);
COnecteaza-te cu noi

Blog

Isteria fotbalului, sau comentariu la comentatori

Publicat

pe

Isteria fotbalului, sau comentariu la comentatori

   De ce, oare, mingea de fotbal  este numita “balonul rotund”?  Nu e un pleonasm? Cu exceptia mingiei de rugby, toate celelalte sunt rotunde, de la mingea de ping-pong pana la cea de baschet. Si toate baloanele sunt rotunde; de la cel de sapun, pana la cel cu aer cald.

   Dar asta este unul din putinele mistere masculine si daca il dezlegam, raman si mai putine.

1364281232-24Hcomvn-tranh-vui-ao-nguc-7

   Pentru un microbist, un meci de fotbal e un spectacol total. Pentru un ne-microbist, este un calvar. Si nu pentru ca s-ar pierde minim 90 de minute degeaba, nu! Ci pentru ca toate meciurile de fotbal, mai mult decat orice alta manifestare sportiva, au comentarii stupide si comentatori isterici. De parca zgomotul infernal al tribunelor n-ar ajunge, comentatorii de fotbal simt nevoia sa tipe, sa urle si sa comenteze intr-o stare vecina cu apoplexia. De ce? Care e emotia? Ca balonul ala, atat de rotund, oricum se rostogoleste haotic si ajunge oriunde, cel mai rar acolo unde trebuie: in poarta.

920e0d857b9d537503b8774e282223c4

   Nu ma uit la fotbal, dar il aud. In magazine, la terase, printre blocuri, in cluburi. Microbistul din sufrageria mea da sonorul la maxim, de ca si cum asta ar imbunatati jocul ala stupid. Nici o muzica din castile mele nu poate astupa  urletul fotbalului. Si al comentatorilor. Pentru ca, uneori, un comentator nu face fata si-atunci se-aud doi. Care se contrazic intre ei, intr-o penibila incercare de conversatie inteligenta. Sau macar interesanta. Ce poate fi interesant la un meci de fotbal? Mai nimic. Sau, cel mult, afacerile adiacente. De la meciurile cumparate, la berea si semintele vandute. Iar daca – ghinion! – “avem” un egal, aud comentatorii cum, pe un ton orgasmatic, anunta prelungiri. Ce supliciu! Inca juma’ de ora…

teren_3_84658600

   Ca si cum asta n-ar fi destul, urmeaza un calvar si mai mare, ca o agonie dupa o impuscatura in stomac: reluarile meciurilor, re-reluarile fazelor “interesante” – alea la care se urla cel mai tare. Si emisiunile de dupa meciuri. Multe emisiuni, lungi, lalaite, in care se aduna mai multi microbisti care despica firul in patruzecisipatru de parti egale. La imparteala le da cu virgula si-o iau de la capat. Fara oboseala! Si fara noima. Oricum faptele-s consumate, la ce bun atatea comentarii?! Barbatii astia chiar n-au ce face in viata asta? Mai bine ar trece un pic la cratita, si-ar demonstra utilitatea.

   De fapt, nu vad nicio logica in a comenta un meci in desfasurare, de orice fel. E ca si cum vizionezi un film si cineva iti povesteste in acelasi timp ce se intampla pe ecran. Se pare ca lumea nu are incredere in inteligenta microbistilor; singuri nu pricep ce se intampla si au nevoie de explicatii?!

   Tare mult as vrea ca aceste randuri sa nu fie citite de vreun microbist. Drumul meu spre iad ar fi defrisat de-o harnica galerie…Condusa de microbistul din sufrageria mea.

4b1477028db54

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro

În loc sa stau la cratita, buchisesc literatura, absorb filme, schingiuiesc sudoku si detest televiziunea. Între o omleta si un sandvis, scriu. Pentru ca n-am talent de scriitor, scriu despre ce-au scris altii, cu talent. Si dupa ce-mi obosesc capul, trec la picioare: dansez salsa.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Blog

La multi ani, Femeie!

Publicat

pe

la multi ani

Omagiul dragului nostru colaborator Oli Strimbei catre dumneavoastra, doamnelor si domnisoarelor! Primavara frumoasa!

„Va scriu de astazi pentru ca orice zi in care nu va aratam aprecierea noastra este o zi pierduta.

Deci,

Sarut mana. Si piciorul.

Inginereste asa, cu liniute de la capat, iaca ce credem noi, bivoli africani in savana de beton, ca insemnati pentru noi:

  • Plasturele cu rivanol peste rana deschisa.
  • Berea rece sub arsita verii.
  • Un mic cu mustar de ziua nationala.
  • Ciorba acra de dupa noapte de betie.
  • Scortisoara din vinul fiert baut la buza partiei.
  • Cafeaua fiecarei dimineti.
  • O noua doza pentru un dependent in sevraj.
  • Tigara uitata intr-un colt pe etajera.
  • Golul victoriei din ultimul minut.
  • Melodia preferata ascultata cu volumul la maxim.
  • Anvelopele de iarna pe un drum inzapezit.
  • Arca pentru potop.
  • Semnalul telefonului intr-o zona fara acoperire.
  • Batman pentru Gotham City.
  • Lois Lane pentru Superman.
  • “The Force” pentru un cavaler Jedi.
  • O limba de uscat pentru naufragiat.
  • Vineri pentru Robinson Crusoe.
  • Vineri pentru saptamana.
  • Amnistia pentru dragnea.
  • Codruta Kovesi pentru justitie.
  • Romania fara psd.
  • Sursa tuturor problemelor.
  • Solutia tuturor problemelor.
  • Hrana pentru minte si suflet.
  • Oceanul desertului nostru.
  • Lumina partii noastre intunecate.

Noi, matahalele dominatoare si vesnic hamesite din vietile voastre, noi astia de practicam cu inconstienta sportul sisific de a multumi o femeie, va iubim. Nu stim sa v-o spunem si cu atat mai putin sa v-o aratam.

Insa va asiguram ca undeva acolo, printre metehnele noastre pline de testosteron si impanate cu manifestari grobiane, dragostea pentru voi ne mentine la limita civilizatiei.

Fara voi am fi doar niste produse expirate pe rafturile unui supermarket.

Va multumim pentru cecul in alb si pentru validarea pe care ni le oferiti in fiecare zi.

Sa aveti o primavara minunata Doamnelor!”

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

In Memoriam

STAREA DE VEGHE – Vasile Popovici

Publicat

pe

Starea de veghe Vasile popovici

Cine de veghe
Stă noaptea cu mine?
Luceferi și untdelemn adunat-am
Aseară
Pentru candela
Ce în zori pălind
Se va stinge.

Ochii măsoară lumina
De ceară
Ce tainic se strecoară
În unghere -,
Umbra-mi veghează
Alături –
O simt cum respiră!

Pe garduri, cocoșii,
Mai cantă o dată
Și starea de veghe
Se rupe,
Dispare…

Poezia in vers alb Starea de veghe, de Vasile Popovici. Din volumul Albul Absent

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Blog

Revoluția din colțul țării. Miniserie. Ep 2

Publicat

pe

revolutia din coltul tarii

   Atunci s-a auzit strigătul acela: ciudat, slab, disperat… venit de nicăieri, din alt film. Cei care-și târau picioarele spre dormitor l-au auzit primii și s-au oprit, ciulind urechile. Abia într-un târziu l-au auzit și ceilalți, chiulangii. L-am auzit clar, toți, când l-am și văzut pe emițător: un ofițer subțire, între două vârste, care traversa platoul grăbit, șchiopătând:

– Alarmăăă! Raaadu cel frumos! se auzea din ce-n ce mai clar vocea lui, una parcă neobișnuită cu comanda – suna altfel decât vocile sparte ale ofițerilor cunoscuți.

   Spre disperarea lui, îl priveam lipsiți de reacție. Cine naiba mai era și ofițerul care ne strica planurile de seară? Și ce treabă aveam noi cu Radu ăsta?

   Ne-am uitat după tresele lui: era un maior, mai mic în grad ca și colonelul burtos pe care-l vedeam la Apelul general – comandantul unității. Prea puțini dintre noi, poate furierii și SSC-ii unității avuseseră de-a face cu șeful de Stat major.  Habar n-aveam ce era de capul lui.

   După cum n-aveam habar, deși ne găseam într-o Școală de ofițeri (chiar dacă-n rezervă), că-n fiecare Unitate Militară exista un Detașament de intervenție, format din două companii (șase plutoane), care urmau să iasă primele în caz de Alarmă de luptă. Fiindcă planurile astea erau la Secret, le știa doar șeful de Stat major, cel care prelua comanda Detașamentului: Diaconescu îl chema, maiorul Diaconescu.

   Ai noștri aveau stilul lor sec; comandantul nostru de pluton, locotenent-major Ocnescu, ne scotea pe poarta unității cu cântec. Mărșăluiam târându-ne bocancii prea largi, cam 15km până la poligonul de trageri. Ne învioream abia când vedeam tabla cu IZVORUL LIPOVA – 2 km. Atunci Ocnescu striga:

– Soldat Gheorghe!

– Da, să trăiți! se prezenta acela gâfâind, cu limba scoasă de-ncântare

– Ia hai încoace, să-ți spun! Ești cercetaș… șușotea ‘lentul la urechea lui ceva, apoi îl trimitea înainte.

Gheorghe se întorcea după o vreme, iar Ocnescu-i făcea semn cu degetul spre urechea lui, să-i spună în șoaptă ce-a văzut, înainte să ne anunțe:

– Soldați, inamicul a otrăvit fântânile!

Iar noi nu puteam decât să trecem mai departe, înjurând pe inamicul care n-avea altă treabă decât să otrăvească apa minerală.

– va urma –

din romanul Revoluția trăită de O. Țâră, Alba-Iulia, 2011

click pentru partea I

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

martie, 2019

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X