);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Pe patul de moarte, de William Faulkner

Publicat

pe

Pe patul de moarte

Recenzie carte: Pe patul de moarte, de William Faulkner

   William Faulkner nu este un scriitor ușor de citit. Asta nu înseamnă însă că nu merită încercat, pentru că, odată dus până la capăt, misterele încep să se elucideze.

   ,,Pe patul de moarte” a ajuns la mine în urma recomandării făcute de Andrei Crăciun (jurnalist) pe pagina lui de Facebook. Ceva m-a atras foarte tare în descrierea pe care a făcut-o, poate și titlul cărții în sine, dar cert este că am trecut-o pe listă.

   Citind-o, îmi dădeam seama că totul poate fi luat drept o metaforă, sensurile acțiunilor și ale cuvintelor rostite de personaje fiind unele profunde. Nu este ușor de pătruns în adâncurile cărții, tocmai pentru că personajele care povestesc sunt niște oameni simpli, fără educație și, în primă instanță, ce se petrecere cu ei pare redundant, iar vorbele lor – nesemnificative. La o privire mai atentă, ne dăm seama că este vorba de mai mult de atât.

   În primul rând, trebuie menționat faptul că nu avem un narator omniprezent și omniscient, ci mai mulți naratori, fiecare dintre ei preluând firul povestirii și personalizând felul în care aceasta este prezentată. Avem, așadar, naratori diferiți, deci și perspective diferite, ceea ce face lucurile și mai interesante. Cartea este structurată sub forma monologurilor interioare ale acestor personaje, fiecare cu o altă personalitate și mod de exprimare; în felul acesta, suntem în siguranță, în sensul că nu avem cum să confundăm naratorii între ei, ba chiar ne putem imagina cu ușurință chipul fiecăruia și să-i auzim vocea de undeva, din depărtări, cu tot cu inflexiuni și emoții.

   Titlul cărții (care, în engleză, îmi pare a fi chiar mai sugestiv – ,,As I lay dying”), reflectă atmosfera de început a romanului: o avem pe Addie Bundren, mamă a cinci copii și soție, lovită de boală și aflată în ultimele momente de viață. ,,Hotărâtă” să nu moară până ce sicriul (pe care îl construiește unul dintre copiii ei) nu este gata, Addie îi privește pe toți absentă, de ,,pe patul de moarte”; soțul ei, Anse, mi-a amintit, citind primele câteva pagini, de figura lui Ilie Moromete (,,Moromeții”) prin felul său de a fi, care se dorea autoritar, dar și prin modul calm și ferm în care mi-am imaginat că vorbește. În final însă, mi se va dovedi că Ilie Moromete îi este superior lui Anse, care apare ca simbol al ipocriziei, al egoismului și al profanării.

   Cei cinci copii (dintre care doar patru ai lui Anse) sunt, așa cum spuneam, foarte diferiți, dar se observă faptul că Faulkner nu le-a construit personalitățile la întâmplare; avem contradicția dintre Jewel (bastardul) și Darl (cel care părea să fie cel mai simțitor față de moartea mamei), o contradicție care formează, de fapt, o simetrie, cei doi fiind adesea puși în situația de a coopera, prin complerea unuia de către celălalt. Cash este fiul cel mare și, poate, și cel mai responsabil, el fiind cel căruia, nu întâmplător, îi revine sarcina de a construi sicriul lui Addie. Mai rămân Vardamaan, mezinul familiei – care pare foarte marcat de moartea mamei, dar ale cărui monologuri devin ușor incoerente, dar totuși, simbolice – și Dewey Dell, singura fată, care, pe lângă evenimentul major al morții, se va confrunta și cu o serie de alte probleme personale, așa cum aflăm, sacadat, din monologurile ei sau alte altor personaje cu care interacționează.

   După moartea lui Addie, totul se petrecere pe drumul spre localitatea ei de baștină, unde urmează să fie înmormântată, așa cum și-a dorit. Este un fel de traseu ritualic, prin care cel decedat este ,,petrecut”, dar caracterul sacru dispare în totalitate și asistăm, mai degrabă, la o profanare, pentru că nimeni nu pare să acorde o reală importanță acestor lucruri, ci par să le facă, pur și simplu, ca pe o îndatorire. Așa se face că trupul neînsuflețit al lui Addie Bundren va fi plimbat timp de nouă zile pe drumul până la Jefferson, perioadă în care se întâmplă diverse lucruri periculoase pentru toți participanții (de exemplu, traversarea unui râu al cărui pod fusese distrus sau chiar un incendiu). Este de reținut îndârjirea lui Anse în ceea ce privește obiectivul propus, pentru a-i respecta defunctei un soi de ultimă dorință, în ciuda tuturor inconvenientelor; el afirmă adesea că ea asta și-a dorit și nici nu se gândește să facă altfel (uneori, spre disperarea celorlalți).

   Această atitudine a lui, care poate însemna loialitate față de femeia care i-a fost soție, este în contradicție cu ,,planurile” lui de viitor – să-și pună dinți noi: ,,Da-acu poa’ să-mi pui dinții ăia. Asta va să fie o alinare. Va să fie.” Iată deci care este alinarea de care Anse are nevoie după moartea soției.

   Un alt aspect interesant este că o avem prezentă și pe Addie, printr-un monolog plasat la mijlocul romanului (deci, cumva, post-mortem). Acest monolog al ei, singurul, de altfel, poate fi văzut ca o cheie de înțelegere a operei lui Faulkner, pentru că putem lua în considerare și ,,mărturia” personajului în jurul căruia este formulat însuși titlul cărții. Frumusețea vine din faptul că cititorii nu știu nimic despre Addie până la momentul monologului său, în afară de câteva cuvinte pe care Anse le spune despre sine atunci când povestește cum a început boala ei.

   Astfel, din monologul lui Addie vor reieși la suprafață adevăruri tulburătoare, cum ar fi faptul că ea nu fusese neapărat fericită cu Anse și nici nu își dorise neapărat cinci copii. Mi-a plăcut o frază atribuită lui Addie, care poate să reflecte și percepția ei asupra vieții: ,,Mi-aduc bine aminte cum tata zicea că rostul vieții era să te deprindă să stai mort vreme îndelungată.”

   Imaginea de ansamblu asupra celor petrecute în roman poate fi considerată tragicomică, pentru că avem, pe de o parte, tragedia morții, în jurul căreia se adună întreaga familie, iar pe de altă parte, îl vedem pe fiecare preocupat de ale lui, respectând dorința decedatei în mod mecanic, fără să o plângă sau să o comemoreze în vreun fel; totuși, asta nu înseamnă neapărat că niciunul dintre ei nu o iubește, ci, pur și simplu, aceasta este forma lor de manifestare în fața morții.

Discutii pe Facebook
Litera.ro

Ador cartile, cafeaua, soarele, scriu pentru a ma regasi si pentru a intelege lumea mai bine, fac tot posibilul sa traiesc in prezent si sa ma bucur de oamenii dragi de langa mine.

2 comentarii

2 Comments

  1. Silviu

    04 Apr, 2017 at 17:39:25

    Practic ai povestit cartea, dar nu ai scris nimic notabil despre parerea ta despre carte.
    Gresesc?

    • Andreea Stanescu

      21 Apr, 2017 at 11:32:52

      Dimpotriva, nu am povestit cartea, ci am analizat anumite aspecte prezente in ea, pe care, de altfel, le-am interpretat strict in maniera subiectiva. :) Deci e vorba despre parerea mea.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

De ce capacele de canal sunt rotunde? Sau Jeff Bezos si Epoca Amazon – The Everything store de Brad Stone

Publicat

pe

brad stone recenzie de carte jeff bezos si epoca amazon

   Brad Stone este jurnalist american si senior executive editor la Bloomberg News. Este autorul best-sellerului despre imperiul Amazon – magazinul pentru orice.  Ne deschide o pespectiva catre viata si dezvoltarea  lui Jeff Bezos dar si a site-ului Amazon, cu momente de cumpana si altele de victorie.

   Pentru domeniul e-commerce Jeff Bezos este arhitectul principal care a proiectat si realizat o companie care sa nu fie una  doar comerciala ci si una tehnologica.

   Amazon a fost la inceput un site de unde puteai cumpara carti din orice domeniu , de la aproape toate editurile si din cele mai diversificate genuri. Dar aceasta a fost doar structura de start, viziunea liui Bezos era un magazin de unde sa se poata cumpara orice. Aceasta se intampla intr-un timp in care site-urile erau specizalizate pe o singura categorie de produse sau  cel mult cateva categorii de marfa.

Jeff Bezon si Epoca Amazon Brad Stone recenzie de carte   Bezos si-a urmarit cu meticulozitate scopul si in tot acest timp a avut un singur stapan care i-a dictat miscarile si strategia  – clientul. El a intuit ca “ nu facem bani cand vindem lucruri. Facem bani cand ii ajutam pe client sa ia decizii de cumparare.”

   De aceea a adus diverse inovatii la inceputurile Amazon, pe site existau recenzii la cartile vandute, exista posibilitatea si sa citesti cateva pagini din cartea pe care doreai sa o cumperi, fara nici un fel de costuri suplimentare.

   De ce Amazon? Pentru ca este cel mai mare fluviu de pe Pamant, deci “cea mai mare librarie de pe pamant”. Iar acum in anul 2018 (Amazon a luat fiinta in 1994) vedem ca exact asa este, nu doar pentru carti.

   Bezos a avut in vedere la inceput cinci valori fundamentale care aveau sa fie respectate de toti cei care lucrau pentru Amazon si care apoi au fost dezvoltate in 17 principii fundamentale.

Cele cinci valori erau: obsesia  pentru client, austeritatea, inclinatia pentru actiune, proprietatea, standarde inalte la angajare.

   Clientul era cel care dicta mersul si dezvoltarea companiei, la sedintele pe care le facea Bezos lasa intotdeauna un scaun gol, pentru client.

   Chiar si in momente tensionate pentru companie Bezos ii aducea pe toti la ordine “Dar sa nu va framantati in cee ace priveste concurenta, pentru ca, oricum, nu ne va da nici un ban. Haideti sa ne facem griji in legatura cu clientii nostrii si sa nu ne pierdem concentrarea”

   Cat de auster este Bezos? Angajatii companiei isi plateau locurile de parcare din apropierea sediului companiei, calatoreau la clasa economic, in timpul campaniei pentru Craciun aproape dormeau la seviciu, Bezos nu accepta nici o intarziere in livrari sau amanarea rezolvarii vreunei probleme a  clientilor, mai ales in acea perioada.

   Amazon insa nu este un loc de munca comod pentru angajati, standardele inalte la angajare au fost impuse din primii ani. Intrebarea din titlu a fost pusa unui potential director de marketing pe care Bezos dorea sa il angajeze si care venea de la concurenta.

   “De fiecare data cand angajam pe cineva, respectivul trebuie sa ridice stacheta pentru urmatorii angajati, astfel incat bazinul de talente sa fie permanent alimentat si imbunatatit.

   Iar daca potentialii angajati faceau greseala de a vorbi despre dorinta de a avea un echilibru intre serviciu si viata particulara, Bezos ii respingea.”

   Au fost chiar apropiati  colaboratori , care nu au rezistat la ritmul impus de el, pentru ca actiunea era cuvantul cheie, indiferent de zi a saptamanii sau moment al anului. Bezos considera ca cei care alegeau sa plece nu aveau Amazon-ul in ADN si de aceea era mai bine sa se indrepte catre alte companii.

   Bezos este nemilos atunci cand este vorba de a infrange un competitor sau de a achiztiona o alta companie la pretul pe care il doreste el, si nu la cel cerut, nu se da in laturi de a forta mana celor pe care vrea sa ii cucereasca uneori cu metode nu neaparat corecte, mai degraba opresive.

   Si in cee ace priveste politica companiei fata de plata impozitelor la stat, Amazon nu este tocmai un model, Bezos utilizeaza toate artificiile posibile pentru a evita pe cat posibil asta, sau pentru a minimiza costurile cu impozitele.

   “Amazon e o companie misionara nu una mercenara  Misionarii urmaresc obiective nobile si incearca sa construiasca o lume mai buna. Mercenarii cauta bani si putere si sunt dispusi sa treaca peste  orice le sta in cale.”, spune el.

   Amazon isi permite acum sa fie o companie misionara, se doreste a fi nu doar un magazin unde se vand de toate, dar si un centru de tehnologie care sa dezvolte noi  abordari pentru e-commerce si nu numai.

   Jeff Bezos este un personaj fascinant, o forta care a tras societatea inainte cu sau fara voia ei.

   Un om contradictoriu, impulsiv, de multe ori aproape agresiv, de aceea isi si angajeaza un “consilier in stiinta conducerii”.

   Pe de alta parte, un om care traieste modest, simplu, si capabil de gesturi frumoase pentru cei pe care ii apreciaza.

   “Am realizat ca sunt motivat de oamenii care se bazeaza pe mine.” spune el, iar acum sunt multi oameni care se bazeaza pe el din intreaga lume.

   Intrebarea cu care inchidem aceasta carte este – ce se va intampla cu Amazon dupa disparitia lui Jeff Bezos?

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Carte

Viata la 40 de ani, de Cosmin Neidoni

Publicat

pe

viata la 40 de ani recenzie de carte

   Poate nu intamplator am ajuns sa citesc aceasta carte, Viata la 40 de ani, scrisa de Cosmin Neidoni, intr-o luna in care femeia este sarbatorita.

   Ar putea fi un martisor de purtat in suflet, din care sa mai citesti din cand in cand cate un eseu pentru a-ti reaminti de frumusete, lucruri simple si seninatate.

   Cartea mi-a amintit de un film cu Mel Gibson si Helen Hunt- Ce-si doresc femeile. Avem acum un raspuns narativ al filmului, mai profund si mai intens.

Viata la 40 de ani, Cosmin Neidoni, recenzie de carte   Cosmin Neidoni ghiceste gandurile femeilor ca si cand ar avea un dar deosebit pentru asta, la fel ca eroul filmului, si nu stim daca e o binecuvantare sau un blestem.

   Pentru Cosmin Neidoni pare a fi o poarta facuta din doua canaturi. Asa se deschide cartea sa de eseuri catre cititor.

   Are o organizare aproape geometrica- doi poli verticali- varsta de 40 de ani si femeia si la fel merge pe linii orizontale paralele care duc insa catre acelasi finish.

   Pe orizontala varsta de 40 de ani se bucura de o analiza obiectiva si emotionala in acealasi timp, aflam despre cum se simte un barbat la 40 de ani “mai dumirit”, poate mai intelept dar si cu regret “regretul binelui, uneori nesavarsit, al iubirii, uneori nemarturisite si al timpului irosit, nu odata cu explicatii inutile”.

   Este insa un om care se bucura acum de lucrurile mici, si mai ales simple, care vede dincolo de aparente catre esenta, pentru ca se pare acesta este marele castig al varstei, o oarecare libertate de a te misca in lume, cum spune el, asemeni unui “submersibil”, fara a mai tine cont de lucruri marunte.

   Tot in organizarea orizontala a naratiunii se afla si consideratiile sale despre varsta de 40 de ani a femeii- care “respecta logica oglinzilor cu geometrie variabila”  si ajunge la o concluzie, la 40 de ani femeia are “ceva greu de mimat: luciditatea si calmul cu finetea unei inimi care stie ca a iubi inseamna a darui.”

   Celalalt canat al portii noastre sunt eseurile care au ca tema, motiv si alcatuire: gandurile despre femeie.

   Gasim aici arhetipurile mari feminine- mama si fiica, bunica dar si iubita- obiect magic al indragostirii- stare care are propriul eseu “Cum suntem cand ne indragostim?”- fiindu-i recunoscuta in acest fel magia si gratia.

   Prin crapatura portii deschise in acest fel, cu maiestrie si organizare- vedem un barbat pasionat de liste- nu mai putin de sase- calogul seninatatii, to be list pentru noul an, lista lectiilor varstei de 40 de ani.

   Aceasta prezentare intr-o maniera organizata ne duce cu gandul ca varsta de 40 de ani vine poate si cu un manierism aparte care aduce catre ordine ganduri romantice si orice alte derapaje ale varstei.

   Ceea ce surprinde sunt eseurile despre viata actuala, despre politicieni, despre mediul online si despre viata in Romania- “ Intre mandria si mania de a fi roman”, “Tara asta nu este a voastra!”

   Sunt un intermezzo intre restul eseurilor care deschid alte fire narative, catre alte posibile viitoare carti scrise de Cosmin Neidoni.

   Poarta deschisa- a varstei si a femeii, este calea catre un univers in care barbatul daruit cu inteligenta emotionala este cel care isi talmaceste si transmite catre semeni, ce-si doresc femeile si cum sa ai zile senine si imbucuratoare la 40 de ani.

   Pentru Cosmin Neidoni “universul din spatele cartilor este inepuizabil, un fond latent de lumi construite dupa o alta arhitectura decat cea a realitatii, una compatibila cu nevoia omului de a evada din orizontul incomod al vietii lui Sisif.”

   El evadeaza catre femeie si impreuna cu ea descopera o alta lume, si de aceea asteptam pentru ca el ne spune “sunt convins ca ne vom revedea”  – un eseu care seamana cu o melodie a lui Igor Krutoy – You are my September.

 

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

mai, 2018

Filtreaza evenimente culturale

09mai(mai 9)17:30:s30iun(iun 30)17:30:sMemory Clouds.Galeria Anca Poterasu, Strada Plantelor nr. 58, Bucuresti Organizator: Institutul Francez din Bucuresti Tip eveniment cultural 2:Expozitie,Vernisaj Etichete eveniment culturalDecebal Scriba,expozitie,Institutul Francez din Bucuresti,Memory Clouds,vernisaj

Facebook

  • {{{ review.rating_post_title }}}
    User Avatar
    {{{ review.rating_title }}}

    {{{review.rating_comment | sstr | nl2br}}}

    Show

Trending

X