);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Moarte si reincarnare intr-un cowboy, de Rodrigo Garcίa

Publicat

pe

Moarte si reincarnare intr-un cowboy

Cronica teatru: Moarte si reincarnare intr-un cowboy

   Cel mai mult ma bucura in festivaluri faptul ca am ocazia sa iau contact cu productii apartinand teatrelor din alte orase ale tarii, sau chiar ale unor productii venite din strainatate. Este un sentiment aparte si sa joci in alte orase sau tari, dar si sa ai posibilitatea sa vezi spectacole venite „in vizita” in festivaluri sau turnee.

   Cu totii incercam sa cream spectacole cu mesaj, cu impact, sa facem ceva care sa ne reprezinte. Sa poti „trai” ce produc colegii tai de breasla, oameni cu care te simti aproape prin prisma activitatii, in ciuda distantei fizice, este o experienta de neratat, mai ales ca nu stii cand si daca vei mai avea sansa sa vizionezi acelasi spectacol in viitor.

   La Fest(in) pe Bulevard 2016, primul spectacol de acest gen pe care l-am vizionat, in cadrul sectiunii „crize de familie”, a venit de la Teatrul National Cluj-Napoca la Bucuresti, pe scena salii George Constantin a Teatrului Nottara.

   Moartea si reincarnare intr-un cowboy de Rodrigo Garcia, in regia lui Andrei Majeri, a avut premiera la Cluj in ianuarie, anul acesta. Este cel de-al treilea spectacol al regizorului montat la Teatrul National Cluj-Napoca (precedentele fiind Cutia pandorei de Katalin Thuróczy-2014 si Agamemnon, de acelasi Rogrigo Garcia, in 2015). Regizorul nu se dezice nici de aceasta data de dorinta de experiment, isi asuma din nou riscul de a monta un spectacol dupa un text controversat.

   Cand am intrat in sala Teatrului Nottara, deja personajele erau pe scena: jucau biliard. Imi place senzatia pe care o incerci ca spectator in astfel de momente, esti luat prin suprindere, te asezi cuminte la locul tau si deja esti fascinat, incerci sa descifrezi, sa intri in poveste. Pentru o fractiune de secunda am avut o stare de confuzie, ca prima impresie, nu stiam daca personajele sunt femei, sunt barbati interpretati de femei (travesti), pana m-am dumirit ca sunt patru personaje feminine, dar imbracate intr-o nota masculina, androgina, in costume formate din sacouri si pantaloni, office. Pantofii cu tocuri inalte mi-au clarificat cel mai mult, recunosc, situatia.

Moarte si reincarnare intr-un cowboy

Elena Ivanca, Adriana Băilescu, Sânziana Tarţa, Irina Wintze in Moarte și reîncarnare într-un cowboy de Rodrigo Garcίa, sursa foto: Teatrul Național Cluj-Napoca

   Deci patru femei imbracate office, care joaca biliard si dezbat „ca baietii” diverse subiecte contemporane, completandu-se sau contrazicandu-se, intrerupandu-se uneori cu cate un moment muzical country, sustinut live de catre actrite (Willie: Elena Ivanca, Dolly: Adriana Băilescu, Loretta: Sanziana Tarta, Kenny: Irina Wintze).

   Mi-a creat senzaia unui spectacol manifest, in care personajele invita la reflexie asupra acestor timpuri, prin teme sustinute cu multa forta si implicare, intr-un ritm alert (piesa dureaza doar 65 de minute) similar celui in care ne traim vietile in aceasta era consumerista. Nu se pune accent pe construirea unor personaje (nu avem parte de povesti care sa le incadreze intr-o anumita tipologie), dar prin pareri si reactii le diferentiezi. Cu toate ca dau si impresia unui personaj colectiv reprezentand femeia de succes din societatea de azi.

   Simti ca asisti la un fel de intalnire care poate avea loc la intervale reguate de timp intre patru prietene, acesta fiind modul lor de a petrece dupa vreo zi infernala de munca.

Moarte si reincarnare intr-un cowboy

Elena Ivanca, Adriana Băilescu, Sânziana Tarţa, Irina Wintze in Moarte și reîncarnare într-un cowboy de Rodrigo Garcίa, sursa foto: Teatrul Național Cluj-Napoca

   Femei puternice, femei care stiu sa fie si senzuale, femei care nu pun mare pret pe sensibilitate (fiind considerata slabiciune si sursa de umor). Intr-o lume dura trebuie sa te adaptezi. Subiectele de discutie care compun intalnirea curg dintr-unul in altul, de la ipocrizia cu care se rade in ziua de azi, dar care ascunde de fapt goluri si dureri interioare, pana la nelipsitele discutii despre barbati, iubire si copii. Fiecare personaj isi sustine parerile cu argumente, puternic, uneori prin melodiile interpretate live, prin momente coregrafice, prin atitudine si prezenta.

   Atmosfera de bar este creata si de elementele scenografice (gandite tot de catre regizor): scaune inalte de bar care devin sezlonguri in final, masa de biliard, prin muzica, prin ritmul piesei vibrant, agitat, galagios uneori, agresiv (sustinut de sunetul tocurilor sau lovirea scuturilor de plastic inscriptionate sugestiv „mummy”).

Elena Ivanca, Adriana Băilescu, Sânziana Tarţa, Irina Wintze in Moarte și reîncarnare într-un cowboy de Rodrigo Garcίa, sursa foto: Teatrul Național Cluj-Napoca

Elena Ivanca, Adriana Băilescu, Sânziana Tarţa, Irina Wintze in Moarte și reîncarnare într-un cowboy de Rodrigo Garcίa, sursa foto: Teatrul Național Cluj-Napoca

   Am plecat cu senzatia ca nu am asistat la o piesa de teatru obisnuita, ci mai degraba la un performance feminist (prin modul de sustinere) cu efect invers, parca simtind un gol de feminitate in aceast univers al puterii, ratiunii, al frumusetii feminine care tinde sa-si piarda din caldura si sensibilitate.

   Am ramas marcata de mesajul puternic al spectacolului, care a nascut multe intrebari in mine si astfel consider ca spectacolul isi atinge scopul, acela de a modifica starea spectatorului, de a-l intriga, emotiona si a-i da de gandit. Plus ca momentele in care actritele au intepretat melodiile country (apartinand lui Dolly Parton, Lynn Anderson, Loretta Lynn, Tammy Wynette), mi-au daruit un mini concert live, fapt care m-a bucurat si mi-a crescut admiratia fata de aceste femei intr-adevar puternice, talentate, sensibile si generoase, care si-au meritat pe deplin aplauzele unei sali pline, pline.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

august, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X