);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Pisica verde de Elise Wilk in Fest(in) pe Bulevard. Cronica de teatru

Publicat

pe

Pisica verde - cronica de teatru

   Pisica verde de Elise Wilk in Fest(in) pe Bulevard. Teatrul pentru Copii și Tineret Luceafărul, Iași (România).

   Pisica verde a venit de la Iasi si si-a facut aparitia in Festinul pe Bulevard, in cadrul sectiunii „crize de familie”.Spectacolul a fost gazduit de Teatrul Odeon, partener al festivalului organizat de Teatrul Nottara.

   In foaierul Salii Studio, inaintea reprezetatiei a avut loc si un eveniment apartinand sectiunii „lansari de carte de teatru”, prezentarea si lansarea lucrarii „Carte cu pisica verde”. Prezentarea cartii a fost realizata de cea care a coordonat si volumul, Oltiţa Cîntec, critic de teatru, președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – România (AICT.RO) impreuna cu Bobi Pricop, regizorul spectacolului „Pisica verde”, dar si personaj in aceasta lucrare de insotire a unui spectacol.

   Pisica verde de Elise Wilk este in cadrul Festin pe Bulevard la a opta selectie si participare intr-un festival, intr-un an de zile, avand premiera în cadrul celei de-a opta ediții a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași, 4-9 octombrie 2015.

Pisica verde - cronica de teatru   „Carte cu pisica verde” este un proiect colectiv, coordonat de Oltiţa Cîntec si cuprinde informatii din culisele construirii spectacolului Pisica Verde, avand drept personaje principale pe cei care au creat acest spectacol: Bobi Pricop (regizor de teatru), Irina Moscu (scenograf), Elise Wilk (dramaturg), Ioana Natalia Corban, Dragoș Maftei, Carmen Mihalache, George Cocoș, Alex Iurașcu, Camelia Dilbea (actori). Aceste personaje nu relationeaza intre ele (se pastreaza structura piesei scrise de Elise Wilk), ele interactioneaza cu cititorii. Pe langa aceste materiale, cartea cuprinde si pasaje din articole tip „cronica de teatru” aparute in acest an.

   Scopul acestei lucrari este pe de-o parte acela de a crea o legatura mai puternica intre public si spectacol (aducand in lumina munca, eforturile, creativitatea din spatele construirii unui spectacol) iar pe de alta parte este acela de a conferi concretete unui spectacol de teatru (fiind de fiecare data reprezentat live, un spectacol de teatru, exista pentru public, atata timp cat se joaca, apoi raman doar amintiri).

   Pisica verde de Elise Wilk in regia lui Bobi Pricop te surprinde inca din foaier. Esti invitat sa imprumuti o pereche de casti de genul celor folosite la evenimentele „silent party”. Apoi esti poftit in sala de spectacol care este… un club. Da, iti pornesti castile si intri in club: in loc de scaune gasesti cuburi, ring de dans cu jocuri de lumini ce se aprind, sting, rotesc in ritmul muzicii din casti (antrenanta, actuala), valuri de fum de gheata carbonica, tineri care danseaza energic, cu bucurie si care te invita la dans. Nu e niciun dubiu, suntem in cluuuuub! La un moment dat incepe sa se auda o voce masculina care te intreaba daca ai vazut vreodata o pisica verde. Recunosc ca stiam textul, destul de bine si uneori am regretat, pentru ca mi-as fi dorit sa nu stiu unde vom ajunge, dar chiar si asa, spectacolul m-a tinut mereu activa, implicata si mi-a starnit curiozitatea.

Pisica verde - cronica de teatru   Ai impresia ca este un MC, incerci sa identifici cine vorbeste, descoperi si asculti mai departe. O alta voce intrerupe, de data asta o fata, care iti impartaseste o serie de trucuri prin care poti afla tot felul de chestii, initiala numelui viitorului tau sot, ce sa faci sa iti mearga bine, legende care circulau din vorba in vorba in grupurile de tineri din cartiere si in anii adolescentei mele.

   Rand pe rand faci cunostinta in aceasta atmosfera vibranta cu toti cei 6 tineri din Pisica verde. Personajele ti se adreseaza direct prin monoloage si pe masura ce cunosti mai multe date despre ele, incepi sa intelegi si ce ii leaga. Toti relateaza prin proprii ochi o intamplare puternica prin care au trecut, care i-a afectat si care le-a schimbat cursul vietii. Actorii sunt implicati, energici, calzi, isi construiesc rolurile gradat, sporind suspansul, totdata accentuand schimbarile ce au loc in ei prin trairea evenimentelor impartasite.

Pisica verde - cronica de teatru   Atmosfera de tinerete, bucurie, energie specifica cluburilor frecventate de adolescenti te cuprinde, dar usor usor se creeaza o prapastie pe masura ce inaintezi in poveste. Incepi sa simti ca aceasta este normalitatea tinerilor, este ceea ce isi doresc, sa traiasca aceasta libertate, exaltare pe care o cauta in Periferia (clubul in care ne aflam) dar ca fiecare este apasat de multe alte lispuri care creeaza goluri pe care ei le umplu cu altceva: fantezii, mix-uri de medicamente, vodka, bani. De fapt, toate reprezinta aceeasi evadare, aceeasi fantasma sub forma de pisica verde pe care unul dintre ei o vede in momentele grele, de frica sau de saturatie si care il ajuta sa indure, sa fuga de realitate. Aceste repimari sunt ca niste strigate mute, interioare, acumuleaza sentimente toxice si devin periculoase in momentul in care simti ca vei pierde si putinul bine abia intalnit, pe care vrei sa-l pastrezi cu orice pret.

Pisica verde - cronica de teatru   Sentimentul cu care pleci din club sau de la spectacol, este unul destul de apasator, iar intrebarile care isi cauta raspunsurile in mintea ta, te fac sa simti ca apropierea care se creeaza de-a lungul spectacolului intre tine si adolescenti, este apropierea creata intre tine si adolescentul din tine, pe care-l regasesti printre beat-urile puternice, luminile si povestile din Pisica verde.

FOTO CREDIT: Fotografii de pe site-ul Teatrul pentru Copii și Tineret Luceafărul, Iași (România)

Discutii pe Facebook
Libris.ro

Actor visator independent in Bucurestii lui 2016, imi pare foarte bine, bine ne-am gasit! Militez pendru tandrete, armonie si frumos si asta se simte in tot ce sunt, deci si tot ce scriu, cu riscul de a fi siropoasa

1 comentariu

1 comentariu

  1. Pingback: Contra progresului de Esteve Soler in Fest(in) pe Bulevard. Cronica de teatru Raftul cu idei - website cultural

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

Simon Sinek – Incepe cu DE CE. Recenzie de carte

Publicat

pe

Incepe cu DE CE Simon Sinek recenzie de carte

   Incepe cu DE CE este o carte care vorbeste despre „cum ne inspira marii lideri sa trecem la actiune”. Incepe cu DE CE este o lectura obligatorie pentru toti cei care isi doresc sa reuseasca in afaceri, natural, totodata construindu-si unicitatea de brand.

   Simon Sinek este un binecunoscut speaker motivational si consultant organizational. Sinek preda cursuri de Comunicare Strategica la Universitatea din Columbia. Episodul de Ted Talk – „Cum ne inspira marii lideri sa trecem la actiune” este intre primele cele mai vizionate clipuri din toate timpurile de pe TED.com, cu peste 43 de milioane de vizualizari, aspecte care il confirma pe Simon Sinek ca fiind un speaker motivational sclipitor.

   Pe de o parte, Incepe cu DE CE ofera o perspectiva interesanta asupra notiunii de leadership, din punct de vedere ideologic si de marketing. Cartea ofera si o patrundere provocatoare in creierul uman si ne vorbeste despre motivatiile si psihologia din spatele deciziilor pe care le luam. „Oamenii nu cumpara CE faci tu; oamenii cumpara DE CE faci tu ceea ce faci„, scrie Sinek. Valorile companiei trebuie sa se alinieze cu valorile clientilor, pentru a aduce in interior loialitate si pentru a spori vanzarile. Aceasta este singura cale pentru o crestere sustenabila.

   Pe de alta parte, Incepe cu DE CE devine repetitiva foarte repede. Primul sfert al cartii este impresionant, iar prima jumatate este foarte buna, insa a doua jumatate incepe sa plictiseasca. Reiterarea conceptului de „Oamenii nu cumpara CE faci tu; oamenii cumpara DE CE faci tu ceea ce faci”, obsesiv, in a doua jumatate, supara putin, pentru a fi bland in exprimare. De asemenea, exemplul companiei Apple drept o companie care inspira si care se bucura de loialitatea consumatorilor spus in mod repetat de atatea ori devine iarasi suparator.

Incepe cu DE CE recenzie de carte Simon Sinek   In Incepe cu DE CE, Sinek ofera multe exemple pentru a-si ilustra punctele de vedere: Apple, Microsoft, Samsung, Starbucks, Walmart, Motorola, Martin Luther King samd. Pentru o analiza usoara a cazurilor de succes prezentate, ne este prezentat Cercul de Aur. Acesta infatiseaza, in esenta, cum comunicam mesajul catre consumatori. In cele mai multe cazuri, oamenii si companiile comunica mesajele lor din exterior in interior. Exemplificat, in acest mod: Cand intalnesti o persoana si o intrebi cu ce se ocupa, sau ce reprezinta, de obicei iti spun CE fac ei, sau CE face compania in care lucreaza/o reprezinta. Cateodata iti spun si CUM fac ceea ce fac, insa foarte rar iti vor spune DE CE fac ceea ce fac.

   Exemplul pe care Simon il foloseste in carte cel mai des, asa cum spuneam, este Apple Computer. Stim cu totii ca Apple a facut un lucru extraordinar in a-si dezvolta marca. Totusi, cum ar suna daca Apple ar incepe sa se promoveze cam asa: Facem computere grozave… Au un design frumos, sunt simplu de folosit si-s prietenoase cu utilizatorii. Vrei sa cumperi unul? Cam greu sa iti imaginezi un astfel de mesaj cand te gandesti la Apple. Te-ar inspira un astfel de mesaj? Te-ar captiva acest mesaj incat sa devii un fan desavarsit al companiei? Cu certitudine, nu!

   Acum, hai sa disecam putin un mesaj din interior catre exterior si sa incepem cu DE CE. Cand incepi cu DE CE-ul tau, comunici un scop, o cauza, un crez care ii inspira pe altii. Daca urmezi sa explici CUM o faci, acest CUM completeaza DE CE-ul. Cand ajungi la CE faci tu sau compania ta, consumatorul este deja interesat.

   Inca o data, sa ne uitam la cum Apple Computer comunica mesajul din interior catre exterior: „In tot ceea ce facem, credem in provocari. Credem in gandirea diferita. Punem sub semnul intrebarii status quo-ul prin faptul ca produsele noastre au un design minunat, sunt simplu de folosit si [sunt] prietenoase cu utilizatorul. Si producem niste computere extraordinare. Nu vrei sa cumperi si tu unul?” Te simti oarecum inspirat acum? Cel mai probabil, da!

   Nu este vorba despre CE fac liderii inspirationali si organizatiile. Fiecare si oricare dintre ei, indiferent de dimensiune si industrie, gandeste, actioneaza si comunica din interior in exterior. Oamenii pur si simplu nu cumpara CE faci, cumpara DE CE o faci.

   Ne mai putem gandi la aceasta si astfel: Realizarea vine cand urmezi si atingi telul pe care il vrei. Succesul vine cand urmaresti clar DE CE iti doresti asta. Numai cand iti este clar DE CE-ul si celelalte, CUM si CE, devin clare.

   Martin Luther King a fost un lider inspirational urias. Era CE-ul sau elementul care a determinat atatia oameni de toate rasele si culorile sa-l urmeze, or este meritul DE CE-ului sau? Un lucru demn de analizat…

   Simon Sinek – Incepe cu DE CE este cu siguranta o carte obligatorie pentru companiile care isi doresc inchegarea unei clientele fidele, sedimentarea elementelor de brand si cresterea vanzarilor. Bineinteles, conceptele si informatiile din cartea lui Sinek se potrivesc in contexte diferite si pot fi folosite cu acelasi succes atat in dezvoltare personala, cat si in relatii publice, leadership, micro-origanizatii samd.

   Cartea Simon Sinek – Incepe cu DE CEcum ne inspira marii lideri astfel incat sa trecem la actiune poate fi achizitionata de la Editura Publica. Se recomanda si cartea Descopera-ti propriul DE CE, editia care vine in completarea Incepe cu DE CE. Aceasta recomandare iti arata cum poti pune în aplicare cele mai profunde idei ale lui Simon Sinek pentru a avea mai multa inspiratie in ceea ce faci si, prin asta, pentru a-i motiva la rândul tau pe cei din jur.

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Recenzii

Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim. v. 2.0 – cronica de teatru

Publicat

pe

Cronica de teatru - Padurea spanzuratilor

   Din Sala Mare a Teatrului National lumea iese tacuta, ostenita, garbovita de incarcatura emotionala care timp de aproape trei ore a emanat palpaitor de pe scena. Toti poarta cu ei o vina ascunsa, o culpa istorica spre care Radu Afrim a scormonit cu a lui Padure a spanzuratilor.

   Din prima clipa si pana la lasarea cortinei piesa intriga, instiga si inchieteaza. Esti invitat inca de la inceput intr-un club – The Hanged – si te intrebi daca noul Apostol Bologa e pustanul cu sapca de firma si smartphone. Dupa ce orizontul de asteptare iti e iar testat cu un joc de cuvinte perfid, realizezi ca totul a fost doar un “apero”. In fata spectatorului care sta cuminte, curios, nerabdator sa vada prinzand viata un roman care pentru multi este doar “lectura obligatorie pentru BAC”, personajul lui Afrim isi ia constiinta de mana si ne duce la razboi.

fotografie din spectacolul de teatru Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim, pe scena TNB | fotografie de Florin Ghioca

   Refrenul care-l insufleteste pe Apostol Bologa – razboiul e adevaratul izvor de viata – devine pana la final, un izvor de moarte. Razboiul insusi e o piesa de teatru in care fiecare joaca un rol absurd, este o mise-en-scene de trupuri si constiinte care nu mai apartini individului, ci sunt sacrificate colectiv, in numele unor idei al caror izvor nu este dragostea pentru celalalt.

   Radu Afrim nu ne lasa sa ne pierdem prea mult in textul lui Rebreanu si sa ratacim in nebuloasa faptelor istorice. El aduce totul pe taramul familiar al spectatorului, silindu-l sa nu lase, sub nicio forma, garda jos. Mizand pe un instrumentar de efecte si simboluri vizuale, regizorul complementeaza cu sonoritatile particulare razboiului, dar si cu un element folcloric neprevazut. Pe scena mare a Teatrului National s-a alaturat tezaurului literar si teatral si o comoara vie prin cantecul fara asemanare al familei Purja, din care transpare toata durerea si frumusetea meleagurilor care l-au sfasiat launtric pe Apostol Bologa.

fotografie din spectacolul de teatru Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim, pe scena TNB | fotografie de Florin Ghioca

   Harta unei tari e agatata-n cui, dar nu e batuta-n cuie ne reamintesc personajele si constiinta ne este tinuta in alerta de insertiile video – martorii unui razboi care inca deseneaza contururile hartilor noastre identitare.

   Alexandru Potocean si Marius Manole fac un cuplu remarcabil pentru a face sa razbata mesajul profund al acestei opere atat de complexe si rascolitoare.

    Avand ca moneda de schimb materia carnala a omului, Padurea spanzuratilor pledeaza pentru salvarea sufletului. Lumina din ochii celor care sunt deja cu un pas in lumea de dincolo, este speranta care ii leagana pe cei cu sufletul zdrobit de ororile razboiului.

fotografie din spectacolul de teatru Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim, pe scena TNB | fotografie de Florin Ghioca

   Turnura sufleteasca a lui Apostol Bologa il va duce si pe acesa pe drumul alunecos al dezertarii. Pretul platit pentru ca isi iubeste fratii este sacrificarea dragostei pentru Ilona insa nici aceasta renuntare nu este atat de dureroasa. Apostol Bologa se alatura celor cu ochii luminati si cu sufletul netulburat, nu mai este un copac fara radacini. El se intoarce acasa. Un acasa care nu e doar o halca de pamant din care se hraneste un imperiu subred, tarat pe scena doar de amintirea a ceea ce a fost candva glorios.

   Intreaga piesa e o pendulare intre inlauntru si in afara, intre sufletul si constiinta omului sincer si datoria soldatului zelos: Sufletul are nevoie de o merinde vesnica […] Dar merindea aceasta in zadar o cauti pe afara, în lumea simturilor.

   Padurea spanzuratilor “updated” este versiunea pentru noi toti cei care am ramas sa ne intrebam, asemeni lui Apostol, ce cautam aici. Padurea spanzuratilor te anima, te sageteaza cu metafore si cu scene depline care se agata cu inversunare de memorie. Iesind din sala nu poti sa lasi tot ce s-a intamplat acolo, pe scena. Iei cu tine tot spectacolul si toate intrebarile pentru a mai domoli culpa istorica a uitarii.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Carte

Micul rege Decembrie – Axel Hacke. Recenzie de carte

Publicat

pe

Micul rege Decembrie - Axel Hacke. Recenzie de carte

– Noi ne nastem mici, dar apoi crestem mari si mai mari, uneori la fel de mari cat un jucator de baschet. Si apoi, spre sfarsit, ne mai scofalcim puţin. Si apoi vine moartea, si gata, nu mai suntem.

   Voi dispuneti de o mare putere de imaginatie cand sunteti mici, dar stiti foarte putine lucruri. Si din acest motiv sunteti nevoiti sa va imaginati cum arata totul. […] Si apoi aflati ca nu exista pitici si nici uriasi. Imaginatia voastra devine din ce în ce mai restransa si cunostintele voastre din ce in ce mai vaste. Corect?

   Unde s-au dus visele pe care le-am visat pana acum? Si de unde vin visele pe care le vom visa de acum incolo? Sunt printre noi inchise în cutiute colorate sau vor izvori dintr-un neant neexplorat?

   Micul rege Decembrie ne raspunde in mod nesovaielnic: […] visele raman intotdeauna mari si au nevoie de spatiu. Regele Decembrie al II-lea – impozant si caraghios deopotriva – iese din ascunzisul sau ticsit de cutiute colorate in care sunt pastrate visele pentru a-si ajuta prietenul sa supravietuiasca realitatii.

Micul rege Decembrie - Axel Hacke - Recenzie de carte   Povestea lui Hacke ne trage tandru de maneca pentru a ne aminti ca ii suntem datori copilului din noi de a ne lua o zi liberă de realitate, de a inchide ochii si a trai chiar si pentru cateva secunde viata la care am visat dintotdeauna. Lumea exterioara e un taram strain de visuri, de bucurii sincere, dar Micul rege Decembrie de ofera un resprio indispensabil.

   Descoperim citind ca rutina noastra nu trebuie sa fie o monotonie angoasanta, ci putem trece zilnic prin aventuri nemaintalnite si ca suntem aventurieri in prpriul nostru roman.

   Am uitat, desigur, ca: Viata incepe seara cand adormim si face o pauză dimineaţa, cand ne trezim. Dar nu-i nimic, un rege minuscul – semn ca se apropie de sfarsitul vietii – e aici ca sa ne reaminteasca. Plin de naivitate is intelepciune, regele Decembrie ne da o lectie de sinceritate:

   […]Cred ca exista destul de mulţi oameni carora le lipseate un rege mic, fara ca ei sa stie asta.

   Axel Hacke ne vorbeste despre usurinta de a lasa spriritul nostru ludic sa iasa la suprafata. Sa ne luam alter egoul de mana si sa il plimbam prin realitatea noastra de adulti.

   Coboram din imparatia ludicului si mergem sa ne luptam cu balaurii cotidieni, catarandu-ne printre vise si strecurandu-ne numai printre lucrurile valoroase.

   Viata noastra se scurge intre incinta vietii si cea a mortii, fara sa realizam uneori ca nu va fi intoarsa clepsidra si nu vom lua viata de la capat.

– Şi ce faci la birou?ma intreba el?

– Ma ocup cu realitatea […] Cei mai multi oameni care stau in birouri se ocupă cu realitatea.

   De unde vin si incotro se duc visele? Dar noi? Cum aparem pe lume si unde ne ducem la sfarsitul vietii? Intrebarile inocente, de o profunzime rascolitoare din paginile povestii lui Axel Hacke sunt intrebarile fiecaruia dintre noi.

   Eu exist numai pentru ca tu ai dorit sa ma ai, spune regele plin de incredere. Dupa ce inchidem cartea, ramanem cu un zambet enigmatic si cu un mugure de speranta rasarit din mocirla cotidiana. Pentru asta, ar trebui sa spunem: Multumesc!

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

aprilie, 2019

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X