Osânda amintirii naste agonie

0
287
osanda amintirilor naste agonie

Un gând ratacitor a pribegit prin mine

Oprindu-se o clipa, inofensiv si mic

Meschin si mincinos a otravit întreaga-mi minte

Paianjen nemilos, gresit-am cu nimic!…

Simt plasa cum se-ntinde, mor gândurile mele

Visez cum pier, le-aud cum plâng, se sting

Ramâneti vii, voi, amintiri rebele!

Luptati, caci singur libertate nu pot sa câstig…

Zadarnic!, dulci urme ale firii mele…

Otrava pânzei v-a transformat în picaturi de sare

Cât vreau sa plâng! Am pleoapele prea grele

Sa ma gândesc la mine? – în gând fiara-mi apare

“De ce mi te împotrivesti si lupti aiurea?

Înfrânt, neputincios si vinovat înduri

Supliciul unui suflet ce-si pierde amintirea?

Clepsidra i-am oprit, l-am curatat de gânduri…

Tu m-ai chemat!, în nopti fierbinti de vara

Si m-ai lasat de-atunci uitat în colt de minte,

În întunericul uitarii,ce sentimente omoara

Nu m-ai ucis, caci m-au hranit cuvinte

Ce le-ai gândit naiv a inimii comoara

Îmbratisaza-ti noua stare si scrie viitor

Cu sângele-ti cerneala, pe pânza mea; iti sunt indrumator

Traieste-o alta viata, înaltâ-te, renaste, e usor!

Te-am omorât. Închina-mi-te sa ajungi nemuritor.

Sau stinge-te golit de amintiri si gândurile toate,

Motive sa traiesti degeaba sa gasesti încerci

Minti moarte, albe, în locu-ti vor renaste

Schimbând cu tine pat de moarte – loc de veci…”

Calaul unui suflet îmi cere sa ma vând

Si voci din iad asteapta plecaciunea mea

În mine se distruge un ultim palid gând

Si ma închin la el, pecetluindu-mi viata:

Renasteti voi!

Eu nici macar nu cred în viata de apoi…

 

Discutii pe Facebook
Nemira

LEAVE A REPLY

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.