);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Intriga matrimoniala, de Jeffrey Eugenides. Adevarul telenovelei

Publicat

pe

Intriga matrimoniala - Jeffrey Eugenides

Intriga matrimoniala. Adevarul telenovelei.

  Jeffrey Eugenides este un scriitor cu succes la femei, in frunte cu regizoarea Sofia Copola, care l-a facut si mai celebru, daca se mai putea, odata cu ecranizarea primului roman, Sinuciderea fecioarelor, ecranizare care a cucerit inimile tuturor, fecioare sau nu, sinucigasi sau nu, cititori sau nu ai cartii.

   Diferenta dintre carte si film e ca distanta de la Pamant la Luna, dupa parerea mea, una careia i-au placut si cartea si filmul, dar mai mult cartea si mai putin filmul.

Intriga matrimoniala - Jeffrey Eugenides   Ingredientul secret care deschide intr-atat inimile cititoarelor de-i sar cu sutele si cu cartile de gat lui Eugenides, tragandu-si si partenerii masculini dupa ele, este tehnica clasica a telenovelei. Adica emotii simple, valabile pentru tot omul, privite la gross plan. Dar atat, caci tehnica literara a lui Eugenides in cele 3 carti scrise la interval de vreo opt ani intre ele (Sinuciderea fecioarelor, Midllesex si cel mai nou roman, Intriga matrimoniala) e departe, tot ca Luna de Pamant, de clasica telenovela, fie ea in carte sau la televizor.

Iata ca se poate, nu ca nu ne-ar mai fi demonstrat-o si altii inainte sau dupa Eugenides, sa faci din bubele pubertatii emotionale frumusete, poezie si filozofie pura.

   Ce continua sa fie un mister pentru mine este cum de telenovela se vede si frumusetea, poezia si filozofia nu. Cel putin nu pe internetul romanesc. Din cat am citit eu despre Intriga matrimoniala, majoritatea cititorilor cu opinie la vedere reduc cartea la temele telenovelei clasice: triunghiul amoros, casatoria, bajbaiala religioasa si balbaiala in fata destinului. Grabindu-ma sa-mi dau si eu cu propria parere n-am aprofundat studiul opiniilor despre carte dar, din cat am rasfoit electronic, pare ca nici unul dintre discursuri nu vorbeste despre tema cartilor care ne influenteaza viata intr-atat incat nu o mai putem stapani prin vointa proprie. Cu toate ca revista pentru femeile cool si, implicit, intelectuale, ELLE, publica un interviu cu scriitorul care spune negru pe alb fix acest lucru.

   ELLE: Exista o gramada de carti in romanul Intriga matrimoniala – carti citite de protagonisti, carti care stau pe rafturile din camerele acestora, carti care calatoresc impreuna cu ei, carti despre care se discuta la cursuri. Iar acestea joaca un rol important in viata lor. Credeti ca lecturile ne influen­teaza cu adevarat viata?

   J.E.: Intr-adevar, romanul meu postuleaza ideea ca multe dintre asteptarile noastre, in special cele legate de dragoste, sint determinate de romanele de dragoste pe care le citim sau de filmele de gen pe care le vedem, si care sint, in mare parte, foarte asemanatoare cu marile romane din secolul XIX. As putea spune ca romanul meu este, in mare parte, despre felul in care cartile ne influenteaza comportamentul, chiar daca conditiile sociale s-au schimbat fata de momentul in care au fost scrise aceste carti – si, in particular, despre faptul ca felul in care ne indragostim reflecta ceea ce citim despre iubire.Poate ca si eu am devenit scriitor pentru ca am citit Portret al artistului in tinerete, de James Joyce, poate ca alte lecturi mi-au influentat viata. Lectura e o ocupatie periculoasa: iti planteaza in minte notiuni si idei despre lume care iti pot afecta viata. Cititul nu e nici pe departe doar un mod amuzant de a-ti petrece timpul. Cartile pot cu ade­varat sa-ti modeleze felul in care vezi lumea, sa-ti dea idei, ambitii, sperante. Sint convins ca lecturile ne influenteaza viata in multe feluri.

   Pentru mine una acest lucru e evident sustinut de Eugenides in aceasta Intriga matrimoniala, dar observ ca pentru cei mai multi nu e suficient de clar spus sau nu atat de pertinent cat sa depaseasca in importanta faptul ca o fata tot osicileaza intre doi baieti si nu se poate hotari. Zau? Dar de ce nu se poate hotari? Ei, nu mergem atat de departe, ne mana intriga inainte, caci, da, Eugenides nu te lasa sa respiri odata intrat in scriitura sa.

   Dar nici asta, tot dupa mine, nu e adevarata mare idee a acestui roman. Ea e si mai adancita in viata discursului cartii asa cum trairea adevarata e adanc ingropata in fiinta noastra si deseori negata, acoperita sau sufocata de emotii superficiale. E vorba despre mediocritatea devenita medie standard pusa fata in fata cu geniul, ca adevar absolut, expus aici printr-o intriga matrimoniala.

Intriga matrimoniala

Jeffrey Eugenides sursa foto: thevarsity.ca

   E ca in povestea aia, budista parca, in care cel care porneste in cautarea adevarului il gaseste la capatul unui drum istovitor, intr-o pestera, intr-un varf de munte uitat. Si adevarul vazut e o baba zbarcita, urata, respingatoare. Tu esti Adevarul? Da, dar acum ca m-ai gasit du-te in lume si spune-le tututor ca sunt frumoasa.

   Iata adevarul telenovelei.

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro

Nascuta in comunism, intrata la 18 ani si o revolutie in capitalismul original romanesc. Educata brutalist in sistemul universitar autohton timp de trei ani, abandonez si scap intreaga la cap si ma vand unor televiziuni romanesti ale anilor 2000-2010, pe bani castigati usor. Apoi, lacoma, vreau mai multa putere si ma angajez in grupul MediaPRO. Acolo era sa mor.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

septembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X