);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Pe patul de moarte, de William Faulkner

Publicat

pe

Pe patul de moarte

Recenzie carte: Pe patul de moarte, de William Faulkner

   William Faulkner nu este un scriitor ușor de citit. Asta nu înseamnă însă că nu merită încercat, pentru că, odată dus până la capăt, misterele încep să se elucideze.

   ,,Pe patul de moarte” a ajuns la mine în urma recomandării făcute de Andrei Crăciun (jurnalist) pe pagina lui de Facebook. Ceva m-a atras foarte tare în descrierea pe care a făcut-o, poate și titlul cărții în sine, dar cert este că am trecut-o pe listă.

   Citind-o, îmi dădeam seama că totul poate fi luat drept o metaforă, sensurile acțiunilor și ale cuvintelor rostite de personaje fiind unele profunde. Nu este ușor de pătruns în adâncurile cărții, tocmai pentru că personajele care povestesc sunt niște oameni simpli, fără educație și, în primă instanță, ce se petrecere cu ei pare redundant, iar vorbele lor – nesemnificative. La o privire mai atentă, ne dăm seama că este vorba de mai mult de atât.

   În primul rând, trebuie menționat faptul că nu avem un narator omniprezent și omniscient, ci mai mulți naratori, fiecare dintre ei preluând firul povestirii și personalizând felul în care aceasta este prezentată. Avem, așadar, naratori diferiți, deci și perspective diferite, ceea ce face lucurile și mai interesante. Cartea este structurată sub forma monologurilor interioare ale acestor personaje, fiecare cu o altă personalitate și mod de exprimare; în felul acesta, suntem în siguranță, în sensul că nu avem cum să confundăm naratorii între ei, ba chiar ne putem imagina cu ușurință chipul fiecăruia și să-i auzim vocea de undeva, din depărtări, cu tot cu inflexiuni și emoții.

   Titlul cărții (care, în engleză, îmi pare a fi chiar mai sugestiv – ,,As I lay dying”), reflectă atmosfera de început a romanului: o avem pe Addie Bundren, mamă a cinci copii și soție, lovită de boală și aflată în ultimele momente de viață. ,,Hotărâtă” să nu moară până ce sicriul (pe care îl construiește unul dintre copiii ei) nu este gata, Addie îi privește pe toți absentă, de ,,pe patul de moarte”; soțul ei, Anse, mi-a amintit, citind primele câteva pagini, de figura lui Ilie Moromete (,,Moromeții”) prin felul său de a fi, care se dorea autoritar, dar și prin modul calm și ferm în care mi-am imaginat că vorbește. În final însă, mi se va dovedi că Ilie Moromete îi este superior lui Anse, care apare ca simbol al ipocriziei, al egoismului și al profanării.

   Cei cinci copii (dintre care doar patru ai lui Anse) sunt, așa cum spuneam, foarte diferiți, dar se observă faptul că Faulkner nu le-a construit personalitățile la întâmplare; avem contradicția dintre Jewel (bastardul) și Darl (cel care părea să fie cel mai simțitor față de moartea mamei), o contradicție care formează, de fapt, o simetrie, cei doi fiind adesea puși în situația de a coopera, prin complerea unuia de către celălalt. Cash este fiul cel mare și, poate, și cel mai responsabil, el fiind cel căruia, nu întâmplător, îi revine sarcina de a construi sicriul lui Addie. Mai rămân Vardamaan, mezinul familiei – care pare foarte marcat de moartea mamei, dar ale cărui monologuri devin ușor incoerente, dar totuși, simbolice – și Dewey Dell, singura fată, care, pe lângă evenimentul major al morții, se va confrunta și cu o serie de alte probleme personale, așa cum aflăm, sacadat, din monologurile ei sau alte altor personaje cu care interacționează.

   După moartea lui Addie, totul se petrecere pe drumul spre localitatea ei de baștină, unde urmează să fie înmormântată, așa cum și-a dorit. Este un fel de traseu ritualic, prin care cel decedat este ,,petrecut”, dar caracterul sacru dispare în totalitate și asistăm, mai degrabă, la o profanare, pentru că nimeni nu pare să acorde o reală importanță acestor lucruri, ci par să le facă, pur și simplu, ca pe o îndatorire. Așa se face că trupul neînsuflețit al lui Addie Bundren va fi plimbat timp de nouă zile pe drumul până la Jefferson, perioadă în care se întâmplă diverse lucruri periculoase pentru toți participanții (de exemplu, traversarea unui râu al cărui pod fusese distrus sau chiar un incendiu). Este de reținut îndârjirea lui Anse în ceea ce privește obiectivul propus, pentru a-i respecta defunctei un soi de ultimă dorință, în ciuda tuturor inconvenientelor; el afirmă adesea că ea asta și-a dorit și nici nu se gândește să facă altfel (uneori, spre disperarea celorlalți).

   Această atitudine a lui, care poate însemna loialitate față de femeia care i-a fost soție, este în contradicție cu ,,planurile” lui de viitor – să-și pună dinți noi: ,,Da-acu poa’ să-mi pui dinții ăia. Asta va să fie o alinare. Va să fie.” Iată deci care este alinarea de care Anse are nevoie după moartea soției.

   Un alt aspect interesant este că o avem prezentă și pe Addie, printr-un monolog plasat la mijlocul romanului (deci, cumva, post-mortem). Acest monolog al ei, singurul, de altfel, poate fi văzut ca o cheie de înțelegere a operei lui Faulkner, pentru că putem lua în considerare și ,,mărturia” personajului în jurul căruia este formulat însuși titlul cărții. Frumusețea vine din faptul că cititorii nu știu nimic despre Addie până la momentul monologului său, în afară de câteva cuvinte pe care Anse le spune despre sine atunci când povestește cum a început boala ei.

   Astfel, din monologul lui Addie vor reieși la suprafață adevăruri tulburătoare, cum ar fi faptul că ea nu fusese neapărat fericită cu Anse și nici nu își dorise neapărat cinci copii. Mi-a plăcut o frază atribuită lui Addie, care poate să reflecte și percepția ei asupra vieții: ,,Mi-aduc bine aminte cum tata zicea că rostul vieții era să te deprindă să stai mort vreme îndelungată.”

   Imaginea de ansamblu asupra celor petrecute în roman poate fi considerată tragicomică, pentru că avem, pe de o parte, tragedia morții, în jurul căreia se adună întreaga familie, iar pe de altă parte, îl vedem pe fiecare preocupat de ale lui, respectând dorința decedatei în mod mecanic, fără să o plângă sau să o comemoreze în vreun fel; totuși, asta nu înseamnă neapărat că niciunul dintre ei nu o iubește, ci, pur și simplu, aceasta este forma lor de manifestare în fața morții.

Discutii pe Facebook
Libris.ro

Ador cartile, cafeaua, soarele, scriu pentru a ma regasi si pentru a intelege lumea mai bine, fac tot posibilul sa traiesc in prezent si sa ma bucur de oamenii dragi de langa mine.

2 comentarii

2 Comments

  1. Silviu

    04 apr., 2017 at 17:39:25

    Practic ai povestit cartea, dar nu ai scris nimic notabil despre parerea ta despre carte.
    Gresesc?

    • Andreea Stanescu

      21 apr., 2017 at 11:32:52

      Dimpotriva, nu am povestit cartea, ci am analizat anumite aspecte prezente in ea, pe care, de altfel, le-am interpretat strict in maniera subiectiva. :) Deci e vorba despre parerea mea.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

august, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X