);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Pentru ce mergem la opera? O carte de poveste.

Publicat

pe

pentru ce mergem la opera

   Nu stiu altii cum sunt, dar mie opera imi provoaca dureri de cap… la propriu. Acutele sopranelor imi reverbereaza parca la infinit in timpane, apoi se propaga nemilos catre fiecare nerv in parte.

   De ce sa citesc eu in acest caz si sa va mai spun si voua ca ar fi o idee buna (pentru ca asta intentionez sa fac) sa cititi o carte numita Pentru ce mergem la opera? – o intrebare legitima pentru care am si un raspuns din fericire. Ba chiar mai multe.

   I-am dat o sansa pentru ca a avut un ambasador bun: a ajuns la mine in cadrul unui eveniment organizat de Fundatia Calea Victoriei (sub patronajul careia a aparut si cartea) pe care l-am apreciat, asa ca nu puteam sa ma privez de o noua potentiala sursa de incantare.

   Paranteza: daca aveti ocazia – iar daca n-o aveti, va incurajez sa o cautati – intalniti muzical orchestra Symphactory, sau macar o parte a ei – imi puteti reprosa ulterior aici daca veti fi dezamagiti, dar zau, nu m-as expune daca mi s-ar parea o probabilitate demna de luat in calcul. Am inchis paranteza.

   Va spun despre ea pentru ca m-a convins sa o citesc (nu doar sa o rasfoiesc), si mai mult decat atat… sa merg din nou la opera, desi inainte de ea as fi ras copios la gandul ca as mai fi dispusa vreodata sa ma expun supliciului descris mai sus.

   Cum a facut asta? Urmeaza sa aflati daca ati rezistat alaturi de randurile mele pana la acest punct.

pentru ce mergem la opera   Pentru ce mergem la opera? este urmarea unui proiect educativ premiat la Gala Societatii Civile 2013, la sectiunea Arta si cultura. Reprezinta transcrierea unei serii de conferinte prin intermediul carora dirijorul Tiberiu Soare a incercat sa initieze participantii, sa-i apropie de ceea ce inseamna pentru el opera.

   Sunt povesti spuse cu un entuziasm care, fara a fi exacerbat sau macar evident, transpare ca tonalitate. Este acea bucurie calda, discreta, naturala a celui care ar putea vorbi ore intregi despre un subiect pe care il simte aproape si in care se regaseste. Care iti inspira sinceritate si credibilitate. Care iti trezeste cel putin o curiozitate binevoitoare, in cazul in care nu te cucereste direct.

   Aceasta carte nu este un manifest sau o pledoarie inchinata operei. Este o invitatie deschisa de a-l insoti pe domnul Soare in lumea povestilor din spatele povestilor. Este o intoarcere la origini, la crampeiul de viata (copilaria – Spargatorul de nuci), epoca (Parisul anilor 1830 – la Boheme) sau personajul (Marie Duplessis / Violetta Valery – Traviata) transpuse (de libretist si compozitor) in spectacolul de poezie si muzica pe care il numim opera.

 

de ce mergem la opera

dirijorul Tiberiu Soare | sursa foto: www.fundatiacaleavictoriei.ro

 

   Nu stiu cand, cum si daca as fi aflat de exemplu istoria Traviatei. Si mi-ar fi parut rau. Povestea de dragoste incepe in Parisul anilor 1843, cand Alexandre Dumas fiul o intalneste si se indragosteste de curtezana Marie Duplessis, una dintre cele mai inteligente si stilate femei ale acelei jumatati de secol. Vestea mortii premature a acesteia (3 ani mai tarziu) il marcheaza pe scriitor si devine punctul de pornire al „Damei cu camelii”. Mi se pare amuzant faptul ca aceasta carte, Dama cu camelii, careia Alexandre Dumas tatal nu i-a acordat prea mult credit, s-a incapatanat si il contrazice in continuare de atata vreme. Ca este o carte de referinta si ca a fost ecranizata (nu o data), stim cu totii. Ce am aflat eu abia acum este ca succesul inregistrat inca de la aparitie i-a asigurat si dramatizarea, iar printr-o coincidenta fericita, Giuseppe Verdi s-a numarat printre spectatori. Se spune ca, impresionat, compozitorul a inceput sa lucreze la Traviata chiar din seara respectiva, cooptandu-l apoi si pe unul dintre cei mai respectati libretisti ai vremii, Francesco Maria Piave.

 

Marie Duplessis - muza operei "Dama cu camelii"

Marie Duplessis – muza operei „Dama cu camelii”

 

   Traviata se joaca astazi pe marile scene din intreaga lume. Iar in spatele ei, in penumbra, isi implineste in continuare destinul o copila saraca din Grenoble, ajunsa pe rand curtezana, personaj literar, de teatru si opera. Nu pot sa nu ma intreb daca viitorul ii rezerva si alte surprize…

   Revenind in prezent, mi-ar placea sa va mai povestesc si despre legatura dintre celesta si Zana bomboanelor fondante (Spargatorul de nuci), pauze si emotii (Puccini), cenzurarea lui Rigoletto sau despre legatura dintre Razboiul stelelor, Stapanul inelelor si Wagner.

   Dar le veti afla singuri daca va aventurati in aceasta calatorie muzicalo-literara. Eu cartea am terminat-o, am si scris despre ea, deci ma duc la opera! Iar daca imi urmati exemplul, nu uitati sa impartasiti aici concluziile.

Discutii pe Facebook
Nemira
Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

decembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X