);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Pas cu pas, de Klaus Iohannis

Publicat

pe

Pas cu Pas - Klaus Iohannis

   Pana acum n-am citit nicio carte scrisa de vreun politician. Nici nu stiu daca vreunul din presedintii tarii au scris ceva bun de tipar (pana va aparea online acest text, voi cauta). Ei (politicienii) de obicei vorbesc, nu scriu. Iar cand ii aud vorbind, i-as prefera tacand. Pe Iohannis, cand il aud vorbind, am impresia ca si-a uitat vocabularul in sertarul bancii din clasa a 7 a – stiti?, carnetelul acela mic in care ne scriam cuvintele la scoala.

   Acum stiu unde isi are Iohannis vorbele – in cartea sa Pas cu pas.

pas cu pas - klaus iohannis   Mai intai am frunzarit-o, intr-o doara. Apoi m-am trezit parcurgand fraza dupa fraza si m-a cam prins. Lipsita de orice fel de aventura sau emotie, este o carte interesanta, buna de citit si, mai ales, de retinut multe parti din ea!

   Dand filele ei, parca il auzi vorbind pe Iohannis. Fraze scurte si clare, cu mesaje transmise calm si foarte convingator. Iohannis povesteste frumos, lin si impresia pe care ti-o lasa povestea lui este: cinstit, corect, lucru bine facut.

   Nu stiu daca omul Iohannis este asa in realitate, nu stiu cum va fi el ca presedinte al românilor, acum comentez numai scrierea lui.

  Ne anunta de la inceput: “Aceasta nu este neaparat o carte de memorii, desi continutul ei tine, intr-o oarecare masura, de memorialistica. Este mai degraba povestea unor lupte castigate, una de care fiecare dintre noi are nevoie la un moment dat.”

   Romanul este structurat in trei parti importante ale vietii si carierei lui: povestea vietii personale – cea mai scurta parte, insa frumos descrisa si la obiect, fara brizbrizuri. Partea a doua descrie evolutia lui ca primar al Sibiului – de aici am aflat informatii interesante, inedite, pe care ori presa nu le-a consemnat, ori mi-au scapat mie. Oricum, este varianta din interior, nevazuta de publicul larg.

   “Dupa ce am reusit sa satisfacem nevoile de baza ale urbei, am inceput eforturile de a aduce Sibiul pe harta mare a turismului european, iar rezultatele acestui proiect se aduna an dupa an. Asa se face ca Sibiul a primit trei stele in editia din 2011 a Ghidului verde Michelin, ceea ce inseamna, conform sistemului de rating al celebrului ghid, ca acest oras este o destinatie care trebuie vazuta neaparat. Sibiul este singurul oras din România care a obtinut trei stele. Exista, ce-i drept, locuri sau obiective turistice care au mai primit aceasta cotatie, insa niciodata un oras intreg [… ] in ghidul Michelin nu poti sa intri la cerere. Nu poti sa soliciti sa fii introdus in paginile sale. Redactorii ghidului merg pe teren pentru a face evaluari independente, urmati de o echipa de contra-evaluare.”


“Cele mai multe dintre cartiere nu au fost niciodata modernizate. Când am ajuns 
primar, trebuie sa va imaginti ca doar aproximativ 40% dintre strazile Sibiului erau asfaltate.”

   Iar partea a treia descrie intrarea autorului in “politica mare” cum numeste el deseori intrarea in PNL si evolutia in partid. Cu un limbaj simplu, direct, concret, Iohannis reuseste sa se puna in valoare uzand de multa modestie. Tot ceea ce exprima in aceasta carte denota mult bun-simt, simplitate si naturalete. Are un firesc debordant, intr-un flagrant contrast cu majoritatea politicienilor stiuti de noi.

   Asa cum se prezinta, pare un om determinat, hotarat sa clinteasca lucrurile intepenite si sa le repare pe cele stricate. Isi exprima aceste doleante fara patima, dar apasat si cu multa decenta.

   Abordeaza multe aspecte importante pentru noi toti: educatie, invatamant, spirit civic, tineret, munca, administratie, coruptie, limbaj si comportament indecent al politicienilor, respectul pentru individ, respectul pentru lege, migratia politica si multe altele. Mi-a placut ca in toate problemele criticate s-a referit la situatii, niciodata n-a incriminat pe cineva.

   “Acum vedem tendintele unui partid-stat care vrea sa acapareze foarte mult, care imparte daruri. Este important sa reformam statul, dar nu pentru a face alt stat. Trebuie sa facem jocul transparent, corect. Trebuie sa avem un stat care garanteaza reguli putine si bune, pe termen lung.”

   “Presedintele este mult mai mult si trebuie sa faca mult mai mult. El trebuie sa aiba capacitatea de a mobiliza vointa publica prin interventia publica. Acesta este un lucru care, in termeni simpli, pare complicat de descris, dar presedintele trebuie sa vina cu solicitari si cu viziuni, sa induca si sa conduca dezbaterea in sensul cel mai larg. Trebuie sa fie acela care induce rezolvarea, fara sa vina el insusi cu rezolvarea. Pare complicat, la prima vedere…”

   “Presedintele indica nordul in viata politica a unei natiuni. Avem, de prea multa vreme, politicieni amatori, oameni neprofesionisti. Nu reprezinta intreaga clasa politica, dar nici nu sunt atat de putini incat sa nu conteze.”

   Ma opresc cu citatele; daca as continua, cred ca as cita jumatate din carte.

   In opinia mea, acest roman autobiografic ofera pasaje extrem de interesante si bune de stiut la orice curs de educatie civica, marketing politic, administratie.

Citind-o e un castig!

   P.S. Informatie publicata de kamikaze.ro: “Pe piata de carte din România, un volum vindut, in total, in 50.000 de exemplare pe parcursul a citiva ani este considerat un mare succes. Iohannis a vindut peste 100.000 de exemplare in nici doua luni.”

 

Pas cu Pas - Klaus Iohannis

sursa foto: stirileprotv.ro

 

Discutii pe Facebook
Litera.ro

În loc sa stau la cratita, buchisesc literatura, absorb filme, schingiuiesc sudoku si detest televiziunea. Între o omleta si un sandvis, scriu. Pentru ca n-am talent de scriitor, scriu despre ce-au scris altii, cu talent. Si dupa ce-mi obosesc capul, trec la picioare: dansez salsa.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

septembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X