);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Inocentii, de Ioana Parvulescu. Recenzie de carte.

Publicat

pe

Ioana Parvulescu - Inocentii - recenzie de carte

  „Un roman despre cum se poate înota în timp și în timpuri fără să te îneci. Ar fi bine să fie citit fără grija vârstei proprii. Și fără orice alte griji, de altminteri. Aceasta e o urare!” –  părerea autoarei.

   Îmi doream de mult să-i citesc pe Inocentii Ioanei Pârvulescu – încă de când am aflat de apariția cărții, dar fără să știu exact despre ce este vorba. Probabil îmi plăcea titlul și, oricum, aveam încredere în mâna scriitoarei, pe care am mai citit-o și cu alte ocazii și a cărei scriitură m-a bucurat atunci, ca și acum. Fie vorba între noi, nu am știut despre ce inocenți e vorba decât în momentul în care făcusem deja rost de carte și o aveam în mână, gata de a o deschide și de a începe lectura. Nu mi-a trebuit mult ca să mă conving că am făcut o alegere bună, încă de la început am simțit o liniște aparte, pe măsură ce cuvintele curgeau de pe o pagină pe alta.

   Inocentii Ioanei Pârvulescu exact asta sunt: niște inocenți – copiii de altadată, care acum au devenit adulți. Vocea naratoarei este vocea unei fetițe de nici 10 ani, în care sunt transpuse cuvintele omului mare, dar care își amintește, uneori cu lux de amănunte, copilăria frumoasă și imposibil de recuperat.

Inocen?ii - Oana Parvulescu - recenzie de carte   Mi-a plăcut nespus de mult felul în care casa copilăriei celor patru eroi (Ana, Dina, Doru și Matei) prinde viață în ochii micuței Ana (naratoarea), ba, mai mult decât atât, are un suflet asemănător celui omenesc, peste care se lasă umbra atunci când apare durerea, care suferă, de fapt, odată cu locuitorii ei. Cred că majoritatea celor care au avut o copilărie cel puțin acceptabilă și sedentară, adică trăită în același loc în cea mai mare parte a timpului, simt o conexiune aparte între ei și casele părintților lor, în care și-au trăit inocența și în care, deopotrivă, poate și-au și pierdut-o.

   Casa copilăriei este asociată cu oamenii care o locuiau și care o însuflețeau, fiecare cu rolul său, dar și cu personalitatea sa, iar toți membrii, la un loc, clădeau imaginea de ansamblu și dădeau culoare imobilului. Așa e și în cazul meu, poate așa este și în cazul tău. Eu, ca și micuța Ana, nu aș putea uita niciodată senzația de bine, de cald, de liniște de acasă, senzația de siguranță și confort sufletesc pe care le aveam când locuiam cu bunica, sentimentul de iubire necondiționată, vizibilă, pe care îl aveam atunci când locuiam cu ei toți.

   Revenind însă la firul poveștii, descoperim în cartea Ioanei Pârvulescu istoria unei familii numeroase, care, vreme îndelungată, a locuit în aceeași casă mare, cu etaj, pe de strada Maiakovski, din Brașov. Personajele sunt atât de frumos creionate, încât nu e deloc greu să ajungi să le îndrăgești și să ai impresia că le cunoști personal, că le-ai mai văzut cândva în viața asta (poate chiar în familia ta?!). Cei patru eroi despre care scriam mai sus își trăiesc vârstele copilăriei ca la carte, într-un mod autentic, ce merită, cu adevărat, a fi povestit. Născându-se într-o familie de intelectuali, aș spune, cu un bunic medic și o mătușă profesor de geografie, ambii pasionați pe viață de meseriile lor, copiii simțeau constant dorința de a cunoaște mai mult, de a ști, de a înțelege; tocmai de aceea, fie sunt fascinați atunci când cea mai mare din gașcă, Dina, descoperă romanele de aventură și le împărtășește și celorlalți experiența lecturii ei, fie pun tot timpul întrebări celor mari și ascultă cu atenție și interes răspunsurile lor. Toți patru sunt preocupați de istoria familiei, ar da orice să tot asculte poveștile de viață ale părinților și ale bunicilor, experiențe ce par aproape imposibile pentru ei, la vârstele fragede la care se află.

   Totodată, prin poveștile lor, adulții le dau (și ne dau)  adevărate lecții de viață, pe care, desigur, nu le vor înțelege pe moment, dar de care, poate, își vor aminti în timp. Deci, pe lângă simplitatea vieții de copil, pe care o avem în prim-plan, cartea ne face martori ai unor cugetări profunde despre viață, îndemnându-ne, subtil, la meditație.

   Mai mult decât istoria unei familii, ne delectăm și cu frânturi de istorie a frumosului și îndrăgitului Brașov sau, pur și simplu, cu descrierile minunate ale Tâmpei de vară, de toamnă, de iarnă, ale coloraturii noilor sale veșminte, în ton cu schimbarea anotimpurilor.

   Dincolo de asta, atmosfera pe care o putem intui cu ușurință este una de armonie familială, de căldură a unui cămin – clădit cu greu de către cei mari și iubit atât de mult de cei mici – încât  aceștia din urmă se vor întoare acolo și când se vor face ei înșiși oameni mari, după cum ne mărturisește ,,micuța Ana” spre finalul istorisirii.

   Totuși, cu toată inocența ei de copil, Ana (ca și ceilalți trei tovarăși de joacă, dar și de viață) exprimentează, la un moment dat, o suferință mai mare decât ea, pe care nu o înțelege în totalitate la momentul respectiv; cert este că noi, ca cititori, vom avea o strângere de inimă când vom citi despre moartea unui membru al familiei, eveniment ce lasă casa în doliu, iar umbra de tristețe despre care vorbeam mai sus se așterne și rămâne atât timp cât i se cuvine, atât timp cât și ceilalți membri ai familiei o poartă.

   Cartea Ioanei Pârvulescu, Inocentii, nu este una greu de citit, dar abundă de emoție, iar stări de bine, de cald, de râset ni se instalează în suflet citind-o, dar și, așa cum era de așteptat, de nostalgie, de ușoară tristețe și regret după vremurile copilăriei noastre, pe care nici noi, nici micuța Ana, nu le mai putem recupera nicicum – poate doar prin rememorarea lor, din când în când.

*foto cover Adevarul.ro

Discutii pe Facebook
books-express.ro

Ador cartile, cafeaua, soarele, scriu pentru a ma regasi si pentru a intelege lumea mai bine, fac tot posibilul sa traiesc in prezent si sa ma bucur de oamenii dragi de langa mine.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

De ce capacele de canal sunt rotunde? Sau Jeff Bezos si Epoca Amazon – The Everything store de Brad Stone

Publicat

pe

brad stone recenzie de carte jeff bezos si epoca amazon

   Brad Stone este jurnalist american si senior executive editor la Bloomberg News. Este autorul best-sellerului despre imperiul Amazon – magazinul pentru orice.  Ne deschide o pespectiva catre viata si dezvoltarea  lui Jeff Bezos dar si a site-ului Amazon, cu momente de cumpana si altele de victorie.

   Pentru domeniul e-commerce Jeff Bezos este arhitectul principal care a proiectat si realizat o companie care sa nu fie una  doar comerciala ci si una tehnologica.

   Amazon a fost la inceput un site de unde puteai cumpara carti din orice domeniu , de la aproape toate editurile si din cele mai diversificate genuri. Dar aceasta a fost doar structura de start, viziunea liui Bezos era un magazin de unde sa se poata cumpara orice. Aceasta se intampla intr-un timp in care site-urile erau specizalizate pe o singura categorie de produse sau  cel mult cateva categorii de marfa.

Jeff Bezon si Epoca Amazon Brad Stone recenzie de carte   Bezos si-a urmarit cu meticulozitate scopul si in tot acest timp a avut un singur stapan care i-a dictat miscarile si strategia  – clientul. El a intuit ca “ nu facem bani cand vindem lucruri. Facem bani cand ii ajutam pe client sa ia decizii de cumparare.”

   De aceea a adus diverse inovatii la inceputurile Amazon, pe site existau recenzii la cartile vandute, exista posibilitatea si sa citesti cateva pagini din cartea pe care doreai sa o cumperi, fara nici un fel de costuri suplimentare.

   De ce Amazon? Pentru ca este cel mai mare fluviu de pe Pamant, deci “cea mai mare librarie de pe pamant”. Iar acum in anul 2018 (Amazon a luat fiinta in 1994) vedem ca exact asa este, nu doar pentru carti.

   Bezos a avut in vedere la inceput cinci valori fundamentale care aveau sa fie respectate de toti cei care lucrau pentru Amazon si care apoi au fost dezvoltate in 17 principii fundamentale.

Cele cinci valori erau: obsesia  pentru client, austeritatea, inclinatia pentru actiune, proprietatea, standarde inalte la angajare.

   Clientul era cel care dicta mersul si dezvoltarea companiei, la sedintele pe care le facea Bezos lasa intotdeauna un scaun gol, pentru client.

   Chiar si in momente tensionate pentru companie Bezos ii aducea pe toti la ordine “Dar sa nu va framantati in cee ace priveste concurenta, pentru ca, oricum, nu ne va da nici un ban. Haideti sa ne facem griji in legatura cu clientii nostrii si sa nu ne pierdem concentrarea”

   Cat de auster este Bezos? Angajatii companiei isi plateau locurile de parcare din apropierea sediului companiei, calatoreau la clasa economic, in timpul campaniei pentru Craciun aproape dormeau la seviciu, Bezos nu accepta nici o intarziere in livrari sau amanarea rezolvarii vreunei probleme a  clientilor, mai ales in acea perioada.

   Amazon insa nu este un loc de munca comod pentru angajati, standardele inalte la angajare au fost impuse din primii ani. Intrebarea din titlu a fost pusa unui potential director de marketing pe care Bezos dorea sa il angajeze si care venea de la concurenta.

   “De fiecare data cand angajam pe cineva, respectivul trebuie sa ridice stacheta pentru urmatorii angajati, astfel incat bazinul de talente sa fie permanent alimentat si imbunatatit.

   Iar daca potentialii angajati faceau greseala de a vorbi despre dorinta de a avea un echilibru intre serviciu si viata particulara, Bezos ii respingea.”

   Au fost chiar apropiati  colaboratori , care nu au rezistat la ritmul impus de el, pentru ca actiunea era cuvantul cheie, indiferent de zi a saptamanii sau moment al anului. Bezos considera ca cei care alegeau sa plece nu aveau Amazon-ul in ADN si de aceea era mai bine sa se indrepte catre alte companii.

   Bezos este nemilos atunci cand este vorba de a infrange un competitor sau de a achiztiona o alta companie la pretul pe care il doreste el, si nu la cel cerut, nu se da in laturi de a forta mana celor pe care vrea sa ii cucereasca uneori cu metode nu neaparat corecte, mai degraba opresive.

   Si in cee ace priveste politica companiei fata de plata impozitelor la stat, Amazon nu este tocmai un model, Bezos utilizeaza toate artificiile posibile pentru a evita pe cat posibil asta, sau pentru a minimiza costurile cu impozitele.

   “Amazon e o companie misionara nu una mercenara  Misionarii urmaresc obiective nobile si incearca sa construiasca o lume mai buna. Mercenarii cauta bani si putere si sunt dispusi sa treaca peste  orice le sta in cale.”, spune el.

   Amazon isi permite acum sa fie o companie misionara, se doreste a fi nu doar un magazin unde se vand de toate, dar si un centru de tehnologie care sa dezvolte noi  abordari pentru e-commerce si nu numai.

   Jeff Bezos este un personaj fascinant, o forta care a tras societatea inainte cu sau fara voia ei.

   Un om contradictoriu, impulsiv, de multe ori aproape agresiv, de aceea isi si angajeaza un “consilier in stiinta conducerii”.

   Pe de alta parte, un om care traieste modest, simplu, si capabil de gesturi frumoase pentru cei pe care ii apreciaza.

   “Am realizat ca sunt motivat de oamenii care se bazeaza pe mine.” spune el, iar acum sunt multi oameni care se bazeaza pe el din intreaga lume.

   Intrebarea cu care inchidem aceasta carte este – ce se va intampla cu Amazon dupa disparitia lui Jeff Bezos?

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

iulie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X