);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Liderii mananca ultimii, de Simon Sinek. Perspectiva asupra leadership-ului

Publicat

pe

Liderii mananca ultimii carte leadership simon sinek recenzie de carte

   In Liderii mananca ultimii a lui Simon Sinek regasim in primul rand raspunsul la intrebarea De ce unele echipe lucreaza bine impreuna, iar altele nu?

   Sinek se pricepe foarte bine sa explice biologia din spatele psihologiei acestei carti. Cand „dezbraci” aceasta carte pana la nucleu, regasesti o lectie despre imputernicirea oamenilor de a lua decizii, cu increderea ca le vor lua pe cele corecte, in acelasi timp avand critica siguranta ca toata lumea este aliniata la valorile-nucleu ale companiei si ca intelege si crede in telurile aspirationale.

Liderii mananca ultimii recenzie carte leadership simon sinek editura Publica   Liderii mananca ultimii are stransa legatura cu o conversatie pe care Sinek a avut-o cu un general al Marinei SUA. Acesta a spus ca „ofiterii mananca ultimii”. Este o practica obisnuita ca soldatii marinei sa manance primii si seniorii sa stea la coada, in spatele primilor. Liderii mari sunt dispusi sa-si sacrifice propriul confort (sau supravietuirea) pentru binele celor pe care ii au in grija. Acest aspect este adanc inradacinat intr-o nevoie biologica pe care o avem cu totii, explicata foarte bine in aceasta carte.

   Cercul de siguranta discutat in Liderii mananca ultimii demonstreaza cum echipele construiesc, castiga sprijin si loialitate din puterea pe care o au impreuna. Odata obtinute toate acestea, nu se vor mai opri pentru nimic in avansarea viziunilor liderilor lor si in atingerea telurilor aspirationale ale organizatiei.

   Capitolul despre abstractiune este interesant, insa deloc surprinzator. Sa spui oamenilor ce ai nevoie sa faca nu este la fel de puternic precum a arata ce vrei sa faca. Sa spui oamenilor ce pot avea datorita a ceea ce fac nu e la fel de puternic precum a arata ce pot avea. Esential, oamenii trebuie sa asimileze de ce fac ceea ce fac. Daca acestia simt durerea unui client sau a unui coleg, vor face mai mult pentru a o evita. O practica foarte utila o reprezinta includerea angajatilor noi in petrecerea timpului in toate departamentele unei companii, pentru a intelege cum functioneaza toata lumea in asentimentul unui scop comun, iar feedback-ul de la clienti sa fie impartasit cu toata lumea, liber.

   Mai departe, aflam ca autoritatea de a lua decizii trebuie investita oamenilor care au informatia. Odata delegata capacitatea de decizie, ca lider iti poti concentra eforturile catre dezvoltarea viziunii companiei.

Liderii mananca ultimii - recenzie carte leadership Publica

   Liderii mananca ultimii este ideala pentru oricine se afla intr-o pozitie de conducere, fie intr-o echipa micuta, o intreaga organizatie, o comunitate sau o familie. Ca si lider, este important sa poti crea o cultura care sa faca pe toata lumea fericita, multumita si implinita. Or, asta este exact ceea ce descrie Sinek. Acesta empatizeaza pe ideea ca, atunci cand un mediu este construit pe incredere, echipele vor lucra impreuna, se vor proteja una pe cealalta, vor supravietui si vor prospera.

   Sinek vorbeste despre „Cercul sigurantei”. Acesta lucreaza pentru a reduce temerile si amenintarile resimtite de toti cei din interiorul cercului. Inseamna ca angajatii se simt in siguranta, asadar se pot concentra pe identificarea oportunitatilor si ajutorarea companiei sa prospere. Potrivit lui Sinek, ne este usor sa ne dam seama cand ne aflam in interiorul cercului de siguranta, deoarece o putem simti. Ne simtim apreciati de catre colegi si de catre superiori. Devenim absout increzatori ca liderii organizatiei si toti aceia cu care lucram sunt acolo pentru noi, la nevoie si vor face tot ceea ce este necesar sa ne ajute pentru a atinge succesul.

   Regretabil, Sinek noteaza ca aceasta nu este norma. Norma este pentru companii sa priveasca profitul si coeficientele cu cea mai mare importanta; organizatiile esueaza sa prioritizeze nevoile si fericirea angajatilor. Sinek subliniaza ca abilitatea noastra de a performa depinde in intregime de felul in care ne simtim, de sentimentul de siguranta pe care il avem in organizatie si daca ne simtim apreciati si ingrijiti. Cheia, asadar, este sa-ti imputernicesti angajatii si sa le permiti sa lucreze la intregul lor potential.

   Din punct de vedere biologic, Sinek explica natura noastrea de a intelege si de cuprinde avantajele stimulentelor. Corpul nostru lucreaza din greu pentru a obtine chimicale ale placerii care sunt folosite ca recompensa pentru munca bine facuta, pentru grija fata de ceilalti, pentru supravietuire si prosperitate. Asa cum un sef poate oferi un bonus la atingerea unui milestone, corpul nostru raspunde succesului cu aceste chimicale ale placerii. Serotonina este o oxitocina care joaca rolul de stimulent, pentru a ne incuraja sa construim relatii de incredere si loialitate si de a lucra bine cu ceilalti. Serotonina incurajeaza legaturile sociale si cooperarea, de unde rezulta munca eficienta.

   Sinek accentueaza rolul liderilor drept cel mai pivotal. Ei sunt cei care trebuie sa faca sacrificii, sa se asigure ca aceia care lucreaza cu ei si sub coordonarea lor sunt bine ingrijiti, respectati si se simt impliniti. Un lider construieste increderea prin alocare de timp, de energie, de bani s.a.m.d. Daca se ajunge la asta, un lider trebuie sa fie gata sa ofere si mancarea din propria farfurie.

   Liderii trebuie sa aiba curaj! Simon Sinek identifica curajul drept una dintre cele mai importante caracteristici ale unui lider. Ca si lider, trebuie sa te reprezinti drept o persoana care este curajoasa si care poate oferi protectie celor care lucreaza sub indrumarea ta. La schimb, angajatii se vor simti ca se bucura de incredere, vor simti spatiu, libertate, ceea ce ii va determina sa mnunceasca mai eficient, sa inoveze, sa isi asume riscuri. Toate acestea pentru ca stiu ca sunt sprijiniti de lider. Daca un lider nu este curajos si angajatii nu se simt protejati, acestia din urma vor ezita sa inoveze de teama sa nu greseasca cu ceva sau sa nu incalce vreo regula. Angajatii se vor prezenta pur si simplu la munca, vor face ceea ce e necesar si nimic mai mult. Iar acest aspect creeaza angajati nefericiti.

   Din Liderii mananca ultimii, putem extrapola cateva concluzii cheie:

1. Nevoia de a te simti protejat si respectat este o stare principiala umana. Este foarte important ca liderii sa reuseasca satisfacerea acestei nevoi in raport cu angajatii.

2. Un mediu de munca care proiecteaza siguranta si fericire va forma angajatii sa munceasca mai mult si sa fie mai inovatori. Cheia este imputernicirea angajatilor si permiterea acestora sa lucreze la potentialul maxim.

3. Un lider adevarat trebuie sa spuna intotdeauna adevarul si sa fie curajos.

4. Traim intr-o perioada in care realitatea noastra trece foarte mult in virtual. Aceasta formeaza o abstractie si duce la dezumanizare. Trebuie sa ingrijim relatiile formate si sa prioritizam cunoasterea oamenilor in viata reala.

5. Timpul poate fi mai valoros ca banii. Marirea de salariu nu este intotdeauna raspunsul.

6. Afacerile trebuie sa priveasca dincolo de profit. Desi profitul este scopul oricarei companii, acesta nu trebuie sa fie prioritatea primara.

7. Nu este usor sa fii un lider. Procesul de formare are nevoie de timp, de rabdare si de devotament.

   Cartea Liderii mananca ultimii, de Simon Sinek este disponibila la editura Publica si poate fi achizitionata de aici.

Discutii pe Facebook
Litera.ro

Iubitor de arta si bun-simt, dispus intotdeauna la flirt cu Social Media, Advertising, Copywriting, Jurnalism si Fotografie. Entuziast Wordpress si SEO, dar cu limita, jurnalist pensionat inainte de termen din pricina dezgustului politic.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

Micul rege Decembrie – Axel Hacke. Recenzie de carte

Publicat

pe

Micul rege Decembrie - Axel Hacke. Recenzie de carte

– Noi ne nastem mici, dar apoi crestem mari si mai mari, uneori la fel de mari cat un jucator de baschet. Si apoi, spre sfarsit, ne mai scofalcim puţin. Si apoi vine moartea, si gata, nu mai suntem.

   Voi dispuneti de o mare putere de imaginatie cand sunteti mici, dar stiti foarte putine lucruri. Si din acest motiv sunteti nevoiti sa va imaginati cum arata totul. […] Si apoi aflati ca nu exista pitici si nici uriasi. Imaginatia voastra devine din ce în ce mai restransa si cunostintele voastre din ce in ce mai vaste. Corect?

   Unde s-au dus visele pe care le-am visat pana acum? Si de unde vin visele pe care le vom visa de acum incolo? Sunt printre noi inchise în cutiute colorate sau vor izvori dintr-un neant neexplorat?

   Micul rege Decembrie ne raspunde in mod nesovaielnic: […] visele raman intotdeauna mari si au nevoie de spatiu. Regele Decembrie al II-lea – impozant si caraghios deopotriva – iese din ascunzisul sau ticsit de cutiute colorate in care sunt pastrate visele pentru a-si ajuta prietenul sa supravietuiasca realitatii.

Micul rege Decembrie - Axel Hacke - Recenzie de carte   Povestea lui Hacke ne trage tandru de maneca pentru a ne aminti ca ii suntem datori copilului din noi de a ne lua o zi liberă de realitate, de a inchide ochii si a trai chiar si pentru cateva secunde viata la care am visat dintotdeauna. Lumea exterioara e un taram strain de visuri, de bucurii sincere, dar Micul rege Decembrie de ofera un resprio indispensabil.

   Descoperim citind ca rutina noastra nu trebuie sa fie o monotonie angoasanta, ci putem trece zilnic prin aventuri nemaintalnite si ca suntem aventurieri in prpriul nostru roman.

   Am uitat, desigur, ca: Viata incepe seara cand adormim si face o pauză dimineaţa, cand ne trezim. Dar nu-i nimic, un rege minuscul – semn ca se apropie de sfarsitul vietii – e aici ca sa ne reaminteasca. Plin de naivitate is intelepciune, regele Decembrie ne da o lectie de sinceritate:

   […]Cred ca exista destul de mulţi oameni carora le lipseate un rege mic, fara ca ei sa stie asta.

   Axel Hacke ne vorbeste despre usurinta de a lasa spriritul nostru ludic sa iasa la suprafata. Sa ne luam alter egoul de mana si sa il plimbam prin realitatea noastra de adulti.

   Coboram din imparatia ludicului si mergem sa ne luptam cu balaurii cotidieni, catarandu-ne printre vise si strecurandu-ne numai printre lucrurile valoroase.

   Viata noastra se scurge intre incinta vietii si cea a mortii, fara sa realizam uneori ca nu va fi intoarsa clepsidra si nu vom lua viata de la capat.

– Şi ce faci la birou?ma intreba el?

– Ma ocup cu realitatea […] Cei mai multi oameni care stau in birouri se ocupă cu realitatea.

   De unde vin si incotro se duc visele? Dar noi? Cum aparem pe lume si unde ne ducem la sfarsitul vietii? Intrebarile inocente, de o profunzime rascolitoare din paginile povestii lui Axel Hacke sunt intrebarile fiecaruia dintre noi.

   Eu exist numai pentru ca tu ai dorit sa ma ai, spune regele plin de incredere. Dupa ce inchidem cartea, ramanem cu un zambet enigmatic si cu un mugure de speranta rasarit din mocirla cotidiana. Pentru asta, ar trebui sa spunem: Multumesc!

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Carte

DIN ALTA VIATA – Jurnal de copil. Marius Albert Negut. Recenzie de carte

Publicat

pe

    Cel mai frumos cadou de Craciun din anul 2018 este cartea lui Marius Albert Negut  – Din alta viata – Jurnal de copil.

   Am avut aceeasi senzatie pe care am trait-o in copilarie cand l-am citit pe Creanga cu ale sale amintiri, savoare si farmec, o lume din care nu mai vrei sa pleci.

   Cartea lui Marius Albert Negut  putea la fel de bine sa se numeasca “Amintirile unui decretel” pentru ca acea generatie se regaseste intru totul in jurnalul sau.

Din alta viata - Jurnal de copil - recenzie de carte   Nu intamplator unul dintre capitole se numeste “Singur acasa”, aceasta este impresia pe care o lasa intregul roman – de amuzament, pozne si jocuri povestite intr- o limba romana adecvata timpului descris.

   Sunt cuvinte folosite de autor pe care cei care au trait acele timpuri si le amintesc cu nostalgie  – cracane, invizoace, tevile de cornete.

   Intotdeauna Marius A. Negut foloseste limba romana ca pe cea mai frumoasa si utila metoda de a recreea o atmosfera, de a transpune sentimente si trairi specifice intr-un limbaj pitoresc.

   Am admirat intotdeauna aceasta maiestrie lingvistica.

   Copilul Marius traieste intr-o lume pestrita de la margine de Bucuresti si din Letca si Ciurari, locurile de bastina ale parintilor.

   Fiecare episod povestit este o margica colorata insirata in siragul unor amintiri placute dar si dureroase, pentru ca nu se fereste sa ne povesteasca si despre pedepsele primite pentru tot felul de sotii copilaresti.

   Umorul este o latura pana acum neexploatata de scriitorul Marius Albert Negut, dar pe care il stapaneste magistral. De la umor de situatie – cap.36 “Mai nou, tata gateste….” Sarmale cu cafea, la umorul de limbaj (Tontonel, chiorpec, Halima) si pana la autoironie care ne aduce un zambet pe buze, Marius Albert Negut isi scrie in jurnal intamplari buclucase (se da cu o bicicleta pe o panta cu Vasilica, fratiorul in spate pana aterizeaza dureros) sau de-a binelea romantice cu fetitele care au devenit obiectul pasiunilor sale copilaresti, Luminta, Iulia.

   Vacantele petrecute la tara la bunici la Letca Veche sau Ciurari aduc in pagini alte scene  rurale si alte intamplari uneori potrivnice eroului nostru, care fiind de la Bucuresti o cam incaseaza sau este parat de fratele mai mic si invinuit ca l-ar fi aruncat intr-o garla si din nou, o incaseaza.

   Nu totul este lapte si miere, sunt si capitole amare – `Sticleee goaleee`, in care experienta traita nu este deloc una fericita. Nu voi dezvalui mai mult pentru ca lectura este una savuroasa si cu suspans.

   Surprinde finalul si lasa in acelasi timp o usa deschisa catre urmatoarea carte. Dintr-o data din cititori ne transformam in interlocutori iar dialogul se adreseaza direct sufletului nostru. Fiecare pastreaza in sine copilul care a fost, fiecare a avut un moment de pierdere a inocentei iar Marius Albert Negut ne invita sa meditam la asta.

   Din alta viata – Jurnal de copil este o carte ca un strop de lumina in calea oricarui om care ii deschide paginile si de aceea ar fi o lectura recomandata si copiilor nostri.

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

martie, 2019

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X