);
COnecteaza-te cu noi

Film

Inimi cicatrizate (2016), regie Radu Jude

Publicat

pe

Inimi cicatrizate

Cronică film: Inimi cicatrizate (2016), regie Radu Jude

   Inimi cicatrizate – un film ca o carte. Emoții, durere, frumusețe, viață și moarte. Toate împletite cu succes într-un film bun, în care viețile personajelor pun privitorii pe gânduri, întocmai cum un roman reușit ar putea îndemna la reflecție profundă.

   De altfel, ,,Inimi cicatrizate” este o adaptare liberă după romanul lui Max Blecher, un scriitor român din perioada interbelică, dar care a fost mult mai apreciat în străinătate decât la noi în țară (cu toate că, iată, la câteva zeci de ani distanță, opera lui Blecher este redescoperită și transpusă atât în piese de teatru, cât și în film). Deși nu am ajuns încă să citesc romanul, cu siguranță o voi face după vizionarea filmului. Știu, totuși, că viața scriitorului nu a fost una ușoară, iar povestea romanului este inspirată puternic din realitatea lui.

   De cealaltă parte, având doar ,,experiența” filmului, nu voi fi tentată să fac o comparație și mă voi putea dedica în întregime capodoperei cinematografice.

   Povestea îl are în centru pe tânărul Emanuel, care, în România anului 1937, se îmbolnăvește de tuberculoză osoasă (aceeași boală care îl va mistui și pe Blecher însuși), o boală frecvent întâlnită la vremea aceea și care putea avea consecințe grave, în lipsa unor soluții medicale eficiente împotriva ei.

   Frumosul și urâtul se îmbină într-un mod ,,armonios” aș putea spune; frumosul îl regăsim în locul în care se află sanatoriul destinat bolnavilor de tuberculoză, undeva pe malul mării, și nu puține sunt cadrele în care marea se întinde calmă și măreață în spatele personajelor, parcă pentru a evidenția micimea lor, ca oameni, în comparație cu imensitatea universului. Tot ca frumusețe putem percepe și anumite momente din viețile bolnavilor, în care se strâng cu toții și par să facă abstracție de iminența unui destin tragic, în care nu trăiesc decât în prezent (poate tocmai pentru că și ei conștientizează că doar de prezent pot fi siguri) și în care simțim și noi, ca privitori, o anumită liniște și speranță că lucrurile poate se vor îndrepta.

   Urâtul îl resimțim însă (atât noi, cât și personajele) ca pe o umbră care apasă întreaga lume, pentru că se află în fiecare răsuflare a bolnavilor, în fiecare cuvânt rostit: posibilitatea morții.

   Personajul principal, Emanuel, este un tânăr cu percepții profunde asupra vieții și care înțelege exact ce i se întâmplă, cu toate că preferă să continue să creadă cu tărie că se va face bine; își face chiar și planuri de viitor alături de Solange, o fostă pacientă a sanatoriului, de care se îndrăgostește.

   Dincolo de optimismul său, Emanuel trăiește însă și momente de singurătate autentică, în care meditează asupra vieții de neînțeles, care sfidează orice sistem logic; se și întreabă, la un moment dat, cum se face că unii scapă (de moarte) și alții nu, dar fără să pară neapărat revoltat în fața unei asemenea nedreptăți, ci, pur și simplu, încercând să înțeleagă.

   Suntem martorii dramelor unor oameni care, treptat, își pierd speranța, ale unor oameni care ajung să petreacă în sanatoriu chiar și ani de zile, pentru ca, în final, în loc să se întoarcă acasă, se întorc în pământ. Rămânem fără cuvinte în fața acestor povești reale, ai căror protagoniști am putea fi cu toții și ne gândim dacă nefericirea noastră cotidiană chiar are o bază solidă, comparativ cu ceea ce ar putea fi.

   Ecranizarea lui Radu Jude m-a impresionat și prin prisma altor aspecte: atenția acordată detaliilor, încercarea (și reușita, aș spune) de a recrea o Românie interbelică autentică, dar și realizarea unor cadre romantice – pe plaja pustie, cu marea în fundal, fum de țigară plutind în aer și oameni ale căror sentimente le poți ghici – sau cadre cu impact emoțional puternic, simple, dar sugestive (un sicriu coborât ușor în pământ, cu flori aruncate deasupra și cu plânsete în fundal, fără vreo altă explicație).

   Un alt detaliu pe care l-am apreciat este faptul că, pe parcursul filmului, apar pe ecran fragmente de text, ca extrase dintr-un jurnal, care prezintă gândurile cele mai intime ale lui Emanuel, din care ajungem să îl înțelegem mai bine și să ne dăm seama de profunzimea cu care privește tot ce i se întâmplă, dar și de capacitatea lui de auto-analiză.

   Sentimentul pe care l-am avut la finalul filmului a fost de încântare și de tristețe deopotrivă; cred că este imposibil ca privitorul să nu fie tentat să se opreasă un moment, să tragă aer în piept și să se gândească – la viață, la fericire, la importanța unei clipe.

Discutii pe Facebook
books-express.ro

Ador cartile, cafeaua, soarele, scriu pentru a ma regasi si pentru a intelege lumea mai bine, fac tot posibilul sa traiesc in prezent si sa ma bucur de oamenii dragi de langa mine.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Film

Molly’s Game. Despre cea mai puternica femeie din lumea pokerului ilegal – cronica de film

Publicat

pe

molly's game cronica de film recomandare

   Molly’s Game (Jocul lui Molly) este un film bazat pe autobiografia notoriei Molly Bloom, o antreprenoare care reuseste intr-un timp foarte scurt sa conduca un adevarat imperiu al pokerului ilegal din Los Angeles si New York.

   Provenind din o familie de perfectionisti, Molly ajunge sa fie pe locul 3 in clasamentul celor mai buni schiori din America de Nord, insa la etapa de calificare din 2002 a Olimpiadei de Iarna aceasta se accidenteaza grav, punand capat carierei de schioare. In ciuda dorintei tatalui ei de a urma facultatea de drept, Molly decide sa isi ia un an liber si se muta in Los Angeles. Se angajeaza ca ospatarita in un club de lux, unde il intalneste pe Dean, un dezvoltator imobiliar falit. Acesta o angajeaza ca asistenta personala si o introduce in lumea pokerului ilegal.

   Molly reuseste sa castige sume mari de bani din bacsisul lasat de jucatorii pe care ii aduna Dean la masa sa, si odata ce intelege cum functioneaza jocul, incepe sa aduca din ce in ce mai multi jucatori. Dean insa, devine gelos pe adaptabilitatea si capacitatea lui Molly de a relationa cu ceilalti jucatori si o concediaza. In momentul in care majoritatea ar fii fugit cu coada intre picioare, Molly se foloseste de relatiile create si incepe sa organizeze seri de poker pe cont propriu.

   In cateva luni, devine cea mai cunoscuta organizatoare de poker ilegal din Los Angeles, statut pe care si-l pastreaza timp de 7 ani, fiind apoi fortata sa isi mute afacerea in New York, unde continua timp de inca 2 ani. Masa acesteia era frecventata de o multime de celebritati (Leonardo DiCaprio, Macaulay Culkin, Ben Affleck), dar si membri ai mafiei rusesti din Brooklyn.

   Pe 16 aprilie 2013, Molly este arestata si acuzata impreuna cu alte 33 de persoane pentru o operatiune de spalare de bani si jocuri de noroc ilegale in valoare de 100 de milioane de dolari. In 2014 Molly scrie un roman autobibliografic unde descrie experienta traita in aceasta lume periculoasa, numit “Jocul lui Molly: Adevarata poveste a femeii de 26 de ani din spatele celui mai exclusivist, joc de poker ilegal cu mize mari din lume” (titlu original – Molly’s Game: The True Story of the 26-Year-Old Woman Behind the Most Exclusive, High-Stakes Underground Poker Game in the World).

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Film

Horace si Pete – un serial tragicomic de Louis C. K.

Publicat

pe

Horace si Pete - cronica film, serial de comedie

   Louis C.K. este cunoscut pentru cariera sa de comediant, pe care ulterior a transformat-o in actorie cu serialul Louie, produs in 2010. De data aceasta Louis surprinde cu o productie dramatica, filmata ca o piesa de teatru, in care dezvolta in cel mai realist mod o serie de subiecte diverse de la familie, abuz, relatii, politica si sexualitate.

   Horace si Pete (Horace and Pete’s) este un serial despre doi frati, introvertitul Horace (Louis C. K.) si fratele sau bolnav psihic Pete (Steve Buscemi), actualii proprietari ai barului irlandez „Horace and Pete’s”. Barul este mosternire de familie si dateaza din 1916, trecut din generatie in generatie, mereu condus de un Horace si un Pete. Condus traditional, barul nu serveste bauturi mixte, iar pretul este variabil in functie de clienti.

Steve Buscemi si Louis C. K.

   Produs din banii proprii, fara niciun fel de promovare, Horace si Pete este un serial facut de Louis C. K. in stilul lui Eugene O’Neill, difuzat pe site-ul propriu. Alaturi de Steve Buscemi, Louis C. K. i-a ales personal pentru a juca in serialul sau pe Alan Alda, Edie Falco, Laurie Metcalf si Jessica Lange. Primit foarte bine de critici, serialul a fost nominalizat la doua premii Emmy si a castigat Premiul Peabody, care onoreaza povestile cele mai puternice, luminante și revigorante din televiziune, radio și mediul online.

   Una dintre scenele mele favorite este momentul in care fosta sotie a lui Horace vine in vizita la bar si acestia reusesc sa comunice dupa o lunga perioada de tensiune, iar schimbul de replici dintre acestia este absolut genial prin profunzimea simplismului:

Horace: – Nu mai pari sa fii suparata.
Sarah: – Nu. Am fost atat de suparata pe tine, ma plimbam toata ziua cu niste sentimente negative, despre ce ai facut si ma gandeam ca intr-o zi ceva se va schimba, ca voi fi coplesita de un val de bunatate, sau ca o sa reusesc sa gasesc un alt mod de a privi lucrurile si ca te voi ierta si ma voi simti mai bine, dar in schimb, ce se intampla e ca timpul face ca sentimentele sa dispara, se diminueaza cu trecerea timpului, dispar si nu poti sa iti dai seama. E destul de trist daca te gandesti.

   Horace si Pete este o productie originala, care reuseste in cele 10 episoade sa treaca dincolo de film si sa isi provoace telespectatorii sa se gandeasca la dramele personajelor, sa le asimileze si sa le traiasca totodata impreuna cu acestea. Este surprinzator sa descopar ca un comediant pe care l-am urmarit de ani de zile luand in deradere mondenitatile vietii, poate produce ceva de o asemenea profunzime si cu o seriozitate care lipseste din multe productii moderne.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Film

Gunpowder – o miniserie istorica bazata pe “Tradarea Iezuita” din 1605

Publicat

pe

Gunpowder serial istoric cronica film

   Gunpowder este o productie britanica de televiziune ce-l are drept co-fondator pe Kit Harington, cunoscut pentru rolul sau din Game of Thrones (Jon Snow). Miniseria are in centru faimoasa tentativa esuata de asasinare a regelui Iacob I al Angliei din 1605, cunoscuta ca si “Complotul Prafului de pusca” sau “Tradarea Iezuita”.

   Serialul produs de HBO pentru BBC One ii aduce in rolurile principale pe Harington, care este un descendent direct al personajului jucat Robert Catesby, Liv Tyler in rolul lui Anne Vaux, Peter Mullan intepretandu-l pe Henry Garnet si Mark Gatiss ca Sir Robert Cecil.

Dupa moartea reginei Elisabeta I din 1603, regele Iacob al IV-lea al Scotiei ii urmeaza pe tronul Angliei si urmeaza o perioada intensa de persecutie a catolicilor. Personajul principal este Robert Catesby, un rebel al vremurilor inca din vremea Elisabetei, scapa doar cu amenzi datorita apartenentei sale la o familie cu prestigiu. Satul de lipsa tolerantei religioase, Catesby conduce un grup de catolici englezi, printre care notoriul Guy Fawkes, intr-un complot de asasinare a regelui. Acestia planuiesc sa arunce in aer Camera Lorzilor, folosindu-se de 36 de butoaie cu praf de pusca.

   Miniseria reuseste sa redea o imagine extreme de realista a vremurilor, asa cum ne-am obisnuit de la productiile HBO bazate pe fapte istorice. Atrocitatea torturilor vremii folosite pentru obtinerea marturisirilor si metodele de executare infioratoare sunt ilustrate explicit pe parcursul celor trei parti ale seriei, reusind sa aduca in prim plan cruzimea si neinduplecarea guvernarii perioadei. Totodata, productia scoate in evidenta curajul extraordinar si pasiunea pentru dreptate a celor cativa care au incercat cu pretul propriei vieti sa schimbe sistemul.

   Gunpowder ne aduce aminte ca exista o perioada cand loialitatea, iubirea, vitejia si solemnitatea erau cele mai de pret avutii, pentru care merita sa sacrifici orice. Iubitorii filmelor istorice, asemeni mie, vor indragi cavalerismul personajelor masculine si puterea acestora de a lupta neinfricati, chiar si atunci cand inaintea lor nu mai exista altceva decat moartea sigura.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

octombrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X