);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Harry Potter. Povestea pentru oameni mari. Invers.

Publicat

pe

Harry Potter

   Acum ca mania Harry Potter s-a cam stins si JK Rowling scrie carti de oameni mari, m-a amuzat sa incerc sa rememorez povestea, dar in sens invers. Iata.

   In familia Dumbledore, formata printr-o casatorie intre incuiati si vrajitori “sange pur” se nasc trei copii: Albus, Abeforth si Ariana.

   Albus e briliant si ca orice om tanar si extrem de inteligent este si extrem de arogant. Abeforth e mediocru ca inteligenta, dar este un om cu inima buna si curata.

   Ariana are o sensibilitate iesita din comun si ca atare este fragila si vulnerabila. De la ea începe totul. Copila fiind, surprinsa de puterile ei de vrajitoare, are deseori reactii magice pe care nu si le poate explica si nici controla, puteri care o transforma intr-o ciudata.  Ariana este o victima sigura pentru trei incuiati agresivi care o terorizeaza constant provocand-o la gesturi extreme si infricosatoare. Infricosatoare  tocmai pentru ca sunt incontrolabile pentru ea insasi. In ciuda puterilor ei magice Ariana este abuzata de cei trei incuiati.

 

Harry Potter

Albus Dumbledore

 

   Trauma se instaleaza definitiv in sufletul ei necrescut si in trupul mutilat.  Parintii isi sacrifica in intregime existenta pentru Ariana. In fapt Intrega familie isi sacrifica existenta pentru  a o sprijinii pe Ariana. Albus, tanar  si inflacarat de ideile nobile ale stiintei si arta magiei, abia asteptand sa se dedice studiului dar si experimentelor unei noi filozofii, se trezeste, la moartea mamei, ca trebuie sa sustina familia si sa o ingrijeasca pe Ariana. Asta inseamna insa ca toate planurile lui nu vor mai avea nicio continuare, ca ii sunt retezate aripile inainte de a invata sa zboare cu adevarat. O mare frustrare se naste de aici, dar simtul datoriei il face pe Albus sa isi asume responsabilitatile, desi in inima lui ramane adanc ingropata speranta ca ceva, candva, se va schimba. Aceasta speranta intr-o schimbare a destinului  ajunge sa se materialize. Dar toata intamplarea duce la moartea Arianei, iar pe Albus il marcheaza gandul ca dorinta de a-si schimba destinul a provocat moartea sorei sale.

   Dupa moartea Arianei, Albus e liber sa traiasca asa cum vrea. Dar cu ce pret…Fratele lui, Abeforth, il invinuieste de circumstantele mor?ii surorii si se indeparteaza de  Albus. Acesta isi urmeaza destinul in lumea stiintei si a ideilor. Insa povara vinei mortii Arianei il face sa refuze lumea mare a magiei si alege, in schimb, cariera de profesor, dedicata pregatirii tinerilor pentru a deveni mari vrajitori la Hogwarts, Scoala de Magie, Farmece si Vrajitorii.

   Intr-un alt timp, in alta parte a lumii, familia de incuiati Evans remarca la fiica lor cea mica, Lily, gesture si puteri inexplicabile. Parintii nu o considera o ciudata, dimpotriva, fac tot ce pot pentru a potenta unicitatea fiicei lor, desi de neinteles pentru ei. Dar sora mai mare o invidiaza pe Lily pentru “darul” ei. Lily, care isi iubeste sora nu intelege aceasta atitudine. Ea nu se crede speciala, ci doar diferita si i-ar placea sa imparta totul cu sora sa. Dar se izbeste de un zid. Si atunci se refugiaza in prietenia cu vecinul lor Severus, un baiat de varsta ei, ciudat, introvertit, cu o  viata de familie plina de neajunsuri, dar cu o minte sclipitoare si cu puteri de vrajitor bine instapanite si controlate. Severus se indragosteste de Lily si devine singurul ei prieten. Severus o va iubi pe Lily pana la moarte, mai presus de propria lui viata. Dar sa nu anticipam, deocamdata el o vrea pe Lily cat mai departe de sora incuiata, care nu intelege nimic, si cat mai aproape de el.

   In acelasi timp, James Potter, fiu de vrajitori pur sange, creste frumos si intreg la minte si trup intr-o familie construita pe iubire. James abia asteapta sa studieze la Hogwarts.

 

Harry Potter

Severus Snape – Harry Potter

 

   Lily, Severus si James se vor intalni, cu totii, la Hogwarts, unde vor creste impreuna, facand parte din aceiasi generatie de tineri vrajitori. Lily continua sa fie cea mai buna prietena a lui Severus, desi sunt in case rivale si deseori este exasperata de gesturile de cruzime si cinism ale lui Severus. Severus o iubeste neconditionat pe Lily si este sfasiat intre aplecarile lui spre putere si cruzime pe de-o parte si iubirea dezinteresata pentru Lily pe de alta parte. James devine vedeta scolii (cel mai frumos, cel mai destept, cel mai amuzant, cel mai bun la vajthat) inconjurandu-se de cei mai cool tineri vrajitori din an, sfidand pe toata lumea cu norocul si carisma sa, dar intimidandu-se la cel mai mic gest al lui Lily.

   Albus Dumbledore este directorul scolii Hogwarts. El este cel care il aduce in scoala pe Tom Cruplud, un baiat orfan, nascut de o tanara vrajitoare, ultima descendenta a unei familii scapatate de mari vrajitori, familie cu un arbore genealogic care duce pana la Salazar Viperin, cel care a dat numele casei Viperinilor, cu mult timp în urma, pe vremea infiintarii scolii Hogwarts. Indragostita de un tanar dintr-o familie de incuiati de vita nobila (Tom Cruplud), tanara vrajitoare il farmeca pe acesta cu un blestem de dragoste si ramane insarcinata. Chinuita apoi de artificiul prin care a obtinut dragostea mult visata, vrajitoarea il elibereaza pe Tom Cruplud dar ii pastreaza copilul, pe care il naste, murind, intr-un azil. Numele e tot ce-i ramane micului Tom si puterile de vrajitor. Cand Albus Dumbeldore il ia la Hogwarts, promitandu-i studiul si aprofundarea puterilor sale speciale, Tom isi dedica in intregime viata magiei si stapanirii ei. Mai ales stapanirii ei. In acei ani se scrie istoria lumii magice si evenimentele de atunci vor influenta si vor decide viitorul.

   Dupa terminarea scolii, James se casatoreste cu Lily si au un baietel, pe Harry Potter. Severus este sfasiat de dragostea celor doi si nu ii va iarta niciodata, continuand insa, paradoxal, sa o iubeasca, necondi?ionat, pe Lily. Tom Cruplud obsedat de dorinta de-a deveni stapanul absolut al lumii, conduce batalia nemiloasa pentru instapanirea raului pe lume. Nemultumit de rezonanta meschina a numelui sau de incuiat isi impune renumele de  Lordul Intunericului. Setea de putere absoluta stange in jurul sau fanatici, rasisti ( cei ce vor exterminarea celor cu sange mal, adica vrajitori amestecati cu incuiati) si  tot felul de suflete cazute. Dar ascensiunea Lordului viperin e oprita  de ceva incontrolabil: iubirea absoluta si puterea de sacrificiu, dusa pana la sacrificiul suprem.

Harry Potter

Harry Potter

   Visul lui Tom Cruplud este zadarnicit de un copil care supravietuieste blestemului de moarte. Puterile Lordului Intunericului scad, moartea se intoarce impotriva-i facandu-l sa dispara. Harry Potter capata renumele de “Baiatul care a supravietuit blestemului de moarte al celui mai puternic vrajitor”, scut al binelui in fata raului. Harry Potter va salva lumea vrajitorilor de tot raul ce va sa vina, sub domnia Celui-al-carui-nume-nu-l-rostim. Iata profetia.

   Cand implineste 11 ani Harry Potter incepe primul an la Hogwarts, iar Lordul Intunericului face primul pas pentru a reveni in lumea pe care o vrea a lui.

 

Harry Potter

Voldemort – Harry Potter

 

   De aici incepe povestea. A prieteniei, a slabiciunilor omenesti, a iubirii, a mortii, sacrificiului, a smereniei, a curajului alegerii, a recunoasterii adevarului, a relativitatii, a binelui si a raului. A vietii.

Discutii pe Facebook
Nemira

Nascuta in comunism, intrata la 18 ani si o revolutie in capitalismul original romanesc. Educata brutalist in sistemul universitar autohton timp de trei ani, abandonez si scap intreaga la cap si ma vand unor televiziuni romanesti ale anilor 2000-2010, pe bani castigati usor. Apoi, lacoma, vreau mai multa putere si ma angajez in grupul MediaPRO. Acolo era sa mor.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

Micul rege Decembrie – Axel Hacke. Recenzie de carte

Publicat

pe

Micul rege Decembrie - Axel Hacke. Recenzie de carte

– Noi ne nastem mici, dar apoi crestem mari si mai mari, uneori la fel de mari cat un jucator de baschet. Si apoi, spre sfarsit, ne mai scofalcim puţin. Si apoi vine moartea, si gata, nu mai suntem.

   Voi dispuneti de o mare putere de imaginatie cand sunteti mici, dar stiti foarte putine lucruri. Si din acest motiv sunteti nevoiti sa va imaginati cum arata totul. […] Si apoi aflati ca nu exista pitici si nici uriasi. Imaginatia voastra devine din ce în ce mai restransa si cunostintele voastre din ce in ce mai vaste. Corect?

   Unde s-au dus visele pe care le-am visat pana acum? Si de unde vin visele pe care le vom visa de acum incolo? Sunt printre noi inchise în cutiute colorate sau vor izvori dintr-un neant neexplorat?

   Micul rege Decembrie ne raspunde in mod nesovaielnic: […] visele raman intotdeauna mari si au nevoie de spatiu. Regele Decembrie al II-lea – impozant si caraghios deopotriva – iese din ascunzisul sau ticsit de cutiute colorate in care sunt pastrate visele pentru a-si ajuta prietenul sa supravietuiasca realitatii.

Micul rege Decembrie - Axel Hacke - Recenzie de carte   Povestea lui Hacke ne trage tandru de maneca pentru a ne aminti ca ii suntem datori copilului din noi de a ne lua o zi liberă de realitate, de a inchide ochii si a trai chiar si pentru cateva secunde viata la care am visat dintotdeauna. Lumea exterioara e un taram strain de visuri, de bucurii sincere, dar Micul rege Decembrie de ofera un resprio indispensabil.

   Descoperim citind ca rutina noastra nu trebuie sa fie o monotonie angoasanta, ci putem trece zilnic prin aventuri nemaintalnite si ca suntem aventurieri in prpriul nostru roman.

   Am uitat, desigur, ca: Viata incepe seara cand adormim si face o pauză dimineaţa, cand ne trezim. Dar nu-i nimic, un rege minuscul – semn ca se apropie de sfarsitul vietii – e aici ca sa ne reaminteasca. Plin de naivitate is intelepciune, regele Decembrie ne da o lectie de sinceritate:

   […]Cred ca exista destul de mulţi oameni carora le lipseate un rege mic, fara ca ei sa stie asta.

   Axel Hacke ne vorbeste despre usurinta de a lasa spriritul nostru ludic sa iasa la suprafata. Sa ne luam alter egoul de mana si sa il plimbam prin realitatea noastra de adulti.

   Coboram din imparatia ludicului si mergem sa ne luptam cu balaurii cotidieni, catarandu-ne printre vise si strecurandu-ne numai printre lucrurile valoroase.

   Viata noastra se scurge intre incinta vietii si cea a mortii, fara sa realizam uneori ca nu va fi intoarsa clepsidra si nu vom lua viata de la capat.

– Şi ce faci la birou?ma intreba el?

– Ma ocup cu realitatea […] Cei mai multi oameni care stau in birouri se ocupă cu realitatea.

   De unde vin si incotro se duc visele? Dar noi? Cum aparem pe lume si unde ne ducem la sfarsitul vietii? Intrebarile inocente, de o profunzime rascolitoare din paginile povestii lui Axel Hacke sunt intrebarile fiecaruia dintre noi.

   Eu exist numai pentru ca tu ai dorit sa ma ai, spune regele plin de incredere. Dupa ce inchidem cartea, ramanem cu un zambet enigmatic si cu un mugure de speranta rasarit din mocirla cotidiana. Pentru asta, ar trebui sa spunem: Multumesc!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

DIN ALTA VIATA – Jurnal de copil. Marius Albert Negut. Recenzie de carte

Publicat

pe

    Cel mai frumos cadou de Craciun din anul 2018 este cartea lui Marius Albert Negut  – Din alta viata – Jurnal de copil.

   Am avut aceeasi senzatie pe care am trait-o in copilarie cand l-am citit pe Creanga cu ale sale amintiri, savoare si farmec, o lume din care nu mai vrei sa pleci.

   Cartea lui Marius Albert Negut  putea la fel de bine sa se numeasca “Amintirile unui decretel” pentru ca acea generatie se regaseste intru totul in jurnalul sau.

Din alta viata - Jurnal de copil - recenzie de carte   Nu intamplator unul dintre capitole se numeste “Singur acasa”, aceasta este impresia pe care o lasa intregul roman – de amuzament, pozne si jocuri povestite intr- o limba romana adecvata timpului descris.

   Sunt cuvinte folosite de autor pe care cei care au trait acele timpuri si le amintesc cu nostalgie  – cracane, invizoace, tevile de cornete.

   Intotdeauna Marius A. Negut foloseste limba romana ca pe cea mai frumoasa si utila metoda de a recreea o atmosfera, de a transpune sentimente si trairi specifice intr-un limbaj pitoresc.

   Am admirat intotdeauna aceasta maiestrie lingvistica.

   Copilul Marius traieste intr-o lume pestrita de la margine de Bucuresti si din Letca si Ciurari, locurile de bastina ale parintilor.

   Fiecare episod povestit este o margica colorata insirata in siragul unor amintiri placute dar si dureroase, pentru ca nu se fereste sa ne povesteasca si despre pedepsele primite pentru tot felul de sotii copilaresti.

   Umorul este o latura pana acum neexploatata de scriitorul Marius Albert Negut, dar pe care il stapaneste magistral. De la umor de situatie – cap.36 “Mai nou, tata gateste….” Sarmale cu cafea, la umorul de limbaj (Tontonel, chiorpec, Halima) si pana la autoironie care ne aduce un zambet pe buze, Marius Albert Negut isi scrie in jurnal intamplari buclucase (se da cu o bicicleta pe o panta cu Vasilica, fratiorul in spate pana aterizeaza dureros) sau de-a binelea romantice cu fetitele care au devenit obiectul pasiunilor sale copilaresti, Luminta, Iulia.

   Vacantele petrecute la tara la bunici la Letca Veche sau Ciurari aduc in pagini alte scene  rurale si alte intamplari uneori potrivnice eroului nostru, care fiind de la Bucuresti o cam incaseaza sau este parat de fratele mai mic si invinuit ca l-ar fi aruncat intr-o garla si din nou, o incaseaza.

   Nu totul este lapte si miere, sunt si capitole amare – `Sticleee goaleee`, in care experienta traita nu este deloc una fericita. Nu voi dezvalui mai mult pentru ca lectura este una savuroasa si cu suspans.

   Surprinde finalul si lasa in acelasi timp o usa deschisa catre urmatoarea carte. Dintr-o data din cititori ne transformam in interlocutori iar dialogul se adreseaza direct sufletului nostru. Fiecare pastreaza in sine copilul care a fost, fiecare a avut un moment de pierdere a inocentei iar Marius Albert Negut ne invita sa meditam la asta.

   Din alta viata – Jurnal de copil este o carte ca un strop de lumina in calea oricarui om care ii deschide paginile si de aceea ar fi o lectura recomandata si copiilor nostri.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

ianuarie, 2019

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X