);
COnecteaza-te cu noi

Cafenea

Osiris, zeul lumii de dincolo si al renasterii. Mitologie egipteana.

Publicat

pe

Isis si Osiris, mitologie egipteana

   Zeul egiptean Osiris era initial considerat zeul lumii de dupa si al mortilor. Miturile legate de acesta, insa, ii ofera o imagine reprezentativa pentru tranzitie, reinviere sau regenerare.

   Osiris era considerat cel mai mare fiu al zeulu Geb (sau al zeului soarelui Ra, in alte surse) si al zeitei cerului Nut, fratele si sotul zeitei Isis, si tatal lui Horus.

Capul zeului Osiris, zei egipteni, mitologie

Capul zeului Osiris, aprox. 595-525 AD, Muzeul din Brooklyn

   Osiris a fost pentru prima oara venerat in mijlocul celei de-a 5a Dinastii, dar este foarte posibil sa fi existat de mai mult timp. Majoritatea informatiei disponibile in legatura cu miturile lui Osiris se afla in textele piramidelor de la sfarsitul Dinastiei a 5a.

   Mai tarziu, in Regatul Nou al Egiptului, Osiris apare in monumentul Shabaka si in relatarile luptei dintre Horus si Seth, si mult mai tarziu in scrierile grecesti ale lui Plutarch si Diodorus Siculus.

  Osiris a fost venerat la scala larga ca stapan al mortilor pana la desfiintarea religie egiptene, in timpul instaurarii crestinismului in Imperiul Roman.

Reprezentare si asocieri

   Osiris este cel mai des reprezentat ca o zeitate cu pielea verde, ca simbol al renasterii, cu barba de faraon si partial mumificat, in general in zona picioarelor. El poarta pe cap coroana Atef, similara coroanei Albe din Egiptul de Sus, dar care are in plus 2 pene de strut de-o parte si de alta a capului, iar in maini tine sceptrul regal si carja de pastor.

Osiris, mitologie egipteana

   Sceptrul regal si carja de pastor erau initial simbolurile unei zeitati minore ale agriculturii numita Andjety. Odata cu asocierea acestora cu zeul Osiris, au fost folosite de regii egipteni ca simbol al autoritatii divine.

   Zeul era considerat un judecator milostiv al lumii de dincolo. Preotii care-i aduceau onoruri il descriau drept „Lordul iubirii”, „Cel care este mereu bland si tanar” sau ca „Stapan al tacerii”.

   Regii Egiptului erau asociati cu Osiris dupa moarte, mostenind viata eterna prin ritualuri magice. In Regatul Nou al Egiptului se considera insa ca toti oamenii, nu doar faraonii, pot fi reuniti cu Osiris in viata de dupa, daca platesc costurile ritualurilor de asimilare cerute de preotii cultului.

   Datorita sperantei unei noi vieti dupa moarte, zeul a inceput sa fie asociat cu ciclurile naturii, precum renasterea vegetatiei si revarsarea anuala a Nilului sau aparitia constelatiilor Orion si Sirius de la inceputul anului.

Mitologia timpurie

   Osiris este tatal zeului Horus, conceptie descrisa in mitul lui Osiris, mitul central al credintei egiptene antice. Mitul povesteste cum Seth il ucide pe Osiris pentru a-i lua tronul. Isis reuneste fragmentele corpului lui Osiris, cu exceptia falusului, pentru a-l readuce la viata. Isis faureste un falus de aur si il reinvie pe Osiris pentru un scurt timp, cu ajutorul unei vraji. Acesta traieste destul timp pentru a-l concepe pe Horus si moare iarasi. Cum Horus este nascut in urma renasterii lui Osiris, devine reprezentativ pentru un nou inceput si ca invingator al lui Seth.

Osiris, zei egipteni

Osiris ridicandu-se din catafalc. Basorelief din templul Philae

   Egiptenii din Antichitate credeau ca moartea este de fapt un proces de tranzitie. Acestia credeau ca doar sursa vitala, numita ka, parasea corpul in momentul mortii, insa toate ritualurile funerare indica intelegerea acestora asupra continuitatii vietii dupa moarte. Datorita acestei credinte, Osiris este cunoscut si ca zeul tranzitiei, renasterii si regenerarii.

Zeul berbec

   Sufletul lui Osiris, cunsocut sub numele de Ba, era venerat ocazional ca o zeitate de sine statatoare, in special in orasul Mendes. Aceasta ipostaza a lui Osiris era numita Banebdjedet, care s-ar traduce prin „Sufletul stapanului stalpului de continuitate”. Djed, un tip de stalp, era asociat cu sira spinarii lui Osiris, la fel cum Nilul era considerat coloana vertebrala a Egiptului. Atat Nilul, care furnizeaza apa, cat si Osiris, care a murit si apoi a reinviat, simbolizeaza continuitate si stabilitate.

   Cum cuvantul ba, asociat ideii de putere, este si cuvantul egiptean pentru berbec, Banebdjed a fost descris in forma de berbec. Astfel ca, in Mendes, se gasea mereu un berbec viu, care era slavit ca reincarnarea zeului, iar cand mureau, berbecii erau mumificati si ingropati in necropole specifice.

Variatiuni ale Mitului lui Osiris

   Cultului lui Osiris a avut un rol deosebit de important fata de conceptul nemuririi. Plutarch povesteste o varianta a mitului in care Seth, impreuna cu regina Etiopiei, unelteste cu 72 de complici asasinarea fratelui sau. Acesta il pacaleste pe Osiris sa intre intr-o cutie, pe care Seth o sigileaza si o arunca in Nil. Isis, sotia lui Osiris, pleaca in cautarea cutiei si o gaseste intr-un trunchi de copac pe coasta feniciana. Reuseste sa o deschida, insa Osiris era mort deja.

   Intr-o varianta a mitului, Isis foloseste magia pentru a il readuce la viata pe Osiris destul timp cat sa il conceapa pe Horus. Dupa ce moare din nou, Isis ii ascunde cadavrul in desert. In timp ce il crestea pe Horus, Seth gaseste cadavrul lui Osiris in timpul unei vanatori. Plin de furie, acesta sfasie trupul fratelui sau in 14 bucati si le imprastie in intreg Egiptul. Isis le gaseste ulterior si le bandajeaza impreuna pentru a desavarsi ritualul funerar traditional. Zeii sunt impresionati de devotamentul acesteia si il reinvie pe Osiris ca zeu al lumii de dincolo.

Zeii Osiris, Anubis si Horus, zei egipteni

Zeii Osiris, Anubis si Horus, pictura din mormantul lui Horemheb

   Diodorus Siculus a scris o alta versiune a mitului, in care Osiris este un rege antic care ii invata pe egipteni artele civilizatiei, precum agricultura. Osiris este omorat de fratele sau Typhon, ulterior indentificat cu Seth, care il cioparteste in 26 de bucati. Isis si Horus razbuna moartea lui Osiris si il ucid pe Typhon. Isis recupereaza toate partile trupului lui Osiris, cu exceptia falusului, si le ascunde in secret. Isis face copii dupa acestea si le distribuie in diferite locatii, care ulterior devin centre de slavire ale zeului Osiris.

Monumentul Ikhernofret

   Multe din informatiile existente cu privire la Patimile lui Osiris se regasesc pe monumentul Ikhernofret din Abydos, ridicat in Dinastia a 12a de Ikhernofret, in timpul faraonului Sesostris al III-lea (aprox. 1875 AD). Sarbatoarea Patimilor se tinea in ultima luna a revarsarii anuale a Nilului, care coincidea cu inceputul primaverii, ulterior trasformata de crestini in Sarbatoarea Pastelui.

Monumentul Ikhernofret, Osiris, zei egipteni

Monumentul Ikhernofret din Berlin

   Partea in care Seth il taie pe Osiris in 14 bucati nu este reprezentata de acest monument. Cu toate acestea, este atestata ca fiind o parte dintre ritualuri in papirusul Jumilhac (aprox. Dinastia a 17a si a 18a). Conform acestuia, i-a luat 12 zile zeitei Isis sa lipeasca partile trupului lui Osiris intre ele, perioada care coincide cu festivalul de arat. Parti ale ceremoniei se tineau in templu, in timp ce altele aveau nevoie de implicarea publicului, formandu-se un fel de teatru.

   Monumentul Ikhernofret contine programul elementelor publice impartite pe 5 zile ale festivitatilor:

  • prima zi, Procesiunea lui Wepwawet: o imitatie a bataliei in care dusmanii lui Osiris sunt invinsi, procesiune tinuta de zeul razboiului Wepwawet;
  • ziua a doua, Marea Procesiune a lui Osiris: trupul lui Osiris este dus din templu la mormant intr-o barca, numita Neshmet, care trebuia aparata de inamici;
  • ziua a treia: Osiris este jelit si inamicii Egiptului sunt distrusi;
  • ziua a patra, Noaptea de Veghe: se recita rugaciuni si este facut ritualul funerar;
  • ziua a cincea, Renasterea lui Osiris: o statuie a lui Osiris este adusa la templu.

Judecata de apoi

   Ideea judecatii divine dupa moarte este prima oara intalnita intr-un mormant din timpul Dinastiei a 6a (Vechiul Regat) care continea fragmente din Confesiunile Negative (42 concepte morale decise de zeita justitiei Ma’at).

   Odata cu nasterea cultului lui Osiris din timpul Regatului de Mijloc, apare posibilitatea vietii eterne chiar si pentru cei mai umili dintre adepti, moralitatea devenind factorul determinant al deciziei divine.

   Dupa moarte, orice persoana raspundea in fata unui tribunal format din 42 de judecatori. Daca aceasta ducea o viata in conformitate cu normele zeitei Ma’at, atunci era primita in regatul lui Osiris. Daca era gasit vinovat, persoana era data unui devorator, precum demonul Ammit si ii era refuzata viata eterna. Persoanele care erau luate de devorator erau supuse intai unei pedepse ingrozitoare si apoi anihilate.

Osiris, zei egipteni

Scena judecatii de apoi din Cartea Mortilor. Versiune din 1375 AD, British Museum

   Iertarea divina in momentul judecatii de apoi a fost intotdeauna o preocupare principala a egiptenilor din Antichitate.

Perioada Greco-Romana

   Faraonii eleni au decis sa produca o zitate acceptata atat de populatia locala egipteana, dar si de afluxul vizitatorilor greci, unindu-i in loc sa permita o sursa de rebeliune. Astfel, Osiris a fost identificat cu Apis si sincretismul celor doi a dat nastere zeului grec Serapis.

Osiris, zei egipteni

Osiris purtand coroana Atef. Muzeul Naturhistorisches din Viena

   Cultul lui Osiris a continuat pana in secolul 6 AD pe insula Philae, decretele lui Theodosian de a distruge toate templele pagane nefiind executate si acolo.

   Venerarea cuplului Isis si Osiris a fost lasata sa continue la Philae pana in timpul lui Justinian I, printr-un tratat intre Diocletian si popoarele nomade Blemmyes-Nobadae. In fiecare an acestia vizitau orasul Elephantine si la anumite intervale de timp duceau imaginea zeitei Isis pana la tarmul poporului Blemmyes, pentru slavire.

   Aceste practici s-au incheiat cand Iustinian si-a trimis trupele sa distruga toate sanctuarele ramase, sa-i aresteze pe preotii practicanti si sa confiste imaginile divine, care au fost duse la Constantinopol.

Discutii pe Facebook
Litera.ro

Imi place sa dezbat orice, oricat, pun pasiune in tot ceea ce fac si nu fac decat ce-mi place. Cred puternic in libertatea de exprimare si dispretuiesc cenzura.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Cafenea

Ce este iadul? Origini si concepte.

Publicat

pe

despre iad educatie cultura generala
Abisul iadului, Sandro Boticelli, cca. 1480 | Domeniul public

   Disputele recente asupra declaratiilor Papei Francis care a negat existenta iadului intr-un interview au atras atentia publicului larg. Lucru deloc surprinzator, deoarece credinta in viata de apoi, unde cei neprihaniti sunt recompensati cu un loc in rai, iar cei rai si viciosi sunt pedepsiti in iad, este o invatatura esentiala a crestinitatii.

   Asadar, care este ideea de iad a crestinismului?

Originile credintei in iad

   Credinta crestina in existenta iadului s-a dezvoltat de-a lungul secolelor, influentata de ideile ebraice si grecesti despre viata de apoi.

   Pasajele cele mai timpurii ale bibliei ebraice – din jurul sec. 8 i. Hr. – descriu viata de apoi ca Sheol, o groapa intunecata, tacuta, in care sufletele tuturor celor morti se afla intr-o stare latenta si tacuta de existenta minima, pentru totdeauna in afara prezentei dumnezeiesti. In sec. 6 i. Hr., Sheol era conceputa mai mult ca un loc temporar, unde toti cei decedati asteptau renasterea corporeala. Cei drepti aveau sa stea in prezenta lui Dumnezeu, iar cei rai aveau sa sufere chinuri vesnice in focurile Gheenei, un loc blestemat, unde exista numai foc si fum.

   Descrierile timpurii ale vietii de apoi in Grecia antica – o lume subpamanteana numita Hades – sunt similare. In Hades, spiritele apatice ale celor morti zac intr-un crepuscul existential, stapanit de zeul mortilor, numit tot Hades. Cei rai aveau sa sufere agonii eterne in Tartar, un nivel si mai adanc al iadului.

gura iadului ce este iadul educatie cultura generala

Gura iadului – detaliu pictura manastirea Gelati (Georgia) | sursa CC BY-SA 2.0

   Incepand cu secolul al patrulea i. Hr., dupa ce regele grec Alexandru cel Mare a cucerit Iudeea, elemente din cultura greceasca au inceput sa influenteze conceptele religioase iudaice. La momentul primelor evanghelii, intre 65 si 85 d. Hr., acestea spun despre Iisus care se refera la credinta iudaica in focul etern al Gheenei. In alte pasaje, Iisus mentioneaza expulzarea pacatosilor din regatul lui Dumnezeu si cuptorul de flacari in care cei viciosi vor suferi in deznadejde si disperare si „unde vor fi plansete si scrasnri de dinti”. Iisus mentioneaza si pe Hades-ul grecesc, atunci cand descrie cum fortele raului – portile iadului (Matei 16:18) – nu vor izbandi impotriva bisericii.

ce este iadul educatie cultura generala religie

Ilustrarea celor sapte pacate de moarte si cele patru etape ale sfarsitului omului: moartea, judecata, raiul si iadul. Hyeronimus Bosch sau un ucenic al acestiua | Domeniul public

Ideile medievale despre iad

   In crestinismul timpuriu, soarta celor din iad era descrisa in diverse feluri. Unii teologi propovaduiau ca toti oamenii rai si chiar Satana aveau sa fie izbaviti si se vor reintregi cu Dumnezeu. Alti dascali spuneau ca iadul este o existenta intermediara, unde unele suflete sunt purificate, altele anihilate.

   Conceptul dominant al antichitatii avea sa ramana predominant: iadul era locul unde sufletele damnatilor sufereau chinuri si deznadejde in pedeapsa vesnica. Chiar si dupa reinvierea mortilor la sfarsitul lumii, cei viciosi si rai vor fi trimisi inapoi in iad, pentru eternitate.

   La inceputul secolului al cincilea, aceasta doctrina avea sa fie predata si asimilata in tot arealul vestic al crestinitatii. A fost reafirmata oficial de catre papi si consilii ecumenice in toata perioada Evului Mediu.

   Teologii medievali au continuat sa accentueze ca cea mai rea dintre toate pedepsele iadului este separarea eterna de Dumnezeu (poena damni). Descrierile medievale despre iad aduc detalii si mai explicite: gropi pline de flacari intunecate, plansete teribile, mirosuri pestilentiale si rauri de apa clocotita napadita de serpi.

   Probabil ca cea mai „personalizata” descriere a iadului ne-a fost oferita de poetul italian Dante, la inceputul sec. 14, in prima parte a Divina Comedie. In Infernul, sufletele damnatilor sunt pedepsite cu torturi care se potrivesc pacatelor lor: lacomii zac in balti reci de gunoaie, pe cand criminalii se zvarcolesc in rauri de sange clocotit.

ce este iadul educatie cultura generala religie raftul cu idei

Cerberul tine in ghearele sale lacomii, in cercul al treilea al Infernului lui Dante. William Blake | Domeniul public

Iadul inseamna absenta lui Dumnezeu

   Astazi, aceste imagini par sa faca parte dintr-un trecut pe care secolul 21 l-a depasit de mult. Totusi, inscrisurile religioase crestine reafirma credinta in natura eterna a iadului. Desi omite detaliile sangeroase folosite in evul mediu pentru a descrie iadul, biserica reafirma ca cea mai crunta pedeapsa a iadului este separarea eterna de Dumnezeu.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Cafenea

Yggdrasil – Copacul Lumii. Mitologie nordica

Publicat

pe

copacul lumii Yggdrasil mitologie nordica educatie cultura generala

   In 1643 episcopului Brynjolf Sveinsson i-au fost inmanate patruzeci si cinci de bucati de pergament care contineau poezii si proza din inima culturii europene nordice antice. Aceasta colectie de scripturi este numita Cartea Regelui (in latina: Codex Regius). Se crede ca a fost scrisa in jurul anului 1270. Intre 1270 si 1643, manuscrisul a fost ascuns publicului, probabil pentru a fi protejat de o potentiala distrugere a noii religii care se nastea la Roma. Cine a fost familia care a pastrat acest secret timp de trei sute de ani nu se stie si nici nu le cunoastem traditia. Insa putem fi siguri ca acest secret a fost pastrat cu multe riscuri, in secole medievale ce pedepseau aspru tradarea. Episcopul Sveinsson nu a pastrat manuscrisul, ci a oferit colectia cadou regelui Danemarcei. Manuscrisul a poposit in Copenhaga pana in 1971, cand a fost returnat Islandei.

mitologie nordica educatie cultura generala

Codex Regius (cartea Regelui) a poemelor Eddaice si Flateyjarbok | sursa Wikimedia Commons

   Colectia de scrieri a fost transportata cu nave de razboi, deoarece transportul cu avionul a fost considerat prea riscant – atat de pretioase sunt aceste scrieri. Deloc suprinzator: aceste pagini din piele sunt printre putinele ramasite scrise ale trecutului indigen al Europei Nordice.

   Cand deschidem aceste scripturi antice gasim in inima mitologiei nordice Copacul Lumii, Yggdrasil.

Stiu ca drept un frasin sta, numit Yggdrasil,
un copac inalt, imbibat de huma lucitoare;
de-acolo vine ceata ce cade in vale, mereu verde, starajeste fantana destinului.
(Profetia lui Seress)

   Cea mai satisfacatoare traducere a numelui Yggdrasil este „Calui lui Odin”. Ygg este un alt nume al lui Odin, iar drasill inseamna „cal”. Totusi, drassil inseamna si „mergator”, sau „pionier”. In unele parti ale manuscrisului, Yggdrasil si Odin par a fi unul si acelasi.

   Cand Odin a atarnat impuns de-o sulita, timp de noua zile, tintuit de Copacul Lumii, acesta ingaima cuvintele prin care spune ca „s-a sacrificat pe sine asupra sinelui”. Aceasta balada ne ofera o descriere a uniunii care exista intre Zeul suprem si Copac, in mituri. Pentru a sublinia aceasta conexiune, gasim in engleza veche cuvantul „treow”, care inseamna si copac si adevar. Etimologic, asadar, adevarul si copacul cresc din aceeasi radacina. In mitul nordic al Creatiei, barbatul si femeia se nasc din copaci. Suntem cu totii fiii si fiicele Frasinului  si Ulmului: primul om s-a numit Ask, nascut din frasin (eng. Ash), iar prima femeie Embla, nascuta din ulm (eng.Elm). Oxigenul creat de acesti arbori ofera lumii conditiile primordiale pentru viata. Ask si Embla au germinat din ghindele lui Yggdrasil si de-atunci fiecare fiinta umana rasare din fructul lui Yggdrasil, este colectata de doua berze si livrata catre mamele destinate. In folclorul scandinav se spune ca noii nascuti apar prin gaurile din scoarta pinilor – o alta versiune a aceluiasi mit.

Odin mitologie nordica educatie cultura generala

Odin ii creeaza pe Ask si pe Embla, primii oameni. Publicat in Gjellerup, Karl (1895). ‘Den ældre Eddas Gudesange’ | sursa: Wikimedia Commons

   Artur Lundkvist este unul dintre cei mai infocati iubitori aci copacilor din literatura suedeza. In urma unei reflectari asupra copacilor si a padurilor, acesta scrie:

„… in fiecare om exista un copac si in fiecare copac exista un om. Simt asta. Copacul pribegeste in interiorul unei fiinte umane, iar omul este prins in copac … Cant padurilor; marea de padure este a doua mare de pe pamant, marea in care omul pribegeste. Padurile lucreaza in liniste, indeplinind munca mareata a naturii; lucreaza cu vanturile, curata aerul, controleaza climatul, formeaza sol, pastrandu-ne toate cele care ne sunt esentiale, fara sa le consume.”

   Oamenii il reprezentau pe Yggdrasil prin plantarea a ceea ce era numit „copacul protector” in centrul gospodariei lor. Era o versiune in miniatura a lui Yggdrasil si un simbol solemn. Copacul protector era o expresie a interdenpendentei lumii care ne inconjoara. Copacul avea un suflet care ii urmarea pe cei care cresteau sub umbra si ramurile sale. Daca acest copac protector avea sa fie martor la dezvoltarea mai multor generatii, relatia dintre copac si familie avea sa se intareasca; aceasta relatie era recunoscuta ca privata si confidentiala in sanul generatiilor familiei. Multi dintre acesti copaci-protectori pot fi regasiti in Scandinavia. Acesta este poate chiar originea bradului de Craciun. Fara sa realizam, aducem Copacul Lumii in casele noastre in fiecare solstitiu de iarna.

mitologie nordica Yggdrasil educatie cultura generala

Yggdrasil din Prose Edda, 1847. Pictura de Oluf Olufsen Bagge | sursa: Wikimedia Commons

   De asemenea, invatam din scrierile vechi la care ne-am referit si ca acest Copac al Lumii nu este o entitate transcedentala dincolo de timp si spatiu, ci este viu, organic, fragil si puternic, in acelasi timp, legat de cele trei dimensiune ale timpului: trecut, prezent si viitor. Fragilitatea lui Yggdrasil ii preocupa intotdeauna pe zei. Legenda spune de un dragon care musca din radacinile cele mai adanci ale Copacului. Mai sunt si alte animale care reprezinta un pericol pentru Copac: patru cerbi se hranesc din ramurile sale, iar numele lor sunt Dain, Dvalin, Duneyr si Duratro. Dain si Dvalin sunt descrisi ca parând a fi morti, ori ca „traiesc in indiferenta, traiesc in ceata”. Alte doua animale stau pe acoperisul Valhallei, resedinta zeilor: capra Heidrun si caprioara Eiktyrner, iar acestea se hranesc si ele din ramurile Copacului – insa ofera si daruri lui Yggdrasil. Capra ii ofera mied, iar caprioara toarna apa din coarnele sale peste radacinile Copacului. Despre aceste doua animale este notat ca traiesc in echilibru cu Copacul.

Copacul Lumii mitologie nordica educatie cultura generala

Cei patru cerbi care se hranesc cu ramurile lui Yggdrasil. Facsimil dintr-un manuscris islandic din sec. 17 | sursa: Wikimedia Commons

   Trei batrane intelepte, nornele (zeite ale destinului) sunt protectoarele si gardienii lui Yggdrasil. Cele trei norne tes la un gherghef care reprezinta insusi timpul. Ele sunt portretizate ca Urd (zeita trecutului), Verdandi (zeita prezentului) si Skuld (zeita viitorului). In fiecare dimineata, din frunzele lui Yggdrasil, apare o roua dulce si stralucitoare care se revarsa asupra vaii unde sta Copacul; aceasta roua reprezinta amintirile noastre pentru ziua de ieri. Inainte ca soarele sa evapore roua, Urd aduna aceasta apa a amintirilor si o toarna in fantana sa: Fantana Memoriei. Apa din roua se numeste Aurr. In centrul fantanii lui Urd se afla doua lebede sacrel care formeaza o inima cu gaturile lor lungi, atunci cand se afla una in fata celeilalte, creând astfel simbolul fertilitatii al zeitei Frey (zeita dragostei si a fertilitatii). Dragostea se revarsa din aceasta fantana sacra. Daca trecutul este parasit si amintirile uitate, radacinile Copacului se vor usca. Verdandi, care simbolizeaza prezentul, are grija de florile Copacului atunci cand este perioada de inflorire, cand viata se manifesta. Skuld ajuta florile sa creasca spre viitor. Curios, numele Skuld implica o datorie, ca si cum viitor datoreaza ceva activitatilor din trecut.

mitologie nordica Yggdrasil educatie cultura generala

Urðr, Verðandi si Skuld la umbra Copacului Lumii. Ilustratie de Wägner, Wilhelm. 1882. ‘Nordisch-germanische Götter und Helden’ | sursa: Wikimedia Commons

   Copacul Lumii este conectat cu propria noastra creatie, pastrare si distrugere. Ne invata despre copacii care sunt legati de soarta lumii. Depinde de noi sa ne pese de trecutul nostru, sa ne reamintim de cei pe care i-am pierdut, dar si sa sarbatorim inflorirea lumii, momentul prezentului, in timp ce privim inainte, catre un viitor.

[via]

surse:

Perman, Mikael.  Mimers Källa (2014). Varför används ett träd för att symbolisera världens ordning? Årgang, 17, nr 31 Page 6.

Hallgren, Henrik.  Odengångarens träd.  Mimers Källa (2014).  Årgang, 17, nr 31, page 8.

Sturluson, Snorri.  The Prose Edda, Tales from Norse Mythology, Dover Publications.

Mackenzie, Donald A. (1918) Teutonic Myth and Legend, The Gresham Publishing Company.

Metzner, Ralph (1994), The Well of Remembrance, Rediscovering the Earth Wisdom Myths of Northern Europe, Shambala Publications.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Cafenea

Mitul lui Sisif. Albert Camus si o lectie in absurditate.

Publicat

pe

Imagine articol: Detaliu din "Pedepsirea lui Sisif" (1548 - 1549) de Titian. Sursa: Domeniul public

   Legenda lui Sisif incepe cu un om care, daca e sa-i dam crezare lui Homer, era unul dintre cei mai intelepti si mai prudenti dintre muritori. Cu toate acestea, Sisif va pierde favoarea zeilor Greciei antice. Acesta va fi luat in infern si obligat sa indure una dintre cele mai inutile si chinuitoare pedepse din mitologia antica.

   In fiecare zi, Sisif avea sa urce un bulgare urias de piatra pe un munte, intr-un efort grozav. Cand ajunge in varful muntelui, bulgarele se va pravali la vale in cateva momente. Iar Sisif este condamnat sa treaca prin acest supliciu pentru totdeauna, sa execute aceasta sarcina inutila si obositoare pana la sfarsitul timpurilor.

Mitul lui Sisif Camus mitologie filosofie

„Sisif” de Antonio Zanchi | Domeniu public

Cum i-a mâniat Sisif pe zei?

   Ce-a facut Sisif sa-i supere pe zei? Exista cateva versiuni. Versiunea pe care o prefera Albert Camus in eseul sau Mitul lui Sisif, povesteste despre Sisif care, apropriindu-se de  moarte, testeaza devotamentul sotiei sale.

   Potrivit povestii, Sisif ii cere sotiei sale ca, dupa moartea lui, sa-i arunce trupul neinhumat in piata orasului. Cand Sisif moare si se trezeste in infern, afla ca sotia sa a facut lucrurile intocmai. Sisif se maniaza pe sotia sa, pentru ca aceasta a ales sa-l asculte cu strictete, in loc sa aleaga sa-i onoreze memoria si demnitatea. Sisif se supara nespus si-i cere lui Hades sa-l lase sa se intoarca in lumea celor vii, pentru a-si mustra sotia.

   Se pare ca, de  fapt, eroul tragic in aceasta poveste este sotia lui Sisif, care, desi a respectat dorinta sotului cu strictete, se va confrunta rapid cu un Sisif reinviat care-o cearta tocmai pentru ca a fost ascultatoare. O aparenta absurditate.

   Inapoi printre muritori, Sisif decide rapid ca nu mai doreste sa se intoarca in infern. Acesta invata sa iubeasca copacii, oceanele racoritoare, senzatia pietrelor incinse sub talpile sale… Sisif doreste sa ramana si astfel il tradeaza pe Hades, refuzand sa se intoarca. Sisif este capturat rapid de catre Hermes si readus in lumea de apoi, unde-l asteapta pedeapsa bolovanului urias.

(In alte versiuni, Sisif o sfatueste pe sotia sa sa nu aduca jertfe si ofrande zeilor, in memoria numelui sau, astfel incat sa-i manieze pe acestia, care asteptau ofrande – si sa-i permita reintoarcerea printre muritori, ca sa indrepte lucrurile. Suparati ca nu primesc jertfele care li se cuveneau, Hades si Persefona sunt de acord sa-l elibereze temporar pe Sisif din Infern).

Mitul lui Sisif Albert Camus filosofie mitologie Raftul cu idei

Persefona supraveghindu-l pe Sisif in Lumea de Apoi. Amfora c. 530 i.Hr. Staatiiche Antikensammlungen | Domeniul public

In Absurd

   Este usor de intuit cum autorul si filosoful algerian Albert Camus avea sa gaseasca inspiratie pentru filosofia sa despre Absurd in mitul lui Sisif. In Mitul lui Sisif – primul sau eseu publicat in 1942 – Camus foloseste mitul ca piatra de temelie pe care avea sa-si construiasca scoala sa unica de gandire existentialista, cunoscuta ca Absurdism.

   Scoala absurdului ne invata ca fiintele umane se afla intr-o continua si nesfarsita misiune de a afla scopul si satisfactia in viata. Aceasta cautare chinuitoare a scopului in viata este in conflict direct cu zadarnicia aparenta a universului. Lupta pentru a gasi un sens intr-un univers caruia-i lipseste orice sens se afla in inima conditiei umane, o conditie care ne tortureaza cu atat mai mult cu cat incercam sa i ne opunem.

Mitul lui Sisif Albert Camus filosofie mitologie Raftul cu idei

Albert Camus | CC BY SA 4.0

   Camus scrie ca el nu este atat de interesat in observarea absurdului, pe cat este interesat de consecintele constientizarii acestuia. Camus spune ca putem ori sa ignoram absurdul si sa continuam sa cautam un sens, in van, ori sa respingem absurdul si sa ne rasculam impotriva zadarniciei universului. In cuvintele sale…

„Nu exista destin care sa nu poata fi depasit prin dispret.” – Albert Camus (mitul lui Sisif)

   In ciuda aparentelor, Mitul lui Sisif nu este despre cugetarile unui nebun pornit catre autodistrugere. Este mai degraba un manual pentru fericire. Camus ne lasa sa stim ca, pe cand bolovanul se rostogoleste inapoi la vale, Sisif trebuie sa coboare si el pentru a repeta pedeapsa. In aceste momente Sisif reflecta la pedeapsa sa, in mare parte precum fiintele umane trebuie sa devina constiente de situatia neplacuta a absurdului vietii. Si in acest moment de introspectie suntem cei mai fericiti.

Mitul lui Sisif Albert Camus filosofie mitologie Raftul cu idei

„Sisif” (1920) de Franz Stuck | Domeniul public

   Prin acceptarea absurdului putem, in aceeasi masura, sa acceptam si ca viata este inutila, fara sens, fara un scop determinat. Astfel, suntem capabili sa o traim pe deplin.

   Vietile noastre devin o revolta constanta impotriva zadarniciei universului si putem trai, in sfarsit, eliberati. In acelasi timp, universul este redus la tacere. Zeii care vor sa ne controleze vor inceta sa mai existe. Vietile noastre devin vietile noastre, nu supuse unui destin, nu supuse unei dictaturi a vreunei forte exterioare.

Ce ne poate arata Sisif

   Legenda lui Sisif poate parea tragica. Un om care este condamnat sa se chinuie pentru eternitate, fara sa infaptuiasca ceva de valoare. Filosoful Albert Camus ne spune ca vietile noastre, la fel ca si cea a lui Sisif, sunt lipsite de scop si de sens. Chinul nostru de a gasi un scop care nu exista se afla la radacina disperarii umane.

  Numai atunci cand acceptam absurditatea vietii si cand ne vom opune lipsei de sens a universului ne vom gasi libertatea. Viata este traita mai intens daca nu are un scop. Devenim capitanii propriilor corabii, autori ai propriilor povesti. Si numai in momentele cele mai fragile si cele mai nesigure putem cu adevarat spune ca „Totul este bine”…

surse: [1], [2]. [3]

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

mai, 2018

Filtreaza evenimente culturale

09mai(mai 9)17:30:s30iun(iun 30)17:30:sMemory Clouds.Galeria Anca Poterasu, Strada Plantelor nr. 58, Bucuresti Organizator: Institutul Francez din Bucuresti Tip eveniment cultural 2:Expozitie,Vernisaj Etichete eveniment culturalDecebal Scriba,expozitie,Institutul Francez din Bucuresti,Memory Clouds,vernisaj

Facebook

  • {{{ review.rating_post_title }}}
    User Avatar
    {{{ review.rating_title }}}

    {{{review.rating_comment | sstr | nl2br}}}

    Show

Trending

X