);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Recenzie Inteligenta emotionala, de Daniel Goleman

Publicat

pe

Inteligenta emotionala

Recenzie Inteligența emoțională, de Daniel Goleman

   Aș îndrăzni să spun despre această carte că este o „biblie emoțională” – o carte de căpătâi pentru omul modern, care se confruntă atât de des cu probleme ce țin de latura psiho-emoțională, o scriere esențială pentru copiii de astăzi, viitori adulți, care își construiesc viețile într-o „minunată lume nouă”; este genul de carte care merită citită și trebuie chiar recitită, pentru că o singură lectură nu este suficientă și niciodată nu vom înceta să avem nevoie de „consiliere” cu privire la emoțiile noastre.

   „Inteligența emoțională” face parte din trilogia lui Daniel Goleman, alături de „Inteligența socială” și ,”Inteligența emoțională în leadership”. Prima dintre ele este o carte deja foarte cunoscută și care propune soluții pentru probleme de actualitate, din ce în ce mai des întâlnite.

   Daniel Goleman își fundamentează lucrarea pe numeroase studii, motiv pentru care explicațiile prezentate sunt credibile. Inteligența emoțională (emotional quotient – EQ) este una dintre cele mai importante calități ale unei persoane, depășind, dintr-un anumit punct de vedere, chiar importanța IQ-ului (intelligence quotient). Există tot mai multe dovezi ale faptului că un IQ ridicat nu reprezintă o garanție a succesului în viață, în vreme ce persoanele cu o inteligență emoțională înnăscută (sau dezvoltată pe parcurs) au foarte multe șanse să ajungă acolo unde își doresc (de multe ori, fără să fie necesar un IQ ridicat).

   Cartea lui Goleman face referire la aspecte psihologice și la felul în care acestea sunt corelate cu emoțiile; de asemenea, el merge cu analiza mult mai departe și arată cum pot fi ameliorate anumite defecte sau neajunsuri emoționale, fie ele înnăscute sau dobândite pe parcursul vieții, drept consecințe ale unor întâmplări mai degrabă nefericite.

   Pentru a se face cât mai bine înțeles, Daniel Goleman începe incursiunea în lumea noastră interioară prin a descrie ce se întâmplă în copilărie și cât de importantă este interacțiunea părinți – copil (dar, mai ales, calitatea acestei interacțiuni). El vorbește despre cum anumite dezavantaje, de exemplu – timiditatea, lipsa încrederii în sine, anxietate – pot fi prevenite, dacă părinții își încurajează copiii încă de mici să se manifeste, să se afirme, dacă îi ascultă și le acordă atenția de care au nevoie. Lipsa de afecțiune și o creștere superficială a copiilor, din punct de vedere emoțional, pot duce cu ușurință la agresivitate, violență, incapacitate de adaptare la un grup ș.a.; astfel, este evident că acestor copii le va fi foarte greu să lege prietenii și se vor trezi izolați, singuri. Ca o continuare a cercului vicios, senzația de izolare și singurătate poate genera depresii grave, iar în final, în cazurile cele mai rele – sinucidere.

   De altfel, Goleman arată că rata sinuciderii în rândul adolescenților este în creștere, un lucru cu adevărat îngrijorător. Poate că pare greu de crezut, dar probleme de acest tip pot fi prevenite sau rezolvate, dar totul ține de latura emoțională și de felul în care aceasta se dezvoltă de-a lungul vieții.

   Este cunoscut faptul că depresia a fost catalogată drept boala secolului; tot mai multe persoane, fie din rândul adolescenților sau chiar al copiilor, fie al adulților, se confruntă, cel puțin o dată în viață, cu o formă de depresie. Este o boală a minții și a sufletului deopotrivă, dar poate deveni și una a trupului, în funcție de gravitate; tocmai de aceea, în contextul actual, teoriile despre inteligența emoțională vin în întâmpinarea problemelor de această natură, având scopul de a le preveni. Trăind într-un secol al vitezei (ceea ce implică senzația unei lipse acute de timp), al tehnologiei (care determină limitarea contactului interuman și transpunerea în lumea virtuală), al concurenței și al consumului, nu este de mirare că omul modern cu greu face față tuturor acestor provocări, fiind pus adesea în situația de a ceda nervos, pur și simplu.

   Dincolo de modul în care se dezvoltă copiii din punct de vedere emoțional, scriitorul și psihologul Daniel Goleman pune mare accent și pe relațiile dintre femei și bărbați, în special pe relațiile de cuplu, dar și pe interacțiunea obișnuită și fără implicații amoroase. Este interesant felul în care sunt explicate modelele comportamentale tipice femeilor, respectiv bărbaților, de un real ajutor fiind descrierea fenomenului emoțional care se petrece atunci când cei doi sunt nemulțumiți. Goleman îndeamnă la comunicare și arată beneficiile pe care aceasta le aduce în cuplu, pentru că doar în acest fel pot fi evitate frustrarea, disprețul și – în final – distrugerea completă a relației.

   Inteligența emoțională ține, de fapt, de autocunoaștere, iar pentru acest lucru este necesară o analiză interioară conștientă și asumată. De asemenea, ea se referă la autocontrol, la capacitatea individului de a-și înțelege stările de spirit și de a putea să și le schimbe sau, cel puțin, să le tempereze. Cu siguranță că acest lucru va îmbunătăți relațiile interpersonale, va scădea intensitatea stresului cotidian și va duce la luarea unor decizii benefice, lipsite de impulsivitate.

   Cartea lui Goleman aduce lămuriri importante asupra unor sentimente/emoții pe care cu toții le experimentăm sau pe care le-am putea experimenta, la un moment dat. Spre final, autorul vorbește și despre tulburarea de stres posttraumatic (cum poate apărea, cum se manifestă, cum poate fi depășită), dar propune și modele noi de învățare, care să fie implementate în școli, pentru a oferi copiilor posibilitatea de a se cunoaște și de a se dezvolta de timpuriu și care să fie adaptate la probleme societății de secol XXI.

Discutii pe Facebook
Libris.ro

Ador cartile, cafeaua, soarele, scriu pentru a ma regasi si pentru a intelege lumea mai bine, fac tot posibilul sa traiesc in prezent si sa ma bucur de oamenii dragi de langa mine.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Calendar cultural

octombrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X