);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Pisica verde de Elise Wilk in Fest(in) pe Bulevard. Cronica de teatru

Publicat

pe

Pisica verde - cronica de teatru

   Pisica verde de Elise Wilk in Fest(in) pe Bulevard. Teatrul pentru Copii și Tineret Luceafărul, Iași (România).

   Pisica verde a venit de la Iasi si si-a facut aparitia in Festinul pe Bulevard, in cadrul sectiunii „crize de familie”.Spectacolul a fost gazduit de Teatrul Odeon, partener al festivalului organizat de Teatrul Nottara.

   In foaierul Salii Studio, inaintea reprezetatiei a avut loc si un eveniment apartinand sectiunii „lansari de carte de teatru”, prezentarea si lansarea lucrarii „Carte cu pisica verde”. Prezentarea cartii a fost realizata de cea care a coordonat si volumul, Oltiţa Cîntec, critic de teatru, președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – România (AICT.RO) impreuna cu Bobi Pricop, regizorul spectacolului „Pisica verde”, dar si personaj in aceasta lucrare de insotire a unui spectacol.

   Pisica verde de Elise Wilk este in cadrul Festin pe Bulevard la a opta selectie si participare intr-un festival, intr-un an de zile, avand premiera în cadrul celei de-a opta ediții a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași, 4-9 octombrie 2015.

Pisica verde - cronica de teatru   „Carte cu pisica verde” este un proiect colectiv, coordonat de Oltiţa Cîntec si cuprinde informatii din culisele construirii spectacolului Pisica Verde, avand drept personaje principale pe cei care au creat acest spectacol: Bobi Pricop (regizor de teatru), Irina Moscu (scenograf), Elise Wilk (dramaturg), Ioana Natalia Corban, Dragoș Maftei, Carmen Mihalache, George Cocoș, Alex Iurașcu, Camelia Dilbea (actori). Aceste personaje nu relationeaza intre ele (se pastreaza structura piesei scrise de Elise Wilk), ele interactioneaza cu cititorii. Pe langa aceste materiale, cartea cuprinde si pasaje din articole tip „cronica de teatru” aparute in acest an.

   Scopul acestei lucrari este pe de-o parte acela de a crea o legatura mai puternica intre public si spectacol (aducand in lumina munca, eforturile, creativitatea din spatele construirii unui spectacol) iar pe de alta parte este acela de a conferi concretete unui spectacol de teatru (fiind de fiecare data reprezentat live, un spectacol de teatru, exista pentru public, atata timp cat se joaca, apoi raman doar amintiri).

   Pisica verde de Elise Wilk in regia lui Bobi Pricop te surprinde inca din foaier. Esti invitat sa imprumuti o pereche de casti de genul celor folosite la evenimentele „silent party”. Apoi esti poftit in sala de spectacol care este… un club. Da, iti pornesti castile si intri in club: in loc de scaune gasesti cuburi, ring de dans cu jocuri de lumini ce se aprind, sting, rotesc in ritmul muzicii din casti (antrenanta, actuala), valuri de fum de gheata carbonica, tineri care danseaza energic, cu bucurie si care te invita la dans. Nu e niciun dubiu, suntem in cluuuuub! La un moment dat incepe sa se auda o voce masculina care te intreaba daca ai vazut vreodata o pisica verde. Recunosc ca stiam textul, destul de bine si uneori am regretat, pentru ca mi-as fi dorit sa nu stiu unde vom ajunge, dar chiar si asa, spectacolul m-a tinut mereu activa, implicata si mi-a starnit curiozitatea.

Pisica verde - cronica de teatru   Ai impresia ca este un MC, incerci sa identifici cine vorbeste, descoperi si asculti mai departe. O alta voce intrerupe, de data asta o fata, care iti impartaseste o serie de trucuri prin care poti afla tot felul de chestii, initiala numelui viitorului tau sot, ce sa faci sa iti mearga bine, legende care circulau din vorba in vorba in grupurile de tineri din cartiere si in anii adolescentei mele.

   Rand pe rand faci cunostinta in aceasta atmosfera vibranta cu toti cei 6 tineri din Pisica verde. Personajele ti se adreseaza direct prin monoloage si pe masura ce cunosti mai multe date despre ele, incepi sa intelegi si ce ii leaga. Toti relateaza prin proprii ochi o intamplare puternica prin care au trecut, care i-a afectat si care le-a schimbat cursul vietii. Actorii sunt implicati, energici, calzi, isi construiesc rolurile gradat, sporind suspansul, totdata accentuand schimbarile ce au loc in ei prin trairea evenimentelor impartasite.

Pisica verde - cronica de teatru   Atmosfera de tinerete, bucurie, energie specifica cluburilor frecventate de adolescenti te cuprinde, dar usor usor se creeaza o prapastie pe masura ce inaintezi in poveste. Incepi sa simti ca aceasta este normalitatea tinerilor, este ceea ce isi doresc, sa traiasca aceasta libertate, exaltare pe care o cauta in Periferia (clubul in care ne aflam) dar ca fiecare este apasat de multe alte lispuri care creeaza goluri pe care ei le umplu cu altceva: fantezii, mix-uri de medicamente, vodka, bani. De fapt, toate reprezinta aceeasi evadare, aceeasi fantasma sub forma de pisica verde pe care unul dintre ei o vede in momentele grele, de frica sau de saturatie si care il ajuta sa indure, sa fuga de realitate. Aceste repimari sunt ca niste strigate mute, interioare, acumuleaza sentimente toxice si devin periculoase in momentul in care simti ca vei pierde si putinul bine abia intalnit, pe care vrei sa-l pastrezi cu orice pret.

Pisica verde - cronica de teatru   Sentimentul cu care pleci din club sau de la spectacol, este unul destul de apasator, iar intrebarile care isi cauta raspunsurile in mintea ta, te fac sa simti ca apropierea care se creeaza de-a lungul spectacolului intre tine si adolescenti, este apropierea creata intre tine si adolescentul din tine, pe care-l regasesti printre beat-urile puternice, luminile si povestile din Pisica verde.

FOTO CREDIT: Fotografii de pe site-ul Teatrul pentru Copii și Tineret Luceafărul, Iași (România)

Discutii pe Facebook
Libris.ro

Actor visator independent in Bucurestii lui 2016, imi pare foarte bine, bine ne-am gasit! Militez pendru tandrete, armonie si frumos si asta se simte in tot ce sunt, deci si tot ce scriu, cu riscul de a fi siropoasa

1 comentariu

1 comentariu

  1. Pingback: Contra progresului de Esteve Soler in Fest(in) pe Bulevard. Cronica de teatru Raftul cu idei - website cultural

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

octombrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X