne dam cu parerea si de aceea exista articole pe net, sa fie citite si comentate.

    • Bogdan Popovici

      12 sept., 2015 at 15:36:54

      Buna, Andreea! Nu a fost sters nici un comentariu. Nu avem acest obicei, respectand dreptul la opinie al fiecarui cititor al Raftului cu idei. Nu ne supara critica, nu ne supara laudele. Verifica, te rog, daca ai comentat prin intermediul Facebook, ori prin casuta website-ului de comentarii. Din cate observ, exista un comentariu din partea ta, in „Facebook comments” (imediat sub articol). Despre acel comentariu este vorba?
      Critica este binevenita, aici. Nu vom cenzura niciodata comentariile, atata timp cat acestea nu sunt jignitoare, defaimatoare, ori spam. Asadar, multumim pentru ca ai dedicat o particica din timpul tau pentru a ne lasa un comentariu, fie el si critic.
      Zi frumoasa!
      Bogdan.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

In Memoriam

STAREA DE VEGHE – Vasile Popovici

Publicat

pe

Starea de veghe Vasile popovici

Cine de veghe
Stă noaptea cu mine?
Luceferi și untdelemn adunat-am
Aseară
Pentru candela
Ce în zori pălind
Se va stinge.

Ochii măsoară lumina
De ceară
Ce tainic se strecoară
În unghere -,
Umbra-mi veghează
Alături –
O simt cum respiră!

Pe garduri, cocoșii,
Mai cantă o dată
Și starea de veghe
Se rupe,
Dispare…

Poezia in vers alb Starea de veghe, de Vasile Popovici. Din volumul Albul Absent

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Blog

Revoluția din colțul țării. Miniserie. Ep 2

Publicat

pe

revolutia din coltul tarii

   Atunci s-a auzit strigătul acela: ciudat, slab, disperat… venit de nicăieri, din alt film. Cei care-și târau picioarele spre dormitor l-au auzit primii și s-au oprit, ciulind urechile. Abia într-un târziu l-au auzit și ceilalți, chiulangii. L-am auzit clar, toți, când l-am și văzut pe emițător: un ofițer subțire, între două vârste, care traversa platoul grăbit, șchiopătând:

– Alarmăăă! Raaadu cel frumos! se auzea din ce-n ce mai clar vocea lui, una parcă neobișnuită cu comanda – suna altfel decât vocile sparte ale ofițerilor cunoscuți.

   Spre disperarea lui, îl priveam lipsiți de reacție. Cine naiba mai era și ofițerul care ne strica planurile de seară? Și ce treabă aveam noi cu Radu ăsta?

   Ne-am uitat după tresele lui: era un maior, mai mic în grad ca și colonelul burtos pe care-l vedeam la Apelul general – comandantul unității. Prea puțini dintre noi, poate furierii și SSC-ii unității avuseseră de-a face cu șeful de Stat major.  Habar n-aveam ce era de capul lui.

   După cum n-aveam habar, deși ne găseam într-o Școală de ofițeri (chiar dacă-n rezervă), că-n fiecare Unitate Militară exista un Detașament de intervenție, format din două companii (șase plutoane), care urmau să iasă primele în caz de Alarmă de luptă. Fiindcă planurile astea erau la Secret, le știa doar șeful de Stat major, cel care prelua comanda Detașamentului: Diaconescu îl chema, maiorul Diaconescu.

   Ai noștri aveau stilul lor sec; comandantul nostru de pluton, locotenent-major Ocnescu, ne scotea pe poarta unității cu cântec. Mărșăluiam târându-ne bocancii prea largi, cam 15km până la poligonul de trageri. Ne învioream abia când vedeam tabla cu IZVORUL LIPOVA – 2 km. Atunci Ocnescu striga:

– Soldat Gheorghe!

– Da, să trăiți! se prezenta acela gâfâind, cu limba scoasă de-ncântare

– Ia hai încoace, să-ți spun! Ești cercetaș… șușotea ‘lentul la urechea lui ceva, apoi îl trimitea înainte.

Gheorghe se întorcea după o vreme, iar Ocnescu-i făcea semn cu degetul spre urechea lui, să-i spună în șoaptă ce-a văzut, înainte să ne anunțe:

– Soldați, inamicul a otrăvit fântânile!

Iar noi nu puteam decât să trecem mai departe, înjurând pe inamicul care n-avea altă treabă decât să otrăvească apa minerală.

– va urma –

din romanul Revoluția trăită de O. Țâră, Alba-Iulia, 2011

click pentru partea I

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Blog

Revoluția din colțul țării. Miniserie

Publicat

pe

Revolutia din coltul tarii

Revoluția din colțul țării. Miniserie. Partea I

   Exact acum 26 de ani, la orele după-amiezii, auzeam pe platoul Școlii militare de ofițeri în rezervă UM 01191 Lipova de „Radu cel frumos” – codul alarmei parțială de luptă. Sunt evenimente care se întâmplă o dată la 100 de ani. În ultima decadă a fiecărui secol, când se-apropie gongul final, cifrele prind tot mai mare putere și copleșesc cuvintele, iar ceasurile noastre – care copiază timid mișcările planetelor – se precipită în ceea ce numim mișcări de Revoluție.

   Era o după-amiază de duminică, cu urme de soare – poate prea liniștită pentru decembrie. Bătea un vânt ușor, călâu. Comandantul de pluton Fofiu, un fruntaș înalt, face alinierea pentru Apelul de seară. Pistolarul 2 (Oliver, ochelarist) se luptă să-și îndese sub tunică o sacoșă textilă albă pe care scria PEPSI. În dreapta lui, Stragi (pistolar 1, mai înalt ca Oli, plin de coșuri) se distrează de soldatul Gheorghe, unul cu ochi mari, negricios, care se-ncurcă la raport. Se abține cât se-abține, până ce dă drumul unui strigăt ascuțit și sacadat, ca de curcă:

– Hi-hli-hi-hliii-hliii! Hi-hli-hliii!

– Ce te râzi, mă, așa…

– He-he! Ce, tu nu râzi?

– Ba… da’ nu-ș, ce-i de râs aci?

– Băi, Olivere! Îmi crește inima-n piept, băh, când văd pe-unul mai prost ca mine!

– Rupeți rândurile! se-aude comanda din fața lor.

Soldățeii se-mprăștie, unii târându-și bocancii spre dormitoare, alții risipiți încă pe platou. Stragi tratează cu Fery, PSL-istul clăpăug din dreapta lui, să-i acopere în caz de ceva:

– Auzi băi, Fery, dacă-ntreabă cineva de noi după apel…

– Ce vrei, Stragica? își arată Fery dinții strâmbi.

– …Băi, ia vezi, nu cumva ne dai dispăruți, sau vă faceți că nu știți!

– Da` cum, te? se hlizește-acela.

– Cum, necum, noi mergem la „ședință”. Tu vezi ce spui, suntem pe sector!

– Aduceți și mie ceva de la ședința aia? se prinde în sfârșit Fery, făcând un semn cu degetul mare spre gură, și cel mic ridicat.

   Cam așa a-nceput Revoluția din 1989 pentru micul meu grup de soldăței: acolo pe platou, înaintea unui apel rarefiat. Cei rămași în Unitate se socoteau pe unde-ar putea sări gardul ca s-ajungă la marginea Lipovei pline de militari și de crâșme unde să bea ceva, să se-ncălzească. Atunci se auzi strigătul acela ciudat: slab, disperat… De unde venea? Cei care-și târau picioarele spre dormitoare l-au auzit primii și s-au oprit, ciulind urechile. Abia într-un târziu l-au auzit și ceilalți, chiulangiii. L-am auzit clar cu toții când l-am și văzut pe emițător: un ofițer subțire, între două vârste, care traversa platoul șchiopătând ușor:

– Alarmăăă! Raaadu cel frumos! se auzea din ce în ce mai clar vocea lui, una parcă neobișnuită cu comanda, fiindcă suna altfel decât vocile sparte ale celorlalți ofițeri.

   Spre disperarea lui, îl priveam lipsiți de reacție. Cine naiba era ofiterul care ne strica planurile de seară? Si ce treabă aveam noi cu Radu ăsta?

– va urma –

din romanul Revoluția trăită de O. Țâră, Alba-Iulia, 2011

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Calendar cultural

iunie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

09mai(mai 9)17:30:s30iun(iun 30)17:30:sMemory Clouds.Galeria Anca Poterasu, Strada Plantelor nr. 58, Bucuresti Organizator: Institutul Francez din Bucuresti Tip eveniment cultural 2:Expozitie,Vernisaj Etichete eveniment culturalDecebal Scriba,expozitie,Institutul Francez din Bucuresti,Memory Clouds,vernisaj

Facebook

Trending

X