Multumim pentru vizita! Incercam pe cat posibil sa ajutam la crearea de continut din arii precum cultura, educatie, stiinta. literatura si altele. Orice distribuire este binevenita, asadar va invitam cu drag sa folositi butoanele de Social Media.

Recenzie Copilul lui Noe, de Eric-Emmanuel Schmitt

Copilul lui Noe, de Eric-Emmanuel Schmitt

  Copilul lui Noe este copilul unui razboi stupid si crud. Cel de-al doilea – nu ca primul ar fi fost mai justificat!

   Joseph este evreu si, la cei 7 ani ai lui, nu intelege de ce asta e un defect. Nici nu stie ce inseamna a fi evreu. Stie doar ca parintii incearca sa-l ascunda, iar binefacatorii ii schimba numele. Stie doar ca, dupa o viata normala in familie, deodata se trezeste printre straini, invatat sa minta.

   In goana de a-si salva copilul de la moarte, parintii il incredinteaza pe Joseph parintelui Pons – preot catolic decis sa lupte in felul sau impotriva nazistilor.

Copilul lui Noe - Eric-Emmanuel Schmitt   Lecturand acest roman, cititorul intra in gandurile lui Joseph – un monolog interior emotionant, naiv, dar inteligent, punctat cu umor si ironie. In naivitatea lui, micul om nu-si da seama ce mare drama traieste. Amenintat permanent cu moartea – venita prin bombe sau Gestapo, Joseph petrece 3 ani sub tutela parintelui Pons, in compania prietenului Rudy si cu admiratia pentru curajoasa farmacista Marcelle, protectoarea copiilor pentru care-si risca viata zilnic.

   Pana aici, o alta poveste despre razboi si atrocitatile nazistilor. Chiar daca emotionant, nimic nou!  Noutatea si interesul apar cand Joseph descopera locul ascuns al parintelui Pons. Intr-o pivnita, in mare secret, parintele Pons incearca sa desluseasca tainele altor religii, fara a trada catolicismul. Sinagoga din pivnita este locul de studiu al Torrei si locul unde Joseph si Pons descopera unicitatea credintei in religii diferite.

   Inocenta lui Joseph nu-i lipsita de pragmatism: “Simteam desigur ca era imperios necesar sa devin catolic, astfel voi fi in siguranta. Mai mult, aveam sa redevin normal. A fi evreu, deocamdata, insemna sa am nistea parinti incapabili sa ma creasca, sa am un nume pe care era mai bine sa-l schimb, sa-mi controlez in permanenta emotiile si sa mint. Atunci unde era interesul? Asa ca tare aveam chef sa devin un mic orfan catolic.”

   Si pentru ca Joseph nu prea stia ce-i religia, si pentru ca parintele Pons studia Torra, s-a gandit el ca studiul catolicismului ar putea fi interesant. Pana la un punct: “Cand ma straduiam sa prind cuvintele, sensul depasea capacitatile mele intelectuale. Dumnezeu era unul, apoi doi – Tatal si Fiul – si uneori trei – Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Cine este Sfantul Duh? Un var? Deodata, panica, se faceau patru! Parohul de la Chemlay mai adaugase si o femeie, Fecioara Maria. Incurcat de aceasta multiplicare subita a dumnezeilor, am abandonat joaca asta cu familiile orientandu-ma spre cantece. Caci imi placea sa cant cu glas tare.”

Copilul lui Noe - Eric-Emmanuel Schmitt

Eric-Emmanuel Schmitt

   Razboiul se sfarseste, Joseph isi regaseste parintii si-si continua copilaria. Iar darul nepretuit al perioadei negre ramane prietenia cu parintele Pons, caruia ii va fi mereu recunoscator.

Discutii pe Facebook
books-express.ro

?n loc sa stau la cratita, buchisesc literatura, absorb filme, schingiuiesc sudoku si detest televiziunea. ?ntre o omleta si un sandvis, scriu. Pentru ca n-am talent de scriitor, scriu despre ce-au scris altii, cu talent. Si dupa ce-mi obosesc capul, trec la picioare: dansez salsa.

Post a Comment

You don't have permission to register