Mostenirea de Lucia Verona, cu Olga Delia Mateescu – Deschidere stagiune Teatrul Coquette

2
302
Mostenirea de Lucia Verona, cu Olga Delia Mateescu - Deschidere stagiune Teatrul Coquette

Mostenirea de Lucia Verona, cu Olga Delia Mateescu – Deschidere stagiune Teatrul Coquette

   Unul dintre motivele care ma fac sa iubesc sincer toamna este ca pulsul artistic al oraselor se accelereaza: se redeschide stagiunea de teatru, incep festivaluri, avem parte de premiere, lansari si tot felul de evenimente culturale.

   Teatrul Coquette a deschis stagiunea cu o premiera: Mostenirea, cu Olga Delia Mateescu, piesa scrisa de Lucia Verona, in regia lui Ingrid Bonta si scenografia lui Daniel Divrician.

   Olga Delia Mateescu ne ofera cu generozitate un cadou actoricesc, un one woman show de zile mari. Este o lectie de profesionalism si daruire artistica.

   Intr-o camera pariziana, o femeie isi marturiseste povestea de viata in fata unei camere de luat vederi. O marturisire-spovedanie sau o marturisire din nevoia de a avea public, sau a senzatiei (date de prezenta aparatului de filmat) ca ai public.

   Dorina, fosta actrita, se prezinta drept… Mirela. Nu, nu si-a schimbat doar numele, ci intreaga identitate, jucand zi de zi rolul Mirelei. Mirela este sora ei, despre care aflam ca a murit in timpul unei calatorii facute de cele doua surori in Martinica. In acel moment Dorina, profitand de asemanarea lor fizica, decide sa faca schimb de identitati. Astfel, in mod oficial, Dorina este decedata, iar sora ei, Mirela, isi continua viata la Paris.

Mostenirea de Lucia Verona, cu Olga Delia Mateescu - Deschidere stagiune Teatrul Coquette
Olga Delia Mateescu in Mostenirea de Lucia Verona, Teatrul Coquette I Foto: Marcel State

   Pe parcursul spectacolului, Dorina ne dezvaluie detalii din copilaria celor doua surori, parcursul vietii, dar si al relatiei dintre ele: invidii, secrete, tragedii, adulteruri, asemanari, diferente si uzurpare. Olga Delia Mateescu le retraieste pe toate prin obiectivul camerei si sub ochii spectatorilor, cu forta, sensibilitate si umor (uneori negru), intr-un crescendo trepidant, provocand in tine intrebari, reactii, transformandu-te din spectator in martor al unor destine, prieten caruia i se confeseaza, detectiv ce incearca sa puna cap la cap informatiile dezvaluite treptat si, in cele din urma, chiar judecator.

   Este remarcabila “masura” cu care Olga Delia Mateescu isi trateaza personajul si situatiile, totul fiind gradat pe fiecare capitol povestit, nuantat in functie de sentimentele si atitudinea personajului, cu schimbari bruste si extreme in trairi. Un buchet de situatii incarcate, individualizate cu finete, cu acuratetea si precizia gandului, legate de firul rosu al piesei intr-un personaj complex, puternic, bine conturat care este intr-un mod paradoxal simpatic, desi damnabil.

Pe parcursul spectacolului, Dorina ne dezvaluie detalii din copilaria celor doua surori, parcursul vietii, dar si al relatiei dintre ele: invidii, secrete, tragedii, adulteruri, asemanari, diferente si uzurpare. Olga Delia Mateescu le retraieste pe toate prin obiectivul camerei si sub ochii spectatorilor, cu forta, sensibilitate si umor (uneori negru), intr-un crescendo trepidant, provocand in tine intrebari, reactii, transformandu-te din spectator in martor al unor destine, prieten caruia i se confeseaza, detectiv ce incearca sa puna cap la cap informatiile dezvaluite treptat si, in cele din urma, chiar judecator. Este remarcabila “masura” cu care Olga Delia Mateescu isi trateaza personajul si situatiile, totul fiind gradat pe fiecare capitol povestit, nuantat in functie de sentimentele si atitudinea personajului, cu schimbari bruste si extreme in trairi. Un buchet de situatii incarcate, individualizate cu finete, cu acuratetea si precizia gandului, legate de firul rosu al piesei intr-un personaj complex, puternic, bine conturat care este intr-un mod paradoxal simpatic, desi damnabil.
Olga Delia Mateescu in Mostenirea de Lucia Verona, Teatrul Coquette I Foto: Marcel State

   Exista un punct culminant al piesei, dar va las placerea de a-l descoperi singuri, pentru a nu va distrage atentia de la piesele de puzzle care formeaza aceasta poveste.

   Am avut impresia placuta ca sunt spectator al unei piese de teatru pariziene datorita decorului si atmosferei sustinute de muzica lui Edith Piaf si de eleganta Olgai Delia Mateescu – foarte vioaie, jucausa, apropiata publicului, dar si rece, dura, puternica, de-a lungul spectacolului. Dar au contribuit si detaliile oferite de comportamentul si povestile lui Dodo (Dorinei) despre oamenii pe care ii intalneste, locurile si obiceiurile boemilor din Paris.

   Meritul este deopotriva al textului ofertant (de altfel un text premiat care nu este la prima punere in scena – s-a mai jucat la Teatrul de Comedie, in regia lui Dan Tudor, cu Mihaela Teleoacă), al actritei care ne ofera rezultatul vastei sale experiente de roluri abordate, cu har si inteligenta, de-a lungul carierei, al scenografiei deosebite care ne confera sentimentul autentic ca suntem intr-o camera apartinand unei cochete case din Paris, dar si cel izolarii, simtind colivia in care personajul se inchide, si al regiei care reuneste toate aceste ingrediente intr-un spectacol de o inalta finete, elegant, intrigant, energic si viu.

Mostenirea de Lucia Verona, cu Olga Delia Mateescu - Deschidere stagiune Teatrul Coquette
Ingrid Bonţa, Olga Delia Mateescu, Lucia Verona si Daniel Divrician, avanpremiera spectacolului Mostenirea, Teatrul Coquette I Foto: Ruxandra Bălaşu

   Spectacolul se adreseaza atat iubitorilor de teatru, de intriga si suspans cat si celor aflati pe drumul actoriei sau al artei in general, prin faptul ca se pot delecta cu foarte multe elemente de special gandite pentru producerea unui astfel de spectacol, lucru de aplaudat in abordarea teatrului independent (textul piesei, interpretarea, scenografia, muzica). Dar mai ales pentru ca pot invata ca lucrurile se pot face si la un astfel de nivel calitativ. Prin daruire, creativitate, generozitate, munca si seriozitate.

libhumanitas.ro

2 COMMENTS

  1. Buna ziua
    Sfatul meu pentru potentialii spectatori ai teatrului Coquette e sa verifice ca mai exista si functioneaza inainte sa dea banii pe bilete online. Eu din pacate am fost pacalita de acest teatru cu asa zisul lor spectacol de 1 martie, “Povestea Martisorului”. Ajunsi la fata locului (calea Calarasi nr 94) am descoprit conacul boieresc cu firma ‘Teatrul Coquette” la o locatie care pare nelocuita de luni de zile, cu o curte neingrijita si murdara, cu trotuarul din fata conacului plin de mocirla, si cu chelnerii de la restaurantul lipit de cladirea teatrului neavand habar ca acolo ar fi un teatru!!!

    Spectacolul la care aveam bilete evidente ca nu s-a tinut; partea pozitiva e ca la numarul lor de telefon raspunde totusi, dupa multe incercari, o doamna, care explica cu mare regret in glas un text lung (si care pare cam repetat) despre cum spectacolul lor s-a anulat ca o actrita are glezna sucita si ca ea nu are nicio vina, vina e a celor care au vandut bilete si nu ne-au anuntat de anulare si nu ne-au returnat banii.
    Existenta unor site-uri elogioase ca al dvoastra in legatura cu charm-ul Teatrului Coquette nu va face decat sa pacaleasca si alti potentiali spectatori, de aceea ar fi bine sa verificati intai locatia si veridicitatea acestui teatru.

    • Buna ziua, stimata doamna!
      Regretam sa auzim ca ati avut experiente neplacute in ceea ce priveste Teatrul Coquette. Website-ul nostru prezinta spectacolele de teatru si actorii, elogios sau nu, in functie de felul in care redactorii nostri colaboratori traiesc aceste spectacole. Nu avem un “preferat”, ca sa spunem asa, nici nu ne amestecam in cum isi organizeaza fiecare teatru spectacolele. Din punctul nostru de vedere, plangerea Dvs. trebuie adresata teatrului si celor responsabili pentru incasarea banilor pe bilete.
      Asadar, noi ne limitam in a publica cronici de teatru, de la diverse teatre, nu numai de la Coquette, iar experienta traita de redactorii nostri la spectacolele teatrului mentionat a fost una placuta. Elogiem, cum spuneti Dvs., un joc actoricesc, nu un teatru si organizarea acestuia.
      Va multumim ca ne-ati vizitat si speram ca o veti mai face, precum si pentru ca v-ati expus experienta. Incurajam astfel de reactii, negative sau pozitive. Va dorim o saptamana frumoasa!

LEAVE A REPLY