);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Rendez-vous pe luna – cronica de teatru

Publicat

pe

Rendes-vous pe luna, cronica de teatru

Rendez-vous pe luna – Alexandr  Galin

TEATRUL MIC BUCURESTI

   Saptamana comediei care s-a desfasurat la Brasov in perioada  14 – 21 mai a adus in pe scena  Teatrului Sica Alexandrescu spectacole ale teatrelor din Bucuresti si din tara.

   Orasul Brasov are parte de putine astfel de evenimente, de aceea publicul absoarbe toate reprezentatiile teatrale asemeni unui burete. Sala este de obicei arhiplina, la fel s-a intamplat si in seara spectacolului Teatrului Mic – RENDEZ-VOUS PE LUNA in regia lui Gelu Colceag.

   Toata lumea citea afisul la intrarea in sala – Teatrul Mic, Dan Condurache,  Gelu Colceag erau singurele  cunoscute, si Luna!

   Spiritul slav ajunese mai greu pana acum la o saptamana de comedie, tocmai de aceea curiozitatea a fost mare.

   Alexandr Galin, unul dintre cei mai renumiti dramaturgi  contemporani  din Rusia, duce in toata lumea ecourile melancolice si adanc meditative  ale societatii sale, tocmai de aceea piesele  sunt jucate pe scene din Europa si Asia, de la Moscova pana la Berlin si Tokyo.

   Rendes-vous pe luna nu este o comedie ci o meditatie asupra Lunii si lumii.

   Odata cu stingerea luminilor in sala plecam pe luna si aselenizam in Marea Ploilor, acolo vom participa la o petrecere data de unul din cosmonauti – Vasili Bogdanov, interpretat de Dan Condurache, pentru astrofizicianul si prietenul sau Alexandr Trauberg, jucat de Claudiu Istodor, la care vor fi invitate extraterestre.

   Acest exercitiu de imaginatie trebuie sa il faca fiecare spectator din sala.

Rendes-vous pe luna, cronica de teatru

imagine din spectacolul Rendes-vous pe luna, Teatrul Mic  | foto Laura Chiriacescu

   De fapt suntem in laboratorul unei universitati in care este simulat un perisaj selenar, iar Vasili Bogdanov organizeaza o petrecere surpriza pentru prietenul sau, academicianul si profesorul Alexandr Trauberg la care invita  patru escorte.

   O a cincea escorta – Inna – este “surpriza” si pentru spectatori si pentru profesorul Trauberg. Personajul ofera ocazia unei desfasurari dramatice dinamice care insufleteste discursul  teatral.

   Simbolistica numelor este foarte interesanta in acest text dramatic – Alexandr Galin ne descrie in acest fel personajele.

   Vasili Bogdanov – este un nume tipic rusesc, de aceea ne asteptam ca eroul numit asa sa fie o intruchipare a  unui personaj schematic – barbat intre doua varste, laudandu-se cu ce a insemnat el in tinerete, cu sticla in buzunar si incercand sa impresioneze femeile cu sentimentalism si bani.

   Lucrurile se schimba daca vorbim despre Alexandr Trauberg – in limba germana inseamna „munte de vis“. Nici ca se putea descriere mai adecvata a personajului. Un munte de vis este academicianul Trauberg – visul de a merge pe Luna, de a vedea Pamantul de acolo si de a descoperi  viata pe Luna.

   Rimma este un nume folosit in Azerbaijan, Estonia, Kazakhstan, Russia, Ukraina si vine de la denumirea orasului Roma in limba rusa – Rim – persoana care vine din Roma. Rimma din piesa lui Alexandr Galin este o alta intruchipare a personajelor feminine din teatrul vechi latin – demnitate si in acelasi timp damnare a unei eroine care in ciuda vietii injositoare ramane pe drumul sau – in cazul nostru – Rimma accepta sa fie escorta pentru a-si putea creste copilul. Tinuta si prezenta scenica a Ruxandrei Enescu ne amintesc de aceste personaje.

   Oxana, alta escorta interpretata de Anca Bianca Popescu, reprezinta tipul de rusoaica prietenoasa cu strainii, caci se pare ca asta si inseamna numele – vine din doua cuvinte grecesti: Xenia (ospitalitate) sau Xenos (strain).

   Sulpan (Doina Teodoru/ Raphaela Le) si Desdemona (Beatrice Peter) ne poarta catre alte meleaguri si catre alte eroine cunoscute si exotice

   Toate aceste elemente ascunse au fost scoase la iveala si ilustrate cu maiestrie de  actorii Teatrului Mic care le-au intruchipat.

Rendes-vous pe luna, cronica de teatru

imagine din spectacolul Rendes-vous pe luna, Teatrul Mic | foto Laura Chiriacescu

   Regizorul Gelu Colceag a facut apel si la prezentari video, la inceputul spectacolului, la un fundal muzical deosebit care incadreaza spectacolul, dar este si parte din el (escortele canta si danseaza). Efectele de lumini sunt absolut deosebite in partea de final.

   Ultima scena a piesei, prin efectul de lumini de cer instelat, aproape ca te face sa nu iti doresti sa te intorci pe Pamant, desi  stii ca totul este o fantezie.

   Interpretarea  plina de prospetime si mereu provocatoare a lui Dan Condurache – Vasili Bogdanov, prezenta scenica si jocul complex al actritelor Ana Bianca Popescu, Doina Teodoru, Beatrice Peter si nu in ultimul rand jocul Valentinei Popa – Inna si al Ruxandrei Enescu – Rimma, te-au facut sa iti doresti sa ramai mereu pe Luna alaturi de extraterestre.

Rendes-vous pe luna, cronica de teatru   Spectacolul Teatrului Mic, Rendez-vous pe luna, te poarta catre o alta lume si iti ofera momente placate de relaxare dar si de mediatie. textul dramatic scris de Alexandr Galin este imbracat intr-o haina complexa si inedita.

Discutii pe Facebook
Nemira

As vrea ca sa nu mai aud in jurul meu ca orice carte e literatura. As vrea sa vorbim mereu corect si frumos romaneste. As vrea ca toti copiii sa citeasca povesti si basme pentru a deveni oameni mari cu imaginatie. Pentru ca toate acestea sa devina fapte si sa nu ramana dorinte, sunt aici, o carte necitita pe raft.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Recenzii

Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim. v. 2.0 – cronica de teatru

Publicat

pe

Cronica de teatru - Padurea spanzuratilor

   Din Sala Mare a Teatrului National lumea iese tacuta, ostenita, garbovita de incarcatura emotionala care timp de aproape trei ore a emanat palpaitor de pe scena. Toti poarta cu ei o vina ascunsa, o culpa istorica spre care Radu Afrim a scormonit cu a lui Padure a spanzuratilor.

   Din prima clipa si pana la lasarea cortinei piesa intriga, instiga si inchieteaza. Esti invitat inca de la inceput intr-un club – The Hanged – si te intrebi daca noul Apostol Bologa e pustanul cu sapca de firma si smartphone. Dupa ce orizontul de asteptare iti e iar testat cu un joc de cuvinte perfid, realizezi ca totul a fost doar un “apero”. In fata spectatorului care sta cuminte, curios, nerabdator sa vada prinzand viata un roman care pentru multi este doar “lectura obligatorie pentru BAC”, personajul lui Afrim isi ia constiinta de mana si ne duce la razboi.

fotografie din spectacolul de teatru Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim, pe scena TNB | fotografie de Florin Ghioca

   Refrenul care-l insufleteste pe Apostol Bologa – razboiul e adevaratul izvor de viata – devine pana la final, un izvor de moarte. Razboiul insusi e o piesa de teatru in care fiecare joaca un rol absurd, este o mise-en-scene de trupuri si constiinte care nu mai apartini individului, ci sunt sacrificate colectiv, in numele unor idei al caror izvor nu este dragostea pentru celalalt.

   Radu Afrim nu ne lasa sa ne pierdem prea mult in textul lui Rebreanu si sa ratacim in nebuloasa faptelor istorice. El aduce totul pe taramul familiar al spectatorului, silindu-l sa nu lase, sub nicio forma, garda jos. Mizand pe un instrumentar de efecte si simboluri vizuale, regizorul complementeaza cu sonoritatile particulare razboiului, dar si cu un element folcloric neprevazut. Pe scena mare a Teatrului National s-a alaturat tezaurului literar si teatral si o comoara vie prin cantecul fara asemanare al familei Purja, din care transpare toata durerea si frumusetea meleagurilor care l-au sfasiat launtric pe Apostol Bologa.

fotografie din spectacolul de teatru Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim, pe scena TNB | fotografie de Florin Ghioca

   Harta unei tari e agatata-n cui, dar nu e batuta-n cuie ne reamintesc personajele si constiinta ne este tinuta in alerta de insertiile video – martorii unui razboi care inca deseneaza contururile hartilor noastre identitare.

   Alexandru Potocean si Marius Manole fac un cuplu remarcabil pentru a face sa razbata mesajul profund al acestei opere atat de complexe si rascolitoare.

    Avand ca moneda de schimb materia carnala a omului, Padurea spanzuratilor pledeaza pentru salvarea sufletului. Lumina din ochii celor care sunt deja cu un pas in lumea de dincolo, este speranta care ii leagana pe cei cu sufletul zdrobit de ororile razboiului.

fotografie din spectacolul de teatru Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim, pe scena TNB | fotografie de Florin Ghioca

   Turnura sufleteasca a lui Apostol Bologa il va duce si pe acesa pe drumul alunecos al dezertarii. Pretul platit pentru ca isi iubeste fratii este sacrificarea dragostei pentru Ilona insa nici aceasta renuntare nu este atat de dureroasa. Apostol Bologa se alatura celor cu ochii luminati si cu sufletul netulburat, nu mai este un copac fara radacini. El se intoarce acasa. Un acasa care nu e doar o halca de pamant din care se hraneste un imperiu subred, tarat pe scena doar de amintirea a ceea ce a fost candva glorios.

   Intreaga piesa e o pendulare intre inlauntru si in afara, intre sufletul si constiinta omului sincer si datoria soldatului zelos: Sufletul are nevoie de o merinde vesnica […] Dar merindea aceasta in zadar o cauti pe afara, în lumea simturilor.

   Padurea spanzuratilor “updated” este versiunea pentru noi toti cei care am ramas sa ne intrebam, asemeni lui Apostol, ce cautam aici. Padurea spanzuratilor te anima, te sageteaza cu metafore si cu scene depline care se agata cu inversunare de memorie. Iesind din sala nu poti sa lasi tot ce s-a intamplat acolo, pe scena. Iei cu tine tot spectacolul si toate intrebarile pentru a mai domoli culpa istorica a uitarii.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Carte

Micul rege Decembrie – Axel Hacke. Recenzie de carte

Publicat

pe

Micul rege Decembrie - Axel Hacke. Recenzie de carte

– Noi ne nastem mici, dar apoi crestem mari si mai mari, uneori la fel de mari cat un jucator de baschet. Si apoi, spre sfarsit, ne mai scofalcim puţin. Si apoi vine moartea, si gata, nu mai suntem.

   Voi dispuneti de o mare putere de imaginatie cand sunteti mici, dar stiti foarte putine lucruri. Si din acest motiv sunteti nevoiti sa va imaginati cum arata totul. […] Si apoi aflati ca nu exista pitici si nici uriasi. Imaginatia voastra devine din ce în ce mai restransa si cunostintele voastre din ce in ce mai vaste. Corect?

   Unde s-au dus visele pe care le-am visat pana acum? Si de unde vin visele pe care le vom visa de acum incolo? Sunt printre noi inchise în cutiute colorate sau vor izvori dintr-un neant neexplorat?

   Micul rege Decembrie ne raspunde in mod nesovaielnic: […] visele raman intotdeauna mari si au nevoie de spatiu. Regele Decembrie al II-lea – impozant si caraghios deopotriva – iese din ascunzisul sau ticsit de cutiute colorate in care sunt pastrate visele pentru a-si ajuta prietenul sa supravietuiasca realitatii.

Micul rege Decembrie - Axel Hacke - Recenzie de carte   Povestea lui Hacke ne trage tandru de maneca pentru a ne aminti ca ii suntem datori copilului din noi de a ne lua o zi liberă de realitate, de a inchide ochii si a trai chiar si pentru cateva secunde viata la care am visat dintotdeauna. Lumea exterioara e un taram strain de visuri, de bucurii sincere, dar Micul rege Decembrie de ofera un resprio indispensabil.

   Descoperim citind ca rutina noastra nu trebuie sa fie o monotonie angoasanta, ci putem trece zilnic prin aventuri nemaintalnite si ca suntem aventurieri in prpriul nostru roman.

   Am uitat, desigur, ca: Viata incepe seara cand adormim si face o pauză dimineaţa, cand ne trezim. Dar nu-i nimic, un rege minuscul – semn ca se apropie de sfarsitul vietii – e aici ca sa ne reaminteasca. Plin de naivitate is intelepciune, regele Decembrie ne da o lectie de sinceritate:

   […]Cred ca exista destul de mulţi oameni carora le lipseate un rege mic, fara ca ei sa stie asta.

   Axel Hacke ne vorbeste despre usurinta de a lasa spriritul nostru ludic sa iasa la suprafata. Sa ne luam alter egoul de mana si sa il plimbam prin realitatea noastra de adulti.

   Coboram din imparatia ludicului si mergem sa ne luptam cu balaurii cotidieni, catarandu-ne printre vise si strecurandu-ne numai printre lucrurile valoroase.

   Viata noastra se scurge intre incinta vietii si cea a mortii, fara sa realizam uneori ca nu va fi intoarsa clepsidra si nu vom lua viata de la capat.

– Şi ce faci la birou?ma intreba el?

– Ma ocup cu realitatea […] Cei mai multi oameni care stau in birouri se ocupă cu realitatea.

   De unde vin si incotro se duc visele? Dar noi? Cum aparem pe lume si unde ne ducem la sfarsitul vietii? Intrebarile inocente, de o profunzime rascolitoare din paginile povestii lui Axel Hacke sunt intrebarile fiecaruia dintre noi.

   Eu exist numai pentru ca tu ai dorit sa ma ai, spune regele plin de incredere. Dupa ce inchidem cartea, ramanem cu un zambet enigmatic si cu un mugure de speranta rasarit din mocirla cotidiana. Pentru asta, ar trebui sa spunem: Multumesc!

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Carte

DIN ALTA VIATA – Jurnal de copil. Marius Albert Negut. Recenzie de carte

Publicat

pe

    Cel mai frumos cadou de Craciun din anul 2018 este cartea lui Marius Albert Negut  – Din alta viata – Jurnal de copil.

   Am avut aceeasi senzatie pe care am trait-o in copilarie cand l-am citit pe Creanga cu ale sale amintiri, savoare si farmec, o lume din care nu mai vrei sa pleci.

   Cartea lui Marius Albert Negut  putea la fel de bine sa se numeasca “Amintirile unui decretel” pentru ca acea generatie se regaseste intru totul in jurnalul sau.

Din alta viata - Jurnal de copil - recenzie de carte   Nu intamplator unul dintre capitole se numeste “Singur acasa”, aceasta este impresia pe care o lasa intregul roman – de amuzament, pozne si jocuri povestite intr- o limba romana adecvata timpului descris.

   Sunt cuvinte folosite de autor pe care cei care au trait acele timpuri si le amintesc cu nostalgie  – cracane, invizoace, tevile de cornete.

   Intotdeauna Marius A. Negut foloseste limba romana ca pe cea mai frumoasa si utila metoda de a recreea o atmosfera, de a transpune sentimente si trairi specifice intr-un limbaj pitoresc.

   Am admirat intotdeauna aceasta maiestrie lingvistica.

   Copilul Marius traieste intr-o lume pestrita de la margine de Bucuresti si din Letca si Ciurari, locurile de bastina ale parintilor.

   Fiecare episod povestit este o margica colorata insirata in siragul unor amintiri placute dar si dureroase, pentru ca nu se fereste sa ne povesteasca si despre pedepsele primite pentru tot felul de sotii copilaresti.

   Umorul este o latura pana acum neexploatata de scriitorul Marius Albert Negut, dar pe care il stapaneste magistral. De la umor de situatie – cap.36 “Mai nou, tata gateste….” Sarmale cu cafea, la umorul de limbaj (Tontonel, chiorpec, Halima) si pana la autoironie care ne aduce un zambet pe buze, Marius Albert Negut isi scrie in jurnal intamplari buclucase (se da cu o bicicleta pe o panta cu Vasilica, fratiorul in spate pana aterizeaza dureros) sau de-a binelea romantice cu fetitele care au devenit obiectul pasiunilor sale copilaresti, Luminta, Iulia.

   Vacantele petrecute la tara la bunici la Letca Veche sau Ciurari aduc in pagini alte scene  rurale si alte intamplari uneori potrivnice eroului nostru, care fiind de la Bucuresti o cam incaseaza sau este parat de fratele mai mic si invinuit ca l-ar fi aruncat intr-o garla si din nou, o incaseaza.

   Nu totul este lapte si miere, sunt si capitole amare – `Sticleee goaleee`, in care experienta traita nu este deloc una fericita. Nu voi dezvalui mai mult pentru ca lectura este una savuroasa si cu suspans.

   Surprinde finalul si lasa in acelasi timp o usa deschisa catre urmatoarea carte. Dintr-o data din cititori ne transformam in interlocutori iar dialogul se adreseaza direct sufletului nostru. Fiecare pastreaza in sine copilul care a fost, fiecare a avut un moment de pierdere a inocentei iar Marius Albert Negut ne invita sa meditam la asta.

   Din alta viata – Jurnal de copil este o carte ca un strop de lumina in calea oricarui om care ii deschide paginile si de aceea ar fi o lectura recomandata si copiilor nostri.

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

martie, 2019

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X