Recenzie Inteligenta emotionala, de Daniel Goleman

0
239
Inteligenta emotionala

Recenzie Inteligența emoțională, de Daniel Goleman

   Aș îndrăzni să spun despre această carte că este o “biblie emoțională” – o carte de căpătâi pentru omul modern, care se confruntă atât de des cu probleme ce țin de latura psiho-emoțională, o scriere esențială pentru copiii de astăzi, viitori adulți, care își construiesc viețile într-o “minunată lume nouă”; este genul de carte care merită citită și trebuie chiar recitită, pentru că o singură lectură nu este suficientă și niciodată nu vom înceta să avem nevoie de “consiliere” cu privire la emoțiile noastre.

   “Inteligența emoțională” face parte din trilogia lui Daniel Goleman, alături de “Inteligența socială” și ,”Inteligența emoțională în leadership”. Prima dintre ele este o carte deja foarte cunoscută și care propune soluții pentru probleme de actualitate, din ce în ce mai des întâlnite.

   Daniel Goleman își fundamentează lucrarea pe numeroase studii, motiv pentru care explicațiile prezentate sunt credibile. Inteligența emoțională (emotional quotient – EQ) este una dintre cele mai importante calități ale unei persoane, depășind, dintr-un anumit punct de vedere, chiar importanța IQ-ului (intelligence quotient). Există tot mai multe dovezi ale faptului că un IQ ridicat nu reprezintă o garanție a succesului în viață, în vreme ce persoanele cu o inteligență emoțională înnăscută (sau dezvoltată pe parcurs) au foarte multe șanse să ajungă acolo unde își doresc (de multe ori, fără să fie necesar un IQ ridicat).

   Cartea lui Goleman face referire la aspecte psihologice și la felul în care acestea sunt corelate cu emoțiile; de asemenea, el merge cu analiza mult mai departe și arată cum pot fi ameliorate anumite defecte sau neajunsuri emoționale, fie ele înnăscute sau dobândite pe parcursul vieții, drept consecințe ale unor întâmplări mai degrabă nefericite.

   Pentru a se face cât mai bine înțeles, Daniel Goleman începe incursiunea în lumea noastră interioară prin a descrie ce se întâmplă în copilărie și cât de importantă este interacțiunea părinți – copil (dar, mai ales, calitatea acestei interacțiuni). El vorbește despre cum anumite dezavantaje, de exemplu – timiditatea, lipsa încrederii în sine, anxietate – pot fi prevenite, dacă părinții își încurajează copiii încă de mici să se manifeste, să se afirme, dacă îi ascultă și le acordă atenția de care au nevoie. Lipsa de afecțiune și o creștere superficială a copiilor, din punct de vedere emoțional, pot duce cu ușurință la agresivitate, violență, incapacitate de adaptare la un grup ș.a.; astfel, este evident că acestor copii le va fi foarte greu să lege prietenii și se vor trezi izolați, singuri. Ca o continuare a cercului vicios, senzația de izolare și singurătate poate genera depresii grave, iar în final, în cazurile cele mai rele – sinucidere.

   De altfel, Goleman arată că rata sinuciderii în rândul adolescenților este în creștere, un lucru cu adevărat îngrijorător. Poate că pare greu de crezut, dar probleme de acest tip pot fi prevenite sau rezolvate, dar totul ține de latura emoțională și de felul în care aceasta se dezvoltă de-a lungul vieții.

   Este cunoscut faptul că depresia a fost catalogată drept boala secolului; tot mai multe persoane, fie din rândul adolescenților sau chiar al copiilor, fie al adulților, se confruntă, cel puțin o dată în viață, cu o formă de depresie. Este o boală a minții și a sufletului deopotrivă, dar poate deveni și una a trupului, în funcție de gravitate; tocmai de aceea, în contextul actual, teoriile despre inteligența emoțională vin în întâmpinarea problemelor de această natură, având scopul de a le preveni. Trăind într-un secol al vitezei (ceea ce implică senzația unei lipse acute de timp), al tehnologiei (care determină limitarea contactului interuman și transpunerea în lumea virtuală), al concurenței și al consumului, nu este de mirare că omul modern cu greu face față tuturor acestor provocări, fiind pus adesea în situația de a ceda nervos, pur și simplu.

   Dincolo de modul în care se dezvoltă copiii din punct de vedere emoțional, scriitorul și psihologul Daniel Goleman pune mare accent și pe relațiile dintre femei și bărbați, în special pe relațiile de cuplu, dar și pe interacțiunea obișnuită și fără implicații amoroase. Este interesant felul în care sunt explicate modelele comportamentale tipice femeilor, respectiv bărbaților, de un real ajutor fiind descrierea fenomenului emoțional care se petrece atunci când cei doi sunt nemulțumiți. Goleman îndeamnă la comunicare și arată beneficiile pe care aceasta le aduce în cuplu, pentru că doar în acest fel pot fi evitate frustrarea, disprețul și – în final – distrugerea completă a relației.

   Inteligența emoțională ține, de fapt, de autocunoaștere, iar pentru acest lucru este necesară o analiză interioară conștientă și asumată. De asemenea, ea se referă la autocontrol, la capacitatea individului de a-și înțelege stările de spirit și de a putea să și le schimbe sau, cel puțin, să le tempereze. Cu siguranță că acest lucru va îmbunătăți relațiile interpersonale, va scădea intensitatea stresului cotidian și va duce la luarea unor decizii benefice, lipsite de impulsivitate.

   Cartea lui Goleman aduce lămuriri importante asupra unor sentimente/emoții pe care cu toții le experimentăm sau pe care le-am putea experimenta, la un moment dat. Spre final, autorul vorbește și despre tulburarea de stres posttraumatic (cum poate apărea, cum se manifestă, cum poate fi depășită), dar propune și modele noi de învățare, care să fie implementate în școli, pentru a oferi copiilor posibilitatea de a se cunoaște și de a se dezvolta de timpuriu și care să fie adaptate la probleme societății de secol XXI.

Discutii pe Facebook

LEAVE A REPLY

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.