);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Postmodernismul romanesc, de Mircea Cartarescu. Democratia geniului

Publicat

pe

Postmodernismul romanesc - Mircea Cartarescu

Democratia geniului

   Mi-a luat aproape 15 ani sa ma simt pregatita sa deschid si sa citesc Postmodernismul romanesc de Mircea Cartarescu si acum ca am terminat-o ma intreb daca internetul romanesc e pregatit si el sa o citeasca. As zice mai degraba ca nu, dar cine stie…

   Postmodernismul romanesc e o lucrare de teorie literara cu care  Mircea Cartarescu a devenit doctor in litere sau cum o fi denumirea oficiala. Sau n-o fi devenit, ca si asta s-ar putea in societatea romaneasca atat de originala in ceea ce priveste standardele de apreciere a profesionalismului.

   Avantajul de a citi aceasta lucrare la 15 ani distanta de la aparitie e ca odata ce ridici ochii din carte poti vedea viitorul in fata.

Postmodernismul romanesc - Mircea Cartarescu   Pe mine, treaba asta cu teoria literara ma inhiba total, pentru ca niciodata n-am inghitit abordarea teoretica a literaturii dar, recunosc , in mare parte cauza e lipsa mea de maturitate, castigata destul de tarziu. Si m-am convins de asta numai dupa ce am citit din lucrarile de teorie literara semnate Mircea Cartarescu. M-am convins ca ii poti citi pe critici, ca le poti urmari si reda discursul in cuvinte docte folosite fara sa te indragostesti de ele ci pentru sensul lor, ca poti cerne graul de neghina din teoretizarile criticilor, ca iti poti crea singur o viziune proprie a lucrurilor, dupa ce ai survolat intregul discurs teoretic al epocii in care respiri, atat pe strada ta, cat si pe meridianele lumii. E posibil si totusi, in fapt, imposibil pentru cei mai multi dintre noi. Dar postmodernismul lumii tocmai asta face. Ne face genii pe toti. Iar Mircea Cartarescu demonstreaza cu aceasta lucrare ceea ce noi, oameni ai prezentului, gandim despre noi insine. Fiecare in parte suntem niste genii. Uneori chiar prin limitele noastre. Aici a ajuns lumea. Si daca nu ma credeti intrati pe facebook.

   Optimist incurabil, Mircea Cartarescu vede frumusetea acestei lumi genialoide si retardate in acelasi timp, asa cum Arghezi, la vremea lui vedea minunea lumii in “bube, mucigaiuri si noroi”. Acest optimism e geniul sau, dublat de puterea de munca – sigur peste puterile mediei, de pasiunea pentru literatura, de dragostea pentru orice scriitor- unica in Romania, si totul poleit de talentul artistic, pe care nimeni inca n-a reusit sa il puna intr-o formula. Optimismul lui Cartarescu e coroana copacului sau, in timp ce nostalgia dupa lumile literare pierdute e radacina  prin care isi hraneste fiinta si din care i-au rodit ramurile de poet si scriitor. Nostalgia e cea care il ajuta sa traiesca cat de cat viu artistic intr-o lume de specialisti care mai de care mai fara de viata.

   Mai este apoi si curajul nebun al omului postmodern de a se amesteca pe sine cu toate timpurile lumii omenesti pentru ca apoi, iesind, fara frane si control, sa recompuna o lume noua  fara de timp, fara determinari si fara de sine. O lume abur. Scriind o lucrare de teorie literara despre discursul si determinarile in care el insusi s-a format si despre literatura pe care a modelat-o cu carnea, sangele si literele masinii sale de scris tatuate pe ficat, fara sa faca nicio referire la sine, dar respirand in fiecare litera de pe fiecare pagina a lucrarii, Cartarescu s-a ingropat pe el ca artist, precum o Ana a lui Manole, in propria biserica.

Postmodernismul romanesc - Mircea Cartarescu

Mircea Cartarescu
sursa foto: ro.wikipedia.org

   Statuile pe care le-a ridicat in firidele bisericii  sale postmoderne le-a slefuit cu o maiestrie care uneori depaseste fiinta din operele acestora. Si nu a facut asta din generozitate sau  din interese meschine, de gasca. Ci pentru ca ochiul interior rece l-a calauzit drept, precum firul cu plumb la ridicarea unui zid.

   Faptul ca metaforele sunt painea si cutitul sau, Mircea Cartarescu fiind in sine mai intai sculptor al lumiilor de halva si apoi profesor, condimenteaza discursul potential arid si tehnic al unei  astfel de lucrari si  face totul mult mai prietenos si mai usor de inghitit pentru nespecialisti.

   Si stiti de ce cred ca si un nespecialist ar trebui sa citeasca aceasta lucrare? Pentru igiena geniului personal care ne tenteaza in fiecare zi si la tot pasul.

Discutii pe Facebook
Libris.ro

Nascuta in comunism, intrata la 18 ani si o revolutie in capitalismul original romanesc. Educata brutalist in sistemul universitar autohton timp de trei ani, abandonez si scap intreaga la cap si ma vand unor televiziuni romanesti ale anilor 2000-2010, pe bani castigati usor. Apoi, lacoma, vreau mai multa putere si ma angajez in grupul MediaPRO. Acolo era sa mor.

1 comentariu

1 comentariu

  1. John Jelicoe

    20 sept., 2016 at 23:08:25

    Nimic mai fals. Geniul e inerent, si prin definitie, autocrat. Daca genialitatea ar fi într-adevar accesibila oricui, aceasta s-ar perima rapid, caci a fi genial înseamna a fi inimitabil, a fi izolat si impermeabil la intemperiile idiomatice si ideologice ale macro-cosmosului. În alta ordine de idei, a fi un geniu înseamna a fi singur, cu fata întoarsa înspre sine.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

septembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X