);
COnecteaza-te cu noi

Psihologie

Masele criminale – Studiu de caz

Publicat

pe

masele criminale

Masele criminale – Studiu de caz: Revolutia Franceza 1789

   Multimile care ajung, dupa o anumita perioada de excitatie, la starea de simple automate inconstiente, dirijate prin sugestie, e greu sa fie clasificate drept criminale. Unele acte ale maselor sunt, desigur, criminale in sine, asa cu este „criminala” devorarea unui indian de catre tigrul care si-a lasat mai intai puii sa-l cioparteasca spre a se amuza.

   In general, crimele maselor sunt rezultatul unei sugestii puternice, iar indivizii care au luat parte la ele sunt convinsi ca au implinit o indatorire. Fireste, suntem departe de cazul criminalului obisnuit.

masele criminale

   Se poate cita drept exemplu tipic asasinarea guvernatorului Bastiliei, dl. De Launay. Dupa ocuparea acestei fortarete, guvernatorul, inconjurat de o multime foarte excitata, era lovit din toate partile. Unii au propus sa fie spanzurat, altii sa i se taie capul sau sa fie legat de coada unui cal. Zbatandu-se cu disperare, el l-a lovit din nebagare de seama pe unul dintre cei prezenti. abia atunci cand cineva a strigat ca cel lovit sa-i taie gatul si multimea a intampinat sugestia cu urale, s-a trecut efectiv la actiune.
„Cel lovit, un bucatar fara slujba si cam tampit, care se afla la Bastilia atras de curiozitate, a socotit ca, daca aceea era parerea generala, actiunea lui era foarte patriotica, poate chiar demna de a fi rasplatita cu o medalie pentru ca a uncis un monstru. Cu sabia care i se intinde, loveste ceafa goala a guvernatorului, dar sabia nu era ascutita. Atunci scoate din buzunar un cutit cu maner negru si, cu aptitudinile lui de bucatar, stiind sa transeze carnea, duce la bun sfarsit operatiunea”.

masele criminale

   Exemplul este cat se poate de edificator in privinta mecanismului descris teoretic mai sus: supunere fata de o sugestie, cu atat mai puternica fiind colectiva, convingerea criminalului ca va comite un gest meritoriu, convingere perfect intemeiata, caci are aprobarea unanima a concetatenilor. Un asemenea act poate fi considerat criminal din punct de vedere legal, nu si din punct de vedere psihologic.

   Trasaturile generale ale maselor criminale nu se deosebesc de caracteristicile specifice ale maselor analizate de noi: capacitatea de a cadea prada unei sugestii, credulitate, mobilitate, exagerarea sentimentelor – bune sau rele -, manifestarea anumitor forme de comportament etc.

   Toate acestea se regasesc cu prisosinta la una dintre gloatele care au lasat o amintire dintre cele mai sumbre din istoria Frantei: septembristii – si ale carei fapte prezinta, de altfel, multe similitudini cu cele petrecute in Noaptea Sfantului Bartolomeu. Iata in continuare amanunte extrase din relatarea lui Hippolyte Taine, bazata pe marturiile vremii:

   Nu se stie cine anume a dat ordinul sau doar a sugerat ca din inchisori sa fie scosi si apoi sa fie masacrati detinutii. Fie ca a fost Georges Danton, cum e foarte posibil, sau un altul, are mai putina importanta, aici singurul fapt demn de interes este sugestia puternica actionand asupra multimii care si-a asumat sarcina masacrului.

   Armata masacratorilor numara aproape trei sute de persoane si constiuie tipul „ideal” de masa eterogena. Pe langa cativa nemernici sadea, ea se compunea din negustorasi ori meseriasi foarte diversi: cizmari, lacatusi, zidari, frizeri, mici functionari etc. Sub inrâurirea sugestiei, asemeni bucatarului pomenit mai sus, ei au dobandit convingerea ca indeplinesc o datorie patriotica si isi asuma dubla finctie – de judecatori si de calai, nesocotindu-se o clipa criminali.

masele criminale

   Patrunsi de importanta rolului lor, incep a institui un soi de tribunal, prilej cu care ies in evidenta spiritul simplist si echitatea nu mai putin simplista a maselor. Avand in vedere numarul considerabil al celor acuzati, se ia mai intai decizia ca nobilii, preotii, ofiterii, slujitorii regelui – adica toti acei indivizi care prin insasi profesiunea lor erau dovada vie a vinovatiei in ochii unui bun patriot – sa fie masacrati in grupuri, fara alte decizii speciale. Ceilalti sunt judecati dupa infatisare ori dupa reputatie.

   Astfel satisfacuta constiinta ei rudimentara, multimea poate proceda legal la masacrare, dand frau liber instinctelor feroce (a caror geneza a fost aratata deja), pe care colectivitatile sunt in masura sa le duca la un foarte inalt grad. Ceea ce nu va impiedica – si asta e o regula a multimilor – manifestarea concomitenta a simtamintelor contrare: o sensibilitate tot atat de exacerbata ca ferocitatea.

masele criminale

   „Ei manifesta simpatia expansiva si impresionabilitatea prompta a muncitorului parizian. Unul din noii demnitari, afland ca la Abbaye detinutii fusesera lasati fara apa timp de 26 de ore, a vrut sa-l omoare pe cel ce comisese neglijenta si ar fi facut-o fara rugamintile fierbinti venite chiar din partea detinutilor. Cand un prizonier era achitat (de tribunalul lor improvizat), garzile si asasinii il imbratisau plini de efuziune si se aplauda indelung, apoi cu totii se intorceau sa-i omoare pe altii. In timpul masacrului a domnit o veselie necontenita: se dansa si se canta in jurul cadavrelor, erau aduse banci <<pentru doamne>>, iar acestea isi manifestau bucuria ca vad cum sunt ucisi aristocratii. Echitatea <<functiona>>, de asemenea: la Abbaye, unul dintre asasini s-a plans ca doamnele asezate mai in spate nu vad bine si ca doar unii dintre cei prezenti au placerea de a-i lovi pe nobili. S-a considerat ca observatia era intemeiata si s-a decis ca victimele sa fie purtate intre doua siruri de asasini, care nu aveau voie sa loveasca decat cu dosul spadei, pentru ca supliciul sa fie prelungit. La Force, victimele, dezbracate complet, erau ciopartite o jumatate de ceas si abia apoi, dupa ce toata lumea a vazut bine, li se dadea lovitura finala, sfartecandu-li-se pantecele.”

   Masacratorii erau foarte scrupulosi si animati de un simt moral deja semnalat mai sus in sanul multimilor: ei au depus pe mesele comitetelor revolutionare banii si bijuteriile victimelor.

   In toate acestea se regasesc formele rudimentare de gandire, specifice gloatelor. Astfel, dupa ce au fost suprimati 1200 – 1500 de dusmani ai poporului, cineva a remarcat – si sugestia lui a fost pe data acceptata – ca in celelalte inchisori erau cersetori batrani, bagabonzi, tineri fara capatai, adica tot atatea guri inutile de care ar fi bine sa se debaraseze. De altfel si printre ei se afla cu siguranta dusmani ai poporului, cum ar fi o anume doamna Delarue, vaduva unui acuzat de otravire: „Trebuie ca e furioasa ca se afla la inchisoare; daca ar putea, ar da foc Parisului. Trebuie ca a si spus-o. Da, a spus-o!” Demonstratia pare suficienta si toti sunt masacrati la gramada, inclusiv vreo cincizeci de copii intre 12 si 17 ani, care puteau deveni, sigur, dusmani ai poporului, deci trebuiau lichidati.

   Dupa o saptamana de lucru, toate operatiunile au fost terminate si masacratorii au putut sa se gandeasca la odihna. Nutrind convingerea ca patria are de ce sa le fie recunoscatoare, au cerut recompensa de la autoritati, cei mai zelosi pretinzand chiar o medalie.

   Comuna de la Paris de la 1871, ofera la randul ei multe fapte asemanatoare. Iar influenta tot mai mare a maselor si capitularile succesive ale puterii in fata lor ne vor furniza cu siguranta si alte exemple ce acest fel.

Gustave Le BonPsihologia multimilor
cartea a III-a, cap. II
[lucrare]

Discutii pe Facebook

Iubitor de arta si bun-simt, dispus intotdeauna la flirt cu Social Media, Advertising, Copywriting, Jurnalism si Fotografie. Entuziast Wordpress si SEO, dar cu limita, jurnalist pensionat inainte de termen din pricina dezgustului politic.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Psihologie

Nihilofobia – frica de nimic. Realitate si fictiune

Publicat

pe

Nihilofobia, articole psihologie

   Format din alaturarea cuvintelor latine nihil, care inseamna nimic, si sufixul phobia, nihilofobia descrie frica de nimicnicire. Cunoscuta si sub numele de oudenofobie, aceasta fobie este strans legata si de frica fata de cifra 0.

   In timp ce majoritatea studiilor arata ca este o fobie fictiva, bazata pe afirmatia generica “totul poate fi sau deveni o fobie”, exista oameni care sufera de aceasta.

Cauze si simptome

   Persoanele care sufera de aceasta fobie sunt obsedati de propria mortalitate si de perceptia ca dupa moarte nu exista nimic. Acestia se tem de asemenea de lucruri care nu contin nimic, precum cutii goale, lipsa continutului producandu-le anxietate, temere si chiar panica.

   Oudenofobii se tem de cifra 0, in special de cronometre care folosesc numaratoarea inversa. Aceastea ii fac sa se ingrijoreze excesiv fata de momentul in care viata lor se va termina, putand degenera in anxietate fata de moarte, numita necrofobie.

nihilofobia, articole psihologie   Persoanele care sufera de nihilofobie au simptomele anxietatii precum greturi, transpiratii, accelerarea pulsului, tremor, ameteli si ganduri obsessive vis a vis de moarte. Tratamentele sunt in mod obisnuit terapia comportamentala si medicatia.

Fictiune si realitate

   Nihilofobia este tratata ca o fobie fictiva, iar doctorii de specialitate nu o considera un diagnostic psihiatric valid. Realitatea este insa ca fobia, ca definitie este o frica paralizanta irationala si nu ar trebui tratata cu ignoranta.

   Fobiile sunt periculoase pentru ca limiteaza si paralizeaza persoanele care sufera de ele, iar cauza este in general o experienta traumatizanta. Originea majoritatii tulburarilor psihologice si psihiatrice sunt traumele din trecut si singura forma de a trece peste acestea este cu ajutor de specialitate.

   Fobiile sunt asemanatoare unei custi restrictive care ingreuneaza viata de zi cu zi, cauzeaza neplaceri, impiedica cei care sufera de ele sa participle la anumite activitati altminteri placute, si pot chiar cauza sentimente negative fata de oameni de diferite culturi, religii sau cu alta orientare sexuala.

   Indiferent daca o anumita fobie este inventata sau destul de raspandita pentru a fi recunoscuta ca atare, o persoana care simte ca sufera de o anumita fobie, are nevoie de ajutor medical imediat. In fata obiectului fricii lor, persoanele care cred ca sufera de fobii au aceleasi simptome psihologice si fizice cu cei care au fobii reale. In ambele cazuri, numai o persoana de specialitate poate diagnostica un caz de anxietate si este foarte important sa se caute ajutor imediat.

surse: [1], [2]

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Psihologie

Fricile copilariei in viata de adult. Intunericul si alte fobii.

Publicat

pe

Cum sa infrunti fobiile si frica. Psihologie

   Ca si copii, multora dintre noi ne-a fost teama de caini, de clovni, ori de intuneric. Pentru multi, fricile copilariei nu s-au disipat nici la varsta adulta. Acest aspect nu numai ca este inconvenient, este si stanjenitor. Din fericire, fobiile sunt cele mai usor de eliminat frici. Iata cum:

   Cu totii ne amintim fricile copilariei. Care a fost pentru tine? Poate ca ti-a fost frica de dulap, de furtunile cu tunete si fulgere, poate de un vecin…

   Adesea, temerile copilariei dispar odata cu paturica care ne proteja. Insa surprinzator de des, cateva frici raman cu noi si atunci cand devenim adulti – reamintirea traumei muscaturii unui caine, sau a intepaturii unei albine ne face sa ne pierdem controlul ori de cate ori vedem un caine sau o albina. Ori poate frica noastra a evoluat, insa fundamental a ramas aceeasi. De exemplu, frica copilariei fata de un monstru s-ar putea metamorfoza in frica fata de spargatori. Frica de straini poate sa se transforme in anxietate sociala. Sau frica de doctori si de dentisti… a ramas frica de doctori si de dentisti.

   Sa privim un exemplu: un adult care a avut frica de intuneric toata viata. Cand era copil, parintii i-au spus sa treaca peste aceasta frica si gata!, sfat care, bineinteles, nu e niciodata eficient, iar acum frica de intuneric il urmeaza in viata de adult. Pentru exemplul nostru, frica de intuneric se traduce in somn chinuitor cu lumina aprinsa si teama sporita atunci cand, sa zicem, conduce masina in timpul noptii.

   Ce-ar trebui sa faci daca ai o fobie reminiscenta, ori una care s-a dezvoltat in viata de adult?

   Pentru inceput, trebuie sa stii ca nu esti singur. Aproximativ 10% din populatia adulta intalneste, intr-un moment al vietii, fobii care le ingreuneaza viata. Nu vorbim de frica de un paianjen, ci de incapacitatea de a lua un job care presupune folosirea liftului, sau sa nu poti sa calatoresti cu avionul.

   Asadar, daca esti incercat de fobii, asimileaza aceste patru idei pentru a-ti infrunta fricile.

1. Nu te critica aspru.

   Majoritatea fobiilor au sens! Da vina pe evolutie, nu pe caracterul tau. Cam toate fobiile isi au radacinile adanc infipte in evolutia umana. Frica de intuneric are sens – ne simtim mai vulnerabili in intuneric deoarece nu putem vedea daca se apropie vreun pericol. Frica fata de vremea severa este adanc resimtita de creierul nostru deoarece expunerea la elementele neprietenoase ale naturii ne poate afecta cu hipotermie, raceala sau mai rau. Serpii si paianjenii pot fi veninosi. Soarecii imprastie boli. Partea de „om al pesterii” a creierului meu de trei anisori probabil a considerat strainii entitati dezechilibrate si imprevizibile, asadar periculoase. Chiar si fobiile care nu au sens la suprafata isi regasesc radacinile in ceva ce poate fi dobandit in milenii de evolutie.

2. Fobiile nu sunt relevante pentru caracterul tau

   Multi oameni cu fobii considera ca fricile lor inseamna ca ei sunt slabi, ciudati, sau rai. Nici vorba! O sa luam exemplul unui caz citat intr-un articol de referinta: un tanar caruia ii era frica de oamenii cu arsuri grave. Acesta se simtea extrem de rusinat ca are aceasta fobie si isi facea mustrari de constiinta ca va rani sentimentele unui om afectat de astfel de rani, caci va avea reactii de ingrozire si dezgust, necontrolate. Tanarul era o persoana grijulie, constiincioasa iar concluzia psihologului care l-a indrumat a fost ca tanarul incerca sa evite victimele in cauza deoarece ii era foarte frica sa nu le raneasca sentimentele.

   Cum a fost rezolvat acest caz? Tanarul a inceput sa urmareasca filmulete facute de suravietuitori cu arsuri grave pe YouTube. Impreuna cu psihologul sau, avea sa viziteze discret sala de asteptare a unui spital pentru arsi. Notabil, dupa un timp de terapie, tanarul a aplicat la o scoala de medicina si – pentru a ajunge in biroul de interviu – a fost nevoit sa traverseze salonul pentru arsi, activitate pe care a realizat-o fara probleme, de data aceasta.

   Pe scurt, o fobie nu te caracterizeaza drept slab sau irational – insemna doar ca ai evitat ceea ce te facea sa te temi, deci iti lipseste antrenamentul in a te expune acelei/acelor temeri. Ajungem, astfel, la punctul urmator.

3. Incepe incet.

   Cum faci sa dispara fobia? Exerseaza „intalnirea” cu respectiva frica. Bineinteles, nu e nevoie sa alergi prin furtuna cu un zmeu inaltat in aer, ca sa treci peste frica de traznet. Ci trebuie sa incepi usor.

   Un alt caz este cel al unei femei care ii era atat de frica de serpi, incat nu putea nici macar sa pronunte cuvantul „sarpe”. S-a inceput de acolo. Femeia a repetat cuvantul „sarpe” de sute de ori, pana s-a plictisit. Apoi a scris cuvantul „sarpe” pana s-a plictisit. Apoi, impreuna cu psihologul, s-a uitat la fotografii cu serpi pe internet. Apoi video-uri pe YouTube. Urmatorul pas a presupus vizite in magazine de animale. Concluzia este ca nu e necesar sa te incui intr-o camera cu serpi din prima. Pentru a lucra la frica pe care o ai, trebuie sa incepi cu ceva care te stanjeneste, insa nu cu un pas care te face sa tremuri de frica. Apoi sa repeti primul pas pana te plictisesti si abia dupa sa treci la urmatorul nivel.

4. Nu te multumi cu a astepta sa treaca.

   Fobia ta persista ca o tuse suparatoare din cauza ca incerci pe cat posibil sa eviti orice-ar fi acel aspect de care iti este frica. Asa ca, atunci cand iti infrunti fricile, asigura-te ca nu cumva te refugiezi in evitarea experientei.

*Citeste aici cum sa gestionezi atacurile de panica

   De exemplu, daca esti claustrofob, nu te va ajuta sa intri in lift si sa te uiti la telefonul mobil pe durata calatoriei. Incearca sa fii prezent atunci cand iti infrunti fricile. Nu incerca sa te distragi prin numararea secundelor pana se termina, ori inganarea unui cantecel vesel. Concentreaza-te pe ceea ce te face sa te temi. Nu este confortabil, insa poti sa ai rabdare, cu siguranta.

   Trei lucruri se vor intampla: unu, vei observa ca nu vei pati nimic rau. Doi, vei descoperi ca poti face fata cu succes oricarui aspect de care iti este frica. Trei, creierul tau se va plictisi.

   Nota: daca esti parinte, ia in considerare gestionarea fricilor pe care le ai, de dragul copiilor tai. Unele fobii adesea isi pun amprenta in familie. Anxietatea, in general, s-a dovedit a fi genetica, insa fricile specifice sunt adesea transmise prin modelarea unui comportament anume. Copiii invata prin observarea parintilor, asa ca daca te cocotezi pe-o masa si incepi sa tipi ori de cate ori vezi un gandac, este foarte probabil ca si copiii tai sa o faca, la randul lor.

   La sfarsit, tragem concluziile: fii dragut cu tine insuti si acorda-ti sprijin. Initiaza actiunea. Exerseaza. Treci gradual de la a adormi cu lumina aprinsa la a reduce lumina in dormitorul tau cu ajutorul unei veioze. Apoi o luminita, langa pat. Una ascunsa in spatele sifonierului, dupa. Apoi fara lumina. Fa o plimbare in jurul cartierului la apus, apoi in cursul serii, apoi noaptea. Acorda-i intunericului intreaga ta atentie, apoi „clateste” si repeta pana te plictisesti. Intr-un final, vei reusi fara efort sa dormi, sa conduci, sa intri in lift si sa-ti traiesti viata fara corvoada unei frici care sa te influenteze negativ.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Psihologie

Atacurile de panica si fobiile. Cum sa le stapanesti.

Publicat

pe

Atacuri de panica si fobii - Psihologie

   Atacurile de panica si fobiile ne pot coplesi. Insa pot fi gestionate usor. Iata sase tehnici prin care le putem controla, fara efort.

Controlul respiratiei

  Atacurile de panica adesea declanseaza un ritm rapid al respiratiei, care adauga sentimentului general de spaima. Daca simti ca se apropie un atac de panica, incearca respiratia adanca abdominala, pentru a prelua controlul ritmului respiratiei. Cu o mana pe abdomen si cealalta pe piept, respira pe gura cu un usor oftat – aceasta va ajuta la relaxarea muschilor. Inhaleaza pe nas, incet, umflandu-ti abdomenul pe masura ce inhalezi si tine-ti respiratia. Fa pauza pentru oricate secunde simti ca este confortabil. Expira pe gura, apasand usor pe abdomen, ca si cum ai dezumfla un balon. Repeta acest tip de respiratie de cate ori este nevoie pentru a te elibera de atacul de panica.

Controlul tensiunii musculare

   Atunci cand suferi un atac de panica, muschii se incordeaza cu tensiune. Poti invata sa-ti relaxezi muschii si sa ajuti la detensionarea corpului prin antrenarea controlului muscular in mod regulat. Pur si simplu incordeaza-ti muschii si tine-i asa timp de 10 secunde, apoi relaxeaza. Practicarea acestui tip de control iti va conferi incredere atunci cand simti ca se apropie un atac de panica.

Redu cofeina

  Iti poate oferi un necesar de energie atunci cand te trezesti, insa cofeina poate, de asemenea, sa-ti mareasca anxietatea – sentiment pe care nu ti-l doresti la prima ora a diminetii! Daca ai vreo fobie sau esti predispus la atacuri de panica, reducerea cofeinei ajuta la reducerea simptomelor. Pe cat posibil, sari peste cafea sau sucuri cu cofeina, ori macar limiteaza-te la una sau doua cescute pe parcursul unei zile.

Inhaleaza vanilie

   Poti innabusi un atac de panica cu putin miros de vanilie, un parfum recunoscut pentru stimularea producerii de endorfina. Endorfinele sunt chimicale din creier care te fac sa te simti bine, asadar mirosirea unei doze de extract de vanilie ajuta la calmarea nervilor si diminueaza atacul.

Vizualizeaza un loc in care te simti fericit

   Cand suferi un atac de panica, aminteste-ti de mantra „minte supra materie”. Gandeste-te la un loc care te face sa te simti relaxat – o plaja mangaiata de valurile marii, sau o priveliste de pe munte, o padure plina de verde… Proiecteaza imaginea in minte si transpune-te in acea scena, calmandu-ti mintea. Relaxeaza muschii si lasa fantezia sa-ti calmeze nervii.

Lupta-te cu fobia

   Atunci cand te lupti cot la cot cu o anume frica, raspunde ferm tensiunii care te incearca si contesta acele ganduri negative. Te apuca panica pentru o sedinta importanta la birou? Intreaba-te care sunt motivele din spatele fricii tale: Ce se poate intampla cel mai rau? De ce poate sa-mi fie frica? De ce crezi ca vei fi judecat de catre colegi si de ce iti pasa? Pune-ti astfel de intrebari ori de cate ori te cuprinde frica, pentru a depasi presupunerile nefondate si – astfel – pentru a reusi sa invingi anxietatea. Principiul acesta functioneaza simplu: frica apare imediat, iar cele cateva minute in care iti adresezi aceste intrebari o vor disipa prin simplul fapt ca iti acorzi putin timp de ragaz.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

noiembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X