);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Mostenirea de Lucia Verona, cu Olga Delia Mateescu – Deschidere stagiune Teatrul Coquette

Publicat

pe

Mostenirea de Lucia Verona, cu Olga Delia Mateescu - Deschidere stagiune Teatrul Coquette

Mostenirea de Lucia Verona, cu Olga Delia Mateescu – Deschidere stagiune Teatrul Coquette

   Unul dintre motivele care ma fac sa iubesc sincer toamna este ca pulsul artistic al oraselor se accelereaza: se redeschide stagiunea de teatru, incep festivaluri, avem parte de premiere, lansari si tot felul de evenimente culturale.

   Teatrul Coquette a deschis stagiunea cu o premiera: Mostenirea, cu Olga Delia Mateescu, piesa scrisa de Lucia Verona, in regia lui Ingrid Bonta si scenografia lui Daniel Divrician.

   Olga Delia Mateescu ne ofera cu generozitate un cadou actoricesc, un one woman show de zile mari. Este o lectie de profesionalism si daruire artistica.

   Intr-o camera pariziana, o femeie isi marturiseste povestea de viata in fata unei camere de luat vederi. O marturisire-spovedanie sau o marturisire din nevoia de a avea public, sau a senzatiei (date de prezenta aparatului de filmat) ca ai public.

   Dorina, fosta actrita, se prezinta drept… Mirela. Nu, nu si-a schimbat doar numele, ci intreaga identitate, jucand zi de zi rolul Mirelei. Mirela este sora ei, despre care aflam ca a murit in timpul unei calatorii facute de cele doua surori in Martinica. In acel moment Dorina, profitand de asemanarea lor fizica, decide sa faca schimb de identitati. Astfel, in mod oficial, Dorina este decedata, iar sora ei, Mirela, isi continua viata la Paris.

Mostenirea de Lucia Verona, cu Olga Delia Mateescu - Deschidere stagiune Teatrul Coquette

Olga Delia Mateescu in Mostenirea de Lucia Verona, Teatrul Coquette I Foto: Marcel State

   Pe parcursul spectacolului, Dorina ne dezvaluie detalii din copilaria celor doua surori, parcursul vietii, dar si al relatiei dintre ele: invidii, secrete, tragedii, adulteruri, asemanari, diferente si uzurpare. Olga Delia Mateescu le retraieste pe toate prin obiectivul camerei si sub ochii spectatorilor, cu forta, sensibilitate si umor (uneori negru), intr-un crescendo trepidant, provocand in tine intrebari, reactii, transformandu-te din spectator in martor al unor destine, prieten caruia i se confeseaza, detectiv ce incearca sa puna cap la cap informatiile dezvaluite treptat si, in cele din urma, chiar judecator.

   Este remarcabila “masura” cu care Olga Delia Mateescu isi trateaza personajul si situatiile, totul fiind gradat pe fiecare capitol povestit, nuantat in functie de sentimentele si atitudinea personajului, cu schimbari bruste si extreme in trairi. Un buchet de situatii incarcate, individualizate cu finete, cu acuratetea si precizia gandului, legate de firul rosu al piesei intr-un personaj complex, puternic, bine conturat care este intr-un mod paradoxal simpatic, desi damnabil.

Pe parcursul spectacolului, Dorina ne dezvaluie detalii din copilaria celor doua surori, parcursul vietii, dar si al relatiei dintre ele: invidii, secrete, tragedii, adulteruri, asemanari, diferente si uzurpare. Olga Delia Mateescu le retraieste pe toate prin obiectivul camerei si sub ochii spectatorilor, cu forta, sensibilitate si umor (uneori negru), intr-un crescendo trepidant, provocand in tine intrebari, reactii, transformandu-te din spectator in martor al unor destine, prieten caruia i se confeseaza, detectiv ce incearca sa puna cap la cap informatiile dezvaluite treptat si, in cele din urma, chiar judecator. Este remarcabila “masura” cu care Olga Delia Mateescu isi trateaza personajul si situatiile, totul fiind gradat pe fiecare capitol povestit, nuantat in functie de sentimentele si atitudinea personajului, cu schimbari bruste si extreme in trairi. Un buchet de situatii incarcate, individualizate cu finete, cu acuratetea si precizia gandului, legate de firul rosu al piesei intr-un personaj complex, puternic, bine conturat care este intr-un mod paradoxal simpatic, desi damnabil.

Olga Delia Mateescu in Mostenirea de Lucia Verona, Teatrul Coquette I Foto: Marcel State

   Exista un punct culminant al piesei, dar va las placerea de a-l descoperi singuri, pentru a nu va distrage atentia de la piesele de puzzle care formeaza aceasta poveste.

   Am avut impresia placuta ca sunt spectator al unei piese de teatru pariziene datorita decorului si atmosferei sustinute de muzica lui Edith Piaf si de eleganta Olgai Delia Mateescu – foarte vioaie, jucausa, apropiata publicului, dar si rece, dura, puternica, de-a lungul spectacolului. Dar au contribuit si detaliile oferite de comportamentul si povestile lui Dodo (Dorinei) despre oamenii pe care ii intalneste, locurile si obiceiurile boemilor din Paris.

   Meritul este deopotriva al textului ofertant (de altfel un text premiat care nu este la prima punere in scena – s-a mai jucat la Teatrul de Comedie, in regia lui Dan Tudor, cu Mihaela Teleoacă), al actritei care ne ofera rezultatul vastei sale experiente de roluri abordate, cu har si inteligenta, de-a lungul carierei, al scenografiei deosebite care ne confera sentimentul autentic ca suntem intr-o camera apartinand unei cochete case din Paris, dar si cel izolarii, simtind colivia in care personajul se inchide, si al regiei care reuneste toate aceste ingrediente intr-un spectacol de o inalta finete, elegant, intrigant, energic si viu.

Mostenirea de Lucia Verona, cu Olga Delia Mateescu - Deschidere stagiune Teatrul Coquette

Ingrid Bonţa, Olga Delia Mateescu, Lucia Verona si Daniel Divrician, avanpremiera spectacolului Mostenirea, Teatrul Coquette I Foto: Ruxandra Bălaşu

   Spectacolul se adreseaza atat iubitorilor de teatru, de intriga si suspans cat si celor aflati pe drumul actoriei sau al artei in general, prin faptul ca se pot delecta cu foarte multe elemente de special gandite pentru producerea unui astfel de spectacol, lucru de aplaudat in abordarea teatrului independent (textul piesei, interpretarea, scenografia, muzica). Dar mai ales pentru ca pot invata ca lucrurile se pot face si la un astfel de nivel calitativ. Prin daruire, creativitate, generozitate, munca si seriozitate.

Discutii pe Facebook
books-express.ro

Actor visator independent in Bucurestii lui 2016, imi pare foarte bine, bine ne-am gasit! Militez pendru tandrete, armonie si frumos si asta se simte in tot ce sunt, deci si tot ce scriu, cu riscul de a fi siropoasa

2 comentarii

2 Comments

  1. Elena V.

    01 mart., 2017 at 21:42:26

    Buna ziua
    Sfatul meu pentru potentialii spectatori ai teatrului Coquette e sa verifice ca mai exista si functioneaza inainte sa dea banii pe bilete online. Eu din pacate am fost pacalita de acest teatru cu asa zisul lor spectacol de 1 martie, „Povestea Martisorului”. Ajunsi la fata locului (calea Calarasi nr 94) am descoprit conacul boieresc cu firma ‘Teatrul Coquette” la o locatie care pare nelocuita de luni de zile, cu o curte neingrijita si murdara, cu trotuarul din fata conacului plin de mocirla, si cu chelnerii de la restaurantul lipit de cladirea teatrului neavand habar ca acolo ar fi un teatru!!!

    Spectacolul la care aveam bilete evidente ca nu s-a tinut; partea pozitiva e ca la numarul lor de telefon raspunde totusi, dupa multe incercari, o doamna, care explica cu mare regret in glas un text lung (si care pare cam repetat) despre cum spectacolul lor s-a anulat ca o actrita are glezna sucita si ca ea nu are nicio vina, vina e a celor care au vandut bilete si nu ne-au anuntat de anulare si nu ne-au returnat banii.
    Existenta unor site-uri elogioase ca al dvoastra in legatura cu charm-ul Teatrului Coquette nu va face decat sa pacaleasca si alti potentiali spectatori, de aceea ar fi bine sa verificati intai locatia si veridicitatea acestui teatru.

    • Bogdan Popovici

      02 mart., 2017 at 13:51:25

      Buna ziua, stimata doamna!
      Regretam sa auzim ca ati avut experiente neplacute in ceea ce priveste Teatrul Coquette. Website-ul nostru prezinta spectacolele de teatru si actorii, elogios sau nu, in functie de felul in care redactorii nostri colaboratori traiesc aceste spectacole. Nu avem un „preferat”, ca sa spunem asa, nici nu ne amestecam in cum isi organizeaza fiecare teatru spectacolele. Din punctul nostru de vedere, plangerea Dvs. trebuie adresata teatrului si celor responsabili pentru incasarea banilor pe bilete.
      Asadar, noi ne limitam in a publica cronici de teatru, de la diverse teatre, nu numai de la Coquette, iar experienta traita de redactorii nostri la spectacolele teatrului mentionat a fost una placuta. Elogiem, cum spuneti Dvs., un joc actoricesc, nu un teatru si organizarea acestuia.
      Va multumim ca ne-ati vizitat si speram ca o veti mai face, precum si pentru ca v-ati expus experienta. Incurajam astfel de reactii, negative sau pozitive. Va dorim o saptamana frumoasa!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Calendar cultural

octombrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X