);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Gandire rapida gandire lenta. Daniel Kahneman

Publicat

pe

Daniel Kahneman - Gandire rapida gandire lenta

   Lucrarea Gandire rapida gandire lenta a lui Daniel Kahneman este o lectura vasta, provocatoare si fascinanta de cunoastere a sinelui. Daca esti interesat sa afli de ce oamenii se comporta asa cum o fac de obicei, ce ne influenteaza alegerile si comportamentul de zi cu zi, cum gandim si – mai ales – cum lumea din jur, amintirile, rutina si sentimentele ne afecteaza alegerile si perceptiile, lucrarea prezentata aici este o lectura revelatoare, de referinta. Un must-read pentru psihologi, entuziasti si umanisti, dar si pentru aceia dintre noi care incearca sa se inteleaga pe ei insisi, precum si pe cei cu care interactioneaza, deopotriva.

Recenzie Gandire rapida, gandire lenta - David Kahneman - psihologie   Incepem cu un exemplu simplu, dar foarte revelator, al puterii unui singur cuvant: „vomă”. „Fata ta s-a schimbat, pentru un moment, intr-o expresie de dezgust si este foarte posibil sa fi impins cartea putin mai departe de fata, imperceptibil”, concluzioneaza Daniel Kahneman ca ai fi facut la citirea cuvantului „vomă”. „Rata batailor inimii ti-a crescut, parul de pe brate ti s-a ridicat putin si glandele sudoripare ti-au fost activate.” Pare ca autorul te cunoaste mai bine decat te cunosti tu insuti.

   Si chiar te cunoaste mai bine, la un nivel recunoscut in 2002 prin acordarea Premiului Nobel in economica. Kahneman si partenerul sau intelectual Amos Tversky au umanizat domeniul economicii prin demonstrarea erorilor sistematice in felul in care oamenii apreciaza prospecte si valori si iau decizii. Cei doi au oferit dovezi referitoare la procesele mentale ce au loc in locul asertiunilor traditionale ale economistilor conform carora oamenii iau decizii in urma gandirii rationale.

   Kahneman imparte gandirea in doua sisteme. Unul (Sistemul 1) este intuitiv si influentabil emotional, ceea ce il face „o masina ce trage concluzii” rapida si in general eficienta. Al doilea sistem (Sistemul 2) este incet si rational si ofera un mijloc de control al raspunsurilor pe care primul sistem le ofera, precum si capacitatea de a intelege lumea mai riguros decat permite intuitia. Totusi, acest al doilea sistem nu este numai incet, ci si lenes. Are tendinta de a accepta orice ii sugereaza primul sistem.

   Pentru a promova gandirea inceata, Kahneman roaga cititorii sa parcurga exemple de probleme cu ajutorul carora schiteaza „harta gandurilor”. Aceste probleme nu solicita doar mintea, ci si corpul: „Muschii se tensioneaza, presiunea arteriala creste.” Alternativ, letargia cognitiva protesteaza impotriva schimbarii, iar ochii devin sticlosi. Tragerea concluziilor necesita doar un mic efort. De aceea, Sistemul 2 nu se grabeste sa verifice Sistemul 1: o concluzie (pripita) nu solicita efort.

   Iata un exemplu:

1 + 1 = 2

   Este indeajuns sa privesti acest calcul simplu pentru a concluziona ca a) rezultatul este corect; b) nu exista un alt rezultat; c) nu era nevoie sa fie trecut rezultatul pentru a-i sti valoarea.

   In exemplul de mai sus, toate concluziile sunt emise de Sistemul 1 fara nici un efort, imediat, in timp real. Chiar si sa doresti sa vezi alt rezultat, in mod expres, nu vei reusi, deoarece Sistemul 1 iti va oferi automat, de fiecare data, rezultatul corect.

2477 – 1328 = 989

   Este rezultatul oferit corect? Ati facut calculul cu aceeasi usurinta (automata) cu care ati rezolvat (fara sa vreti!) prima problema? Rezultatul corect este 1149, insa exemplul dat nu pune accent pe corectitudinea raspunsului, ci pe procesul de gandire. Intr-o harta rudimentara, sa spunem, a gandirii, Sistemul 1 nu a reusit sa faca acest calcul imediat. DAR, pana sa intre Sistemul 2 in functiune si sa rezolve scaderea, s-au intamplat urmatoarele: Sistemul 1 a incercat sa aproximeze rezultatul, in acelasi timp semanaland Sistemului 2 ca este necesar un proces de gandire diferit (o gandire lenta). Cu toate acestea, pana sa intervina activ Sistemul 2 (un sistem lenes), posibil ca acesta sa-i fi „sugerat” Sistemului 1 sa treaca peste verificarea rezultatului si sa parcurga textul acestui articol mai departe. Daca ati inceput sa puneti Sistemul 2 la treaba si sa rezolvati scaderea, atunci nu numai Sistemul 2 a reactionat, ci si intregul vostru organism (analiza vizuala atenta, mana pe mouse a ramas nemiscata – muschi in repaus).

   Doua caracteristici fundamentale ale sistemului rapid (Sistemul 1; sistemul intuitiv) sunt ca acesta este impotriva pierderilor si nu poate emite statistici. Pentru intuitie, „pierderile cantaresc mai mult decat castigurile”. Lucrurile rele, in general, par sa ne impresioneze mai mult decat lucrurile bune. Psihologul John Gottman a enuntat ca, pentru ca o relatie sa ramana stabila, este nevoie de cel putin cinci interactiuni bune pentru a anula o interactiune rea. Chiar si in pasiune exista contabilitate, iar scorurile negative cantaresc mai mult decat cele pozitive.

   Gestiunea mentala este o abilitate estentiala pentru o specie sociala intensa plina de indivizi care in mod constant fac favoruri si obtin avantaje din interactiunea unuia cu celalalt. Aceasta este, insa, diferita de gandirea statistica. Intotdeauna cautam dupa cauza – in particular cauze umane – si suntem foarte predispusi sa concluzionam ca un eveniment l-a cauzat pe altul, atunci cand observam o asociere intre cele doua evenimente.

   In virtutea paragrafului de mai sus, nici macar nu intelegem pe deplin „cum arata” intamplarea. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, bombele aruncate de germani au ratat cateva cartiere din sudul Londrei, ceea ce i-a determinat pe englezi sa suspecteze ca spioni inamici s-ar fi ascuns in acele zone. Analiza statistica, totusi, a aratat ca ceea ce parea a fi o strategie a fost rezultanta sansei.

   In situatiile in care oamenii se straduiesc sa afecteze evenimente, alte posibile influente se sting in fundal, ignorate. In perioada in care Kahneman activa ca si psiholog militar in Israel, acesta a intalnit instructori de zbor care insistau ca laudarea performantei ridicate este contra-productiva. Instructorii au observat ca pilotii laudati pentru executia unei manevre foarte bine, o vor efectua mai rau a doua oara, pe cand pilotii certati pentru o manevra gresita o vor executa mai bine a doua oara. Instructorii au omis sa aprecieze ca, prin natura variatiilor, o tentativa notabil buna sau o incercare eronata vor fi urmate, in aproape toate cazurile, de o executie apropiata de medie: mai rea daca cea de inainte a fost foarte buna, mai buna daca cea de dinainte a fost foarte rea. Altfel spus, media este intotdeauna valabila ca si etalon, pe cand extremele („exceptional” si „foarte rau”) sunt influentate si de sansa.

   O observatie recenta din experienta autorului in Israel, asupra deciziilor de eliberare conditionata ale judecatorilor, arunca o lumina si mai nelinistitoare asupra facultatilor de gandire rationala a indivizilor aflati in pozitii cu autoritate. Sansele detinutilor de eliberare conditionata au atins circa 65% dupa ce judecatorii au servit masa, insa au coborat spre zero atunci cand judecatorii urmau sa serveasca masa. Explicatia nu este aceea ca foamea ii transforma pe judecatori in niste razbunatori, ci aceea ca gandirea rationala solicita energie. Per ansamblu, doar 35% dintre cererile de eliberare conditionata au fost acceptate, asadar epuizarea judecatorilor i-a influentat catre pozitia de refuz.

   Ingrijorator pentru idealul nostru de justitie, aceasta descoperire ilustreaza perfect de ce gandirea rapida vine pe primul loc si gandirea inceata pe locul al doilea. Judecatorii au devenit obositi si infometati. Majoritatea oamenilor si-au petrecut existenta obositi sau flamanzi sau chiar ambele in acelasi timp. Iar in astfel de conditii, oamenii sunt in particular vulnerabili. Gandirea rapida permite oamenilor sa se descurce atunci cand nu-si pot permite sa aloce resurse pentru gandirea lenta. Asadar, crearea unei situatii coerente doar cu informatiile disponibile imediat, cateodata, trebuie sa fie suficienta.

   Gandirea rapida nu reprezinta doar un mijloc de a face fata unei situatii de criza sau deficienta, totusi. Kahneman ii lauda acuratetea generala, eficienta si flexibilitatea: daca Sistemul 1 nu poate gasi raspunsul pentru o intrebare, va gasi o intrebare mai usoara si va raspunde la aceea. Insa tot el admite ca sistemul automat de gandire „nu poate fi cu adevarat educat”. Momentele in care ai nevoie cel mai mult de gandirea rapida sunt exact momentele in care nu te poti opri pentru a verifica daca nu cumva cazi in erori cognitive…

   Daca stii ce inidicii sa cauti, totusi, poti dezvolta o imagine mult mai clara cu privire la greselile altor oameni. Kahneman ofera cititorilor sai un vocabular pentru a descrie polarizarile gandirii, intr-un text care sondeaza atat propria-i munca, cat si „terenul” din care aceste concepte psihologice au fost culese, verificate si enuntate.

   Acest sumar este pe departe prea scurt pentru a captura complexitatea lucrarii Gandire rapida gandire lenta si lectura acestei carti aduce foarte multe alte observatii si intelegeri, in afara acestei recenzii. De exemplu, aflam cum expertiza si euristica sunt surse ale intuitiei, ori cum o gandirea unei persoane poate fi influentata prin inducere externa (programare neuro-lingvistica) si multe, multe altele. Pentru a evidentia cate resurse ofera aceasta lucrare, voi face listarea cuprinsului. Gandire rapida gandire lenta are 752 de pagini pline de cunostinte – o lectura cursiva, prietenoasa, usor de inteles. Este disponibila la editura Publica.

PARTEA INTAI: Doua sisteme – 1. Personaje din poveste; 2. Atentie si efort; 3. Controlorul lenes; 4. Masina asociativa; 5. Lejeritatea cognitiva; 6. Norme, surprize si cauze; 7. O masina de tras concluzii pripite; 8. Cum se emit judecatile evaluative; 9. Raspunsul la o intrebare mai usoara.

PARTEA A DOUA: Euristici si biasuri – 1. Legea numerelor mici; 2. Ancore; 3. Stiinta disponibilitatii; 4. Dicponibilitate, emotie si risc; 5. Specialitatea lui Tom W; 6. Linda: mai putin inseamna mai mult; 7. Cauzele taie statistica; 8. Regresiunea spre medie; 9. Moderarea predictiilor intiutive

PARTEA A TREIA: Increderea de sine excesiva – 1. Iluzia intelegerii; 2. Iluzia validitatii; 3. Intuitii versus formule; 4. Intuitia experta: cand putem avea incredere in ea?; 5. Perspectiva exterioara; 6. Motorul capitalismului.

PARTEA A PATRA: Alegeri – 1. Erorile lui Bernoulli; 2. Teoria estimarii sanselor; 3. Efectul de posesie; 4. Evenimente nefaste; 5. Modelul cvratipartit; 6. Evenimente rare; 7. Politici de risc; 8. Scorul emotional; 9. Inversari; 10. Incadrari si realitate.

PARTEA A CINCEA: Doua euri – 1. Doua euri; 2. Viata ca o poveste; 3. Experienta starii de bine; 4. Cum gandim despre viata.

   Gandire rapida gandire lenta de David Kahneman este disponibila la editura Publica

Discutii pe Facebook
books-express.ro

Iubitor de arta si bun-simt, dispus intotdeauna la flirt cu Social Media, Advertising, Copywriting, Jurnalism si Fotografie. Entuziast Wordpress si SEO, dar cu limita, jurnalist pensionat inainte de termen din pricina dezgustului politic.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

Micul rege Decembrie – Axel Hacke. Recenzie de carte

Publicat

pe

Micul rege Decembrie - Axel Hacke. Recenzie de carte

– Noi ne nastem mici, dar apoi crestem mari si mai mari, uneori la fel de mari cat un jucator de baschet. Si apoi, spre sfarsit, ne mai scofalcim puţin. Si apoi vine moartea, si gata, nu mai suntem.

   Voi dispuneti de o mare putere de imaginatie cand sunteti mici, dar stiti foarte putine lucruri. Si din acest motiv sunteti nevoiti sa va imaginati cum arata totul. […] Si apoi aflati ca nu exista pitici si nici uriasi. Imaginatia voastra devine din ce în ce mai restransa si cunostintele voastre din ce in ce mai vaste. Corect?

   Unde s-au dus visele pe care le-am visat pana acum? Si de unde vin visele pe care le vom visa de acum incolo? Sunt printre noi inchise în cutiute colorate sau vor izvori dintr-un neant neexplorat?

   Micul rege Decembrie ne raspunde in mod nesovaielnic: […] visele raman intotdeauna mari si au nevoie de spatiu. Regele Decembrie al II-lea – impozant si caraghios deopotriva – iese din ascunzisul sau ticsit de cutiute colorate in care sunt pastrate visele pentru a-si ajuta prietenul sa supravietuiasca realitatii.

Micul rege Decembrie - Axel Hacke - Recenzie de carte   Povestea lui Hacke ne trage tandru de maneca pentru a ne aminti ca ii suntem datori copilului din noi de a ne lua o zi liberă de realitate, de a inchide ochii si a trai chiar si pentru cateva secunde viata la care am visat dintotdeauna. Lumea exterioara e un taram strain de visuri, de bucurii sincere, dar Micul rege Decembrie de ofera un resprio indispensabil.

   Descoperim citind ca rutina noastra nu trebuie sa fie o monotonie angoasanta, ci putem trece zilnic prin aventuri nemaintalnite si ca suntem aventurieri in prpriul nostru roman.

   Am uitat, desigur, ca: Viata incepe seara cand adormim si face o pauză dimineaţa, cand ne trezim. Dar nu-i nimic, un rege minuscul – semn ca se apropie de sfarsitul vietii – e aici ca sa ne reaminteasca. Plin de naivitate is intelepciune, regele Decembrie ne da o lectie de sinceritate:

   […]Cred ca exista destul de mulţi oameni carora le lipseate un rege mic, fara ca ei sa stie asta.

   Axel Hacke ne vorbeste despre usurinta de a lasa spriritul nostru ludic sa iasa la suprafata. Sa ne luam alter egoul de mana si sa il plimbam prin realitatea noastra de adulti.

   Coboram din imparatia ludicului si mergem sa ne luptam cu balaurii cotidieni, catarandu-ne printre vise si strecurandu-ne numai printre lucrurile valoroase.

   Viata noastra se scurge intre incinta vietii si cea a mortii, fara sa realizam uneori ca nu va fi intoarsa clepsidra si nu vom lua viata de la capat.

– Şi ce faci la birou?ma intreba el?

– Ma ocup cu realitatea […] Cei mai multi oameni care stau in birouri se ocupă cu realitatea.

   De unde vin si incotro se duc visele? Dar noi? Cum aparem pe lume si unde ne ducem la sfarsitul vietii? Intrebarile inocente, de o profunzime rascolitoare din paginile povestii lui Axel Hacke sunt intrebarile fiecaruia dintre noi.

   Eu exist numai pentru ca tu ai dorit sa ma ai, spune regele plin de incredere. Dupa ce inchidem cartea, ramanem cu un zambet enigmatic si cu un mugure de speranta rasarit din mocirla cotidiana. Pentru asta, ar trebui sa spunem: Multumesc!

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

DIN ALTA VIATA – Jurnal de copil. Marius Albert Negut. Recenzie de carte

Publicat

pe

    Cel mai frumos cadou de Craciun din anul 2018 este cartea lui Marius Albert Negut  – Din alta viata – Jurnal de copil.

   Am avut aceeasi senzatie pe care am trait-o in copilarie cand l-am citit pe Creanga cu ale sale amintiri, savoare si farmec, o lume din care nu mai vrei sa pleci.

   Cartea lui Marius Albert Negut  putea la fel de bine sa se numeasca “Amintirile unui decretel” pentru ca acea generatie se regaseste intru totul in jurnalul sau.

Din alta viata - Jurnal de copil - recenzie de carte   Nu intamplator unul dintre capitole se numeste “Singur acasa”, aceasta este impresia pe care o lasa intregul roman – de amuzament, pozne si jocuri povestite intr- o limba romana adecvata timpului descris.

   Sunt cuvinte folosite de autor pe care cei care au trait acele timpuri si le amintesc cu nostalgie  – cracane, invizoace, tevile de cornete.

   Intotdeauna Marius A. Negut foloseste limba romana ca pe cea mai frumoasa si utila metoda de a recreea o atmosfera, de a transpune sentimente si trairi specifice intr-un limbaj pitoresc.

   Am admirat intotdeauna aceasta maiestrie lingvistica.

   Copilul Marius traieste intr-o lume pestrita de la margine de Bucuresti si din Letca si Ciurari, locurile de bastina ale parintilor.

   Fiecare episod povestit este o margica colorata insirata in siragul unor amintiri placute dar si dureroase, pentru ca nu se fereste sa ne povesteasca si despre pedepsele primite pentru tot felul de sotii copilaresti.

   Umorul este o latura pana acum neexploatata de scriitorul Marius Albert Negut, dar pe care il stapaneste magistral. De la umor de situatie – cap.36 “Mai nou, tata gateste….” Sarmale cu cafea, la umorul de limbaj (Tontonel, chiorpec, Halima) si pana la autoironie care ne aduce un zambet pe buze, Marius Albert Negut isi scrie in jurnal intamplari buclucase (se da cu o bicicleta pe o panta cu Vasilica, fratiorul in spate pana aterizeaza dureros) sau de-a binelea romantice cu fetitele care au devenit obiectul pasiunilor sale copilaresti, Luminta, Iulia.

   Vacantele petrecute la tara la bunici la Letca Veche sau Ciurari aduc in pagini alte scene  rurale si alte intamplari uneori potrivnice eroului nostru, care fiind de la Bucuresti o cam incaseaza sau este parat de fratele mai mic si invinuit ca l-ar fi aruncat intr-o garla si din nou, o incaseaza.

   Nu totul este lapte si miere, sunt si capitole amare – `Sticleee goaleee`, in care experienta traita nu este deloc una fericita. Nu voi dezvalui mai mult pentru ca lectura este una savuroasa si cu suspans.

   Surprinde finalul si lasa in acelasi timp o usa deschisa catre urmatoarea carte. Dintr-o data din cititori ne transformam in interlocutori iar dialogul se adreseaza direct sufletului nostru. Fiecare pastreaza in sine copilul care a fost, fiecare a avut un moment de pierdere a inocentei iar Marius Albert Negut ne invita sa meditam la asta.

   Din alta viata – Jurnal de copil este o carte ca un strop de lumina in calea oricarui om care ii deschide paginile si de aceea ar fi o lectura recomandata si copiilor nostri.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

februarie, 2019

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X