Mituri si literatura fantastica

1
1101
mituri si literatura fantastica

  “Traim intr-o lume desacralizata, dar nu demitizata”, spunea, candva, Mircea Eliade in cartea sa Mituri, vise si mistere.

   Cu a doua parte a acestei afirmatii sunt perfect de acord, dar este, oare, societatea contemporana una desacralizata? Sau, mai bine spus, mai este societatea contemporana una desacralizata? Cand Mircea Eliade, un autor pe care il respect si il apreciez enorm, si-a scris cartea, societatea se confrunta, intr-adevar cu un proces de disectie religioasa si analiza microscopica a credintelor si valorilor religioase. Intocmai precum un adolescent rebel care respinge modelul parental pe care il asociaza cu ideea de restrictie si de restrangere a libertatii individuale, societatea lui Mircea Eliade a atins punctul maxim de indepartare de sfera spiritualitatii. Dar, la fel cum individul iesit din adolescenta (atunci cand hormonii se potolesc iar aparatul critic propriu nu mai este incetosat de nevoia aproape patologica a unei rebeliuni) se intoarce la valorile pe care le-a cunoscut, adoptand unele si respingand altele, societatea actuala si-a reconsiderat pozitia in ceea ce priveste sfera religioasa si a spiritualitatii.

literatura fantastica
Mircea Eliade

   Consideratiile de mai sus au rolul de a introduce tema acestui articol care se refera la literatura fantastica. In ultimii ani am remarcat o crestere evidenta a interesului indivizilor pentru fantasy pe de o parte si, de cealalta parte, o crestere a scrierilor de gen. Relatia aceasta este usor explicabila in termenii cererii si ofertei si nu face subiectul acestui articol. Ceea ce ma intereseaza este stabilirea relatiei care exista intre intoarcerea societatii catre forme religioase (indiferent de natura lor) si dezvoltarea genului fantastic. In cele ce urmeaza voi analiza suprapunerea tematicilor si modelelor religioase in literatura fantastica si voi incerca sa ofer o explicatie a acestei nevoi.  Tin sa precizez de la inceput ca, prin sfera religioasa ma refer la orice credinta sau manifestare de natura mistica si ritualica, indiferent carei religii ii apartine sau in ce cultura antica isi are fundamentul. In definitiv, religiile contemporane sunt fundamentate in marile mitologii ale lumii, iar mitul a fost intotdeauna intrinsec fiintei umane. Printr-o regula matematica a multimilor, daca mitul naste mitologia, iar mitologia naste religia si mitul este parte integranta a hartii mentale a fiintei umane, atunci religia devine, in mod natural, un organ intern si nu un organism exterior fiintei. De aceea eu nu cred in atei si cred ca ateismul este doar o alta forma de negare a propriei individualitati.

   Revenind, insa, la literatura, voi raspunde la cea mai evidenta intrebare si care fundamenteaza demersul acestui articol. Cat de mult reflecta literatura spiritul unei epoci? Vizualizand arta ca pe o forma geometrica in spatiu neregulata si cu multiple fatete, literatura reprezinta o fateta a acestei forme. Ea nu poate fi imaginata separat, precum nu poate fi conceputa o forma geometrica careia ii lipseste o fateta. Asadar, nu exista doar o interdependenta intre arta si literatura dar, prin muchiile care unesc doua suprafete ale formei, exista o interdependenta intre literatura si orice alta forma de arta. Analizand conexiunile care rezulta din aceasta demonstratie, putem formula intrebarea initiala in legatura directa cu arta in sine. Iar in acest caz, este foarte simplu de aratat ca arta, desi nu se supune efemeritatii care guverneaza oricare alta forma, este produsul spiritului epocii in care a fost creata.

mituri si literatura fantastica

   Este genul fantastic o rescriere a miturilor marilor religii? Pana in ce punct merge identificarea dintre mit si literatura fantastica?

   Despre mit exista o serie de teorii si de scrieri. Pentru Victor Kernbach, mitul este o naratiune care se naste in unghiul de incidenta dintre planul cosmic si planul uman, pentru Mircea Eliade el este povestea unei faceri, iar pentru Carl Gustav Jung mitul inseamna expresia subconstientului uman al colectivitatii. Bronislav Malinowski il plaseaza in sfera povestirii unei realitati originare ca urmare a unei profunde nevoi religioase, in timp ce Levi-Strauss il priveste ca pe un revelator al sentimentelor fundamentale ale unei societati. In esenta, toate aceste teorii se intersecteaza (unele pana la identificare completa) si revela doua aspecte fundamentale despre mit: este legat de origini si este expresia spiritului colectiv. Am tinut sa fac aceasta precizare pentru a reliefa legatura indisolubila dintre mit, spiritualitate si societate.

   Astfel, daca mitul este produsul nevoii religioase colective, atunci, regasirea lui in arta nu are la baza, oare, aceeasi nevoie religioasa? – aceasta este intrebarea la care voi incerca sa raspund in urmatoarele articole, analizand opere ale genului fantastic.

Discutii pe Facebook

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.