);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Liderii mananca ultimii, de Simon Sinek. Perspectiva asupra leadership-ului

Publicat

pe

Liderii mananca ultimii carte leadership simon sinek recenzie de carte

   In Liderii mananca ultimii a lui Simon Sinek regasim in primul rand raspunsul la intrebarea De ce unele echipe lucreaza bine impreuna, iar altele nu?

   Sinek se pricepe foarte bine sa explice biologia din spatele psihologiei acestei carti. Cand „dezbraci” aceasta carte pana la nucleu, regasesti o lectie despre imputernicirea oamenilor de a lua decizii, cu increderea ca le vor lua pe cele corecte, in acelasi timp avand critica siguranta ca toata lumea este aliniata la valorile-nucleu ale companiei si ca intelege si crede in telurile aspirationale.

Liderii mananca ultimii recenzie carte leadership simon sinek editura Publica   Liderii mananca ultimii are stransa legatura cu o conversatie pe care Sinek a avut-o cu un general al Marinei SUA. Acesta a spus ca „ofiterii mananca ultimii”. Este o practica obisnuita ca soldatii marinei sa manance primii si seniorii sa stea la coada, in spatele primilor. Liderii mari sunt dispusi sa-si sacrifice propriul confort (sau supravietuirea) pentru binele celor pe care ii au in grija. Acest aspect este adanc inradacinat intr-o nevoie biologica pe care o avem cu totii, explicata foarte bine in aceasta carte.

   Cercul de siguranta discutat in Liderii mananca ultimii demonstreaza cum echipele construiesc, castiga sprijin si loialitate din puterea pe care o au impreuna. Odata obtinute toate acestea, nu se vor mai opri pentru nimic in avansarea viziunilor liderilor lor si in atingerea telurilor aspirationale ale organizatiei.

   Capitolul despre abstractiune este interesant, insa deloc surprinzator. Sa spui oamenilor ce ai nevoie sa faca nu este la fel de puternic precum a arata ce vrei sa faca. Sa spui oamenilor ce pot avea datorita a ceea ce fac nu e la fel de puternic precum a arata ce pot avea. Esential, oamenii trebuie sa asimileze de ce fac ceea ce fac. Daca acestia simt durerea unui client sau a unui coleg, vor face mai mult pentru a o evita. O practica foarte utila o reprezinta includerea angajatilor noi in petrecerea timpului in toate departamentele unei companii, pentru a intelege cum functioneaza toata lumea in asentimentul unui scop comun, iar feedback-ul de la clienti sa fie impartasit cu toata lumea, liber.

   Mai departe, aflam ca autoritatea de a lua decizii trebuie investita oamenilor care au informatia. Odata delegata capacitatea de decizie, ca lider iti poti concentra eforturile catre dezvoltarea viziunii companiei.

Liderii mananca ultimii - recenzie carte leadership Publica

   Liderii mananca ultimii este ideala pentru oricine se afla intr-o pozitie de conducere, fie intr-o echipa micuta, o intreaga organizatie, o comunitate sau o familie. Ca si lider, este important sa poti crea o cultura care sa faca pe toata lumea fericita, multumita si implinita. Or, asta este exact ceea ce descrie Sinek. Acesta empatizeaza pe ideea ca, atunci cand un mediu este construit pe incredere, echipele vor lucra impreuna, se vor proteja una pe cealalta, vor supravietui si vor prospera.

   Sinek vorbeste despre „Cercul sigurantei”. Acesta lucreaza pentru a reduce temerile si amenintarile resimtite de toti cei din interiorul cercului. Inseamna ca angajatii se simt in siguranta, asadar se pot concentra pe identificarea oportunitatilor si ajutorarea companiei sa prospere. Potrivit lui Sinek, ne este usor sa ne dam seama cand ne aflam in interiorul cercului de siguranta, deoarece o putem simti. Ne simtim apreciati de catre colegi si de catre superiori. Devenim absout increzatori ca liderii organizatiei si toti aceia cu care lucram sunt acolo pentru noi, la nevoie si vor face tot ceea ce este necesar sa ne ajute pentru a atinge succesul.

   Regretabil, Sinek noteaza ca aceasta nu este norma. Norma este pentru companii sa priveasca profitul si coeficientele cu cea mai mare importanta; organizatiile esueaza sa prioritizeze nevoile si fericirea angajatilor. Sinek subliniaza ca abilitatea noastra de a performa depinde in intregime de felul in care ne simtim, de sentimentul de siguranta pe care il avem in organizatie si daca ne simtim apreciati si ingrijiti. Cheia, asadar, este sa-ti imputernicesti angajatii si sa le permiti sa lucreze la intregul lor potential.

   Din punct de vedere biologic, Sinek explica natura noastrea de a intelege si de cuprinde avantajele stimulentelor. Corpul nostru lucreaza din greu pentru a obtine chimicale ale placerii care sunt folosite ca recompensa pentru munca bine facuta, pentru grija fata de ceilalti, pentru supravietuire si prosperitate. Asa cum un sef poate oferi un bonus la atingerea unui milestone, corpul nostru raspunde succesului cu aceste chimicale ale placerii. Serotonina este o oxitocina care joaca rolul de stimulent, pentru a ne incuraja sa construim relatii de incredere si loialitate si de a lucra bine cu ceilalti. Serotonina incurajeaza legaturile sociale si cooperarea, de unde rezulta munca eficienta.

   Sinek accentueaza rolul liderilor drept cel mai pivotal. Ei sunt cei care trebuie sa faca sacrificii, sa se asigure ca aceia care lucreaza cu ei si sub coordonarea lor sunt bine ingrijiti, respectati si se simt impliniti. Un lider construieste increderea prin alocare de timp, de energie, de bani s.a.m.d. Daca se ajunge la asta, un lider trebuie sa fie gata sa ofere si mancarea din propria farfurie.

   Liderii trebuie sa aiba curaj! Simon Sinek identifica curajul drept una dintre cele mai importante caracteristici ale unui lider. Ca si lider, trebuie sa te reprezinti drept o persoana care este curajoasa si care poate oferi protectie celor care lucreaza sub indrumarea ta. La schimb, angajatii se vor simti ca se bucura de incredere, vor simti spatiu, libertate, ceea ce ii va determina sa mnunceasca mai eficient, sa inoveze, sa isi asume riscuri. Toate acestea pentru ca stiu ca sunt sprijiniti de lider. Daca un lider nu este curajos si angajatii nu se simt protejati, acestia din urma vor ezita sa inoveze de teama sa nu greseasca cu ceva sau sa nu incalce vreo regula. Angajatii se vor prezenta pur si simplu la munca, vor face ceea ce e necesar si nimic mai mult. Iar acest aspect creeaza angajati nefericiti.

   Din Liderii mananca ultimii, putem extrapola cateva concluzii cheie:

1. Nevoia de a te simti protejat si respectat este o stare principiala umana. Este foarte important ca liderii sa reuseasca satisfacerea acestei nevoi in raport cu angajatii.

2. Un mediu de munca care proiecteaza siguranta si fericire va forma angajatii sa munceasca mai mult si sa fie mai inovatori. Cheia este imputernicirea angajatilor si permiterea acestora sa lucreze la potentialul maxim.

3. Un lider adevarat trebuie sa spuna intotdeauna adevarul si sa fie curajos.

4. Traim intr-o perioada in care realitatea noastra trece foarte mult in virtual. Aceasta formeaza o abstractie si duce la dezumanizare. Trebuie sa ingrijim relatiile formate si sa prioritizam cunoasterea oamenilor in viata reala.

5. Timpul poate fi mai valoros ca banii. Marirea de salariu nu este intotdeauna raspunsul.

6. Afacerile trebuie sa priveasca dincolo de profit. Desi profitul este scopul oricarei companii, acesta nu trebuie sa fie prioritatea primara.

7. Nu este usor sa fii un lider. Procesul de formare are nevoie de timp, de rabdare si de devotament.

   Cartea Liderii mananca ultimii, de Simon Sinek este disponibila la editura Publica si poate fi achizitionata de aici.

Discutii pe Facebook
Litera.ro

Iubitor de arta si bun-simt, dispus intotdeauna la flirt cu Social Media, Advertising, Copywriting, Jurnalism si Fotografie. Entuziast Wordpress si SEO, dar cu limita, jurnalist pensionat inainte de termen din pricina dezgustului politic.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

decembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X