);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Rendez-vous pe luna – cronica de teatru

Publicat

pe

Rendes-vous pe luna, cronica de teatru

Rendez-vous pe luna – Alexandr  Galin

TEATRUL MIC BUCURESTI

   Saptamana comediei care s-a desfasurat la Brasov in perioada  14 – 21 mai a adus in pe scena  Teatrului Sica Alexandrescu spectacole ale teatrelor din Bucuresti si din tara.

   Orasul Brasov are parte de putine astfel de evenimente, de aceea publicul absoarbe toate reprezentatiile teatrale asemeni unui burete. Sala este de obicei arhiplina, la fel s-a intamplat si in seara spectacolului Teatrului Mic – RENDEZ-VOUS PE LUNA in regia lui Gelu Colceag.

   Toata lumea citea afisul la intrarea in sala – Teatrul Mic, Dan Condurache,  Gelu Colceag erau singurele  cunoscute, si Luna!

   Spiritul slav ajunese mai greu pana acum la o saptamana de comedie, tocmai de aceea curiozitatea a fost mare.

   Alexandr Galin, unul dintre cei mai renumiti dramaturgi  contemporani  din Rusia, duce in toata lumea ecourile melancolice si adanc meditative  ale societatii sale, tocmai de aceea piesele  sunt jucate pe scene din Europa si Asia, de la Moscova pana la Berlin si Tokyo.

   Rendes-vous pe luna nu este o comedie ci o meditatie asupra Lunii si lumii.

   Odata cu stingerea luminilor in sala plecam pe luna si aselenizam in Marea Ploilor, acolo vom participa la o petrecere data de unul din cosmonauti – Vasili Bogdanov, interpretat de Dan Condurache, pentru astrofizicianul si prietenul sau Alexandr Trauberg, jucat de Claudiu Istodor, la care vor fi invitate extraterestre.

   Acest exercitiu de imaginatie trebuie sa il faca fiecare spectator din sala.

Rendes-vous pe luna, cronica de teatru

imagine din spectacolul Rendes-vous pe luna, Teatrul Mic  | foto Laura Chiriacescu

   De fapt suntem in laboratorul unei universitati in care este simulat un perisaj selenar, iar Vasili Bogdanov organizeaza o petrecere surpriza pentru prietenul sau, academicianul si profesorul Alexandr Trauberg la care invita  patru escorte.

   O a cincea escorta – Inna – este “surpriza” si pentru spectatori si pentru profesorul Trauberg. Personajul ofera ocazia unei desfasurari dramatice dinamice care insufleteste discursul  teatral.

   Simbolistica numelor este foarte interesanta in acest text dramatic – Alexandr Galin ne descrie in acest fel personajele.

   Vasili Bogdanov – este un nume tipic rusesc, de aceea ne asteptam ca eroul numit asa sa fie o intruchipare a  unui personaj schematic – barbat intre doua varste, laudandu-se cu ce a insemnat el in tinerete, cu sticla in buzunar si incercand sa impresioneze femeile cu sentimentalism si bani.

   Lucrurile se schimba daca vorbim despre Alexandr Trauberg – in limba germana inseamna „munte de vis“. Nici ca se putea descriere mai adecvata a personajului. Un munte de vis este academicianul Trauberg – visul de a merge pe Luna, de a vedea Pamantul de acolo si de a descoperi  viata pe Luna.

   Rimma este un nume folosit in Azerbaijan, Estonia, Kazakhstan, Russia, Ukraina si vine de la denumirea orasului Roma in limba rusa – Rim – persoana care vine din Roma. Rimma din piesa lui Alexandr Galin este o alta intruchipare a personajelor feminine din teatrul vechi latin – demnitate si in acelasi timp damnare a unei eroine care in ciuda vietii injositoare ramane pe drumul sau – in cazul nostru – Rimma accepta sa fie escorta pentru a-si putea creste copilul. Tinuta si prezenta scenica a Ruxandrei Enescu ne amintesc de aceste personaje.

   Oxana, alta escorta interpretata de Anca Bianca Popescu, reprezinta tipul de rusoaica prietenoasa cu strainii, caci se pare ca asta si inseamna numele – vine din doua cuvinte grecesti: Xenia (ospitalitate) sau Xenos (strain).

   Sulpan (Doina Teodoru/ Raphaela Le) si Desdemona (Beatrice Peter) ne poarta catre alte meleaguri si catre alte eroine cunoscute si exotice

   Toate aceste elemente ascunse au fost scoase la iveala si ilustrate cu maiestrie de  actorii Teatrului Mic care le-au intruchipat.

Rendes-vous pe luna, cronica de teatru

imagine din spectacolul Rendes-vous pe luna, Teatrul Mic | foto Laura Chiriacescu

   Regizorul Gelu Colceag a facut apel si la prezentari video, la inceputul spectacolului, la un fundal muzical deosebit care incadreaza spectacolul, dar este si parte din el (escortele canta si danseaza). Efectele de lumini sunt absolut deosebite in partea de final.

   Ultima scena a piesei, prin efectul de lumini de cer instelat, aproape ca te face sa nu iti doresti sa te intorci pe Pamant, desi  stii ca totul este o fantezie.

   Interpretarea  plina de prospetime si mereu provocatoare a lui Dan Condurache – Vasili Bogdanov, prezenta scenica si jocul complex al actritelor Ana Bianca Popescu, Doina Teodoru, Beatrice Peter si nu in ultimul rand jocul Valentinei Popa – Inna si al Ruxandrei Enescu – Rimma, te-au facut sa iti doresti sa ramai mereu pe Luna alaturi de extraterestre.

Rendes-vous pe luna, cronica de teatru   Spectacolul Teatrului Mic, Rendez-vous pe luna, te poarta catre o alta lume si iti ofera momente placate de relaxare dar si de mediatie. textul dramatic scris de Alexandr Galin este imbracat intr-o haina complexa si inedita.

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro

As vrea ca sa nu mai aud in jurul meu ca orice carte e literatura. As vrea sa vorbim mereu corect si frumos romaneste. As vrea ca toti copiii sa citeasca povesti si basme pentru a deveni oameni mari cu imaginatie. Pentru ca toate acestea sa devina fapte si sa nu ramana dorinte, sunt aici, o carte necitita pe raft.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

septembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X