);
COnecteaza-te cu noi

Teatru

Ghengbeng – un desfrâu teatral plin de umor

Publicat

pe

GHENGBENG teatrul In Culuse

   Exuberanti, grabiti, avizi, într-o perpetuua cautare. Colectionam ”experiente” ca sa ne satisfacem vanitatea: ”am facut si asta, am fost si acolo, am încercat tot ce se poate!”. Si usor, usor ne scufundam într-o galeata plina cu… penibilitate si plictiseala! Noroc ca exista hazul de necaz, care ne scoate de acolo! La o prima întâlnire cu spectacolul GHENGBENG (productie a Teatrului În Culise) am asistat la o multitudine de situatii de viata penibilo-amuzante, care scot la iveala instinctele noastre de animale sociale. Si am râs si de mine când i-am vazut pe ei pe scena!

GHENGBENG teatrul In Culise

imagine din piesa de teatru GHENGBENG, spectacol marca In Culise

   În primul rând trebuie sa va avertizez ca titlul este un pamflet – sa nu plecati spre teatru cu gândul ca veti asista la o orgie serioasa. Va fi un desfrâu teatral, în sensul ca acest spectacol neconventional este compus din mai multe momente a caror singura legatura concreta este realizata prin intermediul unui trubadur contemporan (Paul Alexandru), o aparitie vesela si plina de culoare – atât prin vestimentatie, cât si prin interventiile sale comice si muzicale.

   Fara sa stric surprizele spectacolului o sa va spun ca în Ghengbeng situatiile prozaice din existenta oamenilor sunt transformate în evenimente hazlii, care la final au rol de lectii de viata: cum sa scapi de amenda atunci când te prinde controlorul fara bilet, ce sa faci când partenera de blind-date nu e exact cum te asteptai, ce ai de facut daca mai ai doar foarte putin timp de trait sau cum sa faci sa nu îti lasi iubita însarcinata. Surprinzator este faptul ca cei cinci actori (Maria Popovici, Alexandru Minculescu, Ionut Iftimiciuc, Cristiana Ionita, Paul Alexandru) sunt creatorii spectacolului – alegerea si traducerea textelor (al caror autor este anonim, acestea fiind culese de pe un blog), regia, costumele si scenografia au fost realizate integral de cinci minti diferite si – culmea! – au reusit sa scoata un produs artistic bine închegat. Am apreciat ideea din spatele vestimentatiei – toti purtau costume neutre – gri, iar fiecare scena era îmbogatita prin diverse accesorii care scoteau personajul din anonimat. În esenta, aceasta idée aduce în prim-plan natura similara a fiintei umane, care ajunge sa se diferentieze numai prin intermediul podoabelor artificiale.

GHENGBENG teatrul In Culise

imagine din piesa de teatru GHENGBENG, spectacol marca In Culise

   Fiind un spectacol independent nu o sa vedem prea multa scenotehnica, însa garantez ca nici nu veti avea prea mult timp sa analizati altceva decât jocul versatil al actorilor. Toti interpreteaza pe rând diferite roluri reusind sa fie credibili si sa stârneasca râsul prin fiecare personaj. Maria Popovici reuseste sa se metamorfozeze cu usurinta si se prezinta în mai multe ipostaze: o actrita netalentata, o doctorita frustrata, o tânara rasfatata, o sotie sobra, o tânara alcoolizata samd. Pe de alta parte, Cristiana Ionita este perfecta pentru rolurile fetei naive, reusind prin expresivitatea privirii sa te faca sa-i crezi si sa-i întelegi inocenta si nestiinta. Ionut Iftimiciuc mi-a transmis senzatia ca este inima vibranta a scenei, încalzind sala prin aparitiile sale energice, iar Alexandru Minculescu reuseste sa-si pastreze prestanta chiar si atunci când interpreteaza un binecunoscut interlop.

   Ghengbeng este un spectacol de comedie în care puteti regasi acel tip de divertisment de calitate, care se facea pe vremuri. Pe mine m-au cucerit pentru ca scot în evidenta defecte ale societatii de astazi si râd de ele cu nonsalanta. Si ma bucur sa vad ca desi massmedia este contaminata de lauda non-valorilor, în teatru înca se spune adevarul si comedia se contureaza prin ironizarea comportamentelor deviante. Asadar, mergeti la teatru sa râdeti – nu va mai uitati la televizor!

GHENGBENG teatrul In Culuse

imagine din piesa de teatru GHENGBENG, spectacol marca In Culise

______________________________

Teatrul În Culise

Titlu: Ghengbeng

Distributia: Maria Popovici, Cristiana Ionita, Alexandru Minculescu, Ionut Iftimiciuc, Paul Alexandru

Scenografie: Iulia Popescu

Tehnic: Bogdan Ionescu

Discutii pe Facebook

Scriu cu dragoste despre imagini sau pictez cuvinte puternice. Caut întelesuri ascunse si ma pierd în detalii. Port un suflet vechi, dar nu mi-as dori unul nou.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Recenzii

CURSA DE SOARECI – CRIMA CU PUBLIC. Cronica de teatru

Publicat

pe

   Ce poti sa spui despre o piesa de teatru despre care nu ai voie sa spui nimic? Ce poti sa mai spui despre Agatha Christie al carei nume se suprapune perfect si se confunda cu definitia romanului detectiv?

   Toti cei care vizioneaza Cursa de soareci sunt partasi la crima si la un secret. Cand te asezi in fotoliul din fata scenei iti dai acordul sa iti pastrezi sangele rece si, mai ales, sa iti ascuti simturile.

   Agatha Christie e un scriitor care isi pofteste cititorul sa rezolve misterul crimei impreuna cu personajele, care se dezvaluie nu doar in fata publicului, ci si in fata lor insisi.

   Majoritatea o stim ca romancier, dar in Cursa de soareci ni se dezvaluie ca dramaturg, dovedind inca o data talentul sau de a imagina o scena pana la cele mai mici detalii.

   Erwin Simsensohn este regizorul care isi asuma rolul de a da viata intrigii asternute pe hartie de scriitoarea britanica. Tot el este cel care transmite spectatorului dorinta Agathei Christie ca secretul adevaratului criminal sa ramana in sala de spectacol.

   Locul de intalnire al personajelor este Conacul Monkswell administrat de sotii Ralston. Aici se aduna Christopher Wren, Doamna Boyle (Simona Bondoc), Maiorul Metcalf (Tomi Cristin), Domnisoara Casewell, Domnul Paravicini si Sergentul Trotter. Toti ii trec pragul purtand cu sine un secret care incepe sa fie dezlegat de public pe masura ce actiunea inainteaza.

   Spatiul inchis al conacului, urgia de afara si presiunea de a fi in apropierea unui criminal destabilizeaza relatiile dintre calatorii necunoscuti.

   Cine e personajul principal in Cursa de soareci? Sa fie criminalul? Mollie Ralston (Ileana Olteanu) care intra prima in scena? Conacul care ii aduna pe toti si care scoate la iveala amintiri de care personajele incearca sa fuga?

cursa de soareci - cronica de teatru

imagine din spectacolul Cursa de soareci, TNB | sursa foto: TNB

   Dar nu trebuie sa uitam nici vocea de la radio (Ioan Andrei Ionescu) care poate fi transformata in indiciu de catre un spirit inchizitor.

   Fie ca lui Gilles Ralston ii da viata Dragos Stemate, fie Florin Calbajos, ori ca Lari Georgescu sau Petre Ancuta fac pe simpaticul si neintelesul Christopher Wren, personajele sunt bine construite si reusesc sa intretina misterul.

   Domnul Paravicini este intrigant si cand in costumul lui intra Mihai Calota si cand acesta e purtat de Silviu Biris, iar Sergentul Trotter isi duce la capat misiunea si in persoana lui Gavril Patru si a lui Razvan Oprea.

cursa de soareci - cronica de teatru

imagine din spectacolul Cursa de soareci, TNB | sursa foto: TNB

   I-am promis Agathei Christie ca nu dezvaluim nimic care ar putea spulbera enigma. Dar Cursa de soareci trebuie vazuta. Pentru seriozitatea temei si pentru umorul care razbate de pe scena. Cursa de soareci e ca un rebus dezlegat in societate despre care la final schimbi pareri cu necunoscutul de langa tine.

   Agatha Christie si Erwin Simsensohn invita publicul la Teatrul National Bucuresti sa fie complice nu la o crima, ci la un spectacol de teatru pentru toate varstele si pentru toate gusturile.

   Trei soricei…

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Recenzii

Orchestra Titanic – sacrificiul artistului in fata mortii. Cronica de teatru

Publicat

pe

Orchestra Titanic, cronica de teatru

   Orchestra Titanic – un titlu ce trimite cu gandul la sacrificiul dezinteresat al artistului in fata mortii. Iluzia vietii care transpare din piesa lui Hristo Boicev isi gaseste locul pe scena Teatrului National si urmareste spectatorul chiar si dupa tragerea cortinei. Regizorul Felix Alexa dirijeaza impecabil Orchestra Titanic, iar la finalul spectacolului aplauzele sunt daruite atat artistilor, cat si adevarurilor spuse fara menajamente de catre personajele garii parasite.

   Lumea intreaga e o gara. – iar noi, in loc sa traim, asteptam sa traim.

   Cele patru personaje, fiecare cu cate o poveste in spate, poveste care a dus parca inevitabil la traiul printre cartoane si sticle de bautura, Luko (Mihai Constantin), Meto (Mihai Calin), Doko (Richard Bovnoczki) si Liubka (Tania Popa) sunt uniti intr-un purgatoriu existential incercand, cu totii, sa reziste cum pot pana in momentul “Marii treceri”. O trecere pe care o asteapta sistematic si ritualic; o trecere ce poate fi realizata doar prin oprirea unui tren in gara paraginita. Pentru momentul sacru cei patru fac repetitii, pun in scena o retea de actiuni menite sa ii urce in tren si sa le asigure provizii. In inocenta si in disperarea lor, Luko, Meto, Doko si Liubka iau cate un geamantan, isi netezesc hainele ponosite, isi pun zambetul amar, fortat pe fata si se posteaza ca un pluton de-a lungul caii ferate. Dezamagirea provocata de trenul care niciodata nu opreste devine o obisnuinta, iar cand momentul mult-asteptat soseste, angoasa si frica fac loc fericirii.

orchestra titanic - cronica de teatru

Orchestra Titanic, la TNB | sursa foto: tnb.ro

   Rutina zilelor posomorate e intrerupta intr-o zi de sosirea intempestiva a unui personaj invaluit in mister care destabilizeaza ordinea micii societatii. Prezenta lui Harry (Claudiu Bleont) inseamna punerea la indoiala a vietii insesi.

   Viata este vis, dar visul nu este viata, e refrenul care parcurge piesa de la inceput pana la caderea cortinei.

   Chiar aparitia magicianului Harry e pusa sub semnul intrebarii, iar actiunile sale pot fi doar raspunsuri ale constiintelor frematate si obosite ale personajelor. Teme ca evadarea, viata, moartea sunt tratate cu seriozitate si umor deopotriva, iar la final, cand insusi spectatorul se intreaba ce este si ce nu este real, nu sentimentul singuratatii este cel care persista, ci gandul ca nu evadand vom fi fericiti, ci traind in mijlocul a tot ceea ce ne este familiar.

   Cu un titlu ce face aluzie la orchestra care nu a incetat sa cante chiar cand Titanicul se scufunda, ducand cu el mii de vieti, piesa lui Hristo Boicev aduce un elogiu vietii.

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Recenzii

Vivien Leigh. Ultima conferinta de presa. Cum artistii vor mosteni pamantul

Publicat

pe

Vivien Leigh: ultima conferinta de presa - cronica de teatru

   Ca artistii vor mosteni pamantul ne-o spune chiar personajul ca o prevestire, dar si ca o concluzie.

   Stand in public si urmarind jocul Lamiei Beligan ai impresia ca toate intrebarile nerostite legate de Vivien Leigh capata raspuns.

   Teatrul e oglinda lumii, se aude la un moment dat de pe scena. Dar aflat in fata intruchiparii uneia dintre cele mai admirate si mai misterioase actrite ti se pare ca tu esti in fata unei oglinzi.

   Viata tumultoasa, trista, plina de succes si de hotarari greu de inteles sau acceptat a lui Vivien Leigh este interpretata cu originalitate si o deosebita iscusinta de catre Lamia Beligan. Usurinta trecerii de la un timp al vietii la altul, de la o bucurie nemarginita la caderi nervoase sunt cateva dintre atuurile actritei care fac piesa sa fie bine inchegata si usor de urmarit.

   Regizoarea Liana Certechi puncteaza simplu, simbolic toate momentele de turnura din existenta personajului, iar viata lui Vivien Leigh e pusa la picioarele spectatorilor cu toate mastile purtate de actrita pe parcusrul carierei cinematografice si cu trairile autentice ale femeii din spatele decorurilor.

   Cea care o readuce la viata pe extraordinara actrita britanica isi interpreteaza rolul la fel ca cea pe care o omagiaza: cu dedicatie, cu o insufletire dureroasa, inchinandu-se, parca, in fiecare clipa Melpomenei.

   Vivien Leigh raspunde lumii si isi raspunde siesi intampinand intrebarile cu sinceritatea celui care pentru a avea tot ceea ce isi doreste sacrifica tot ceea ce are. Acest spectacol omagial nu poate fi privit decat cu o nemarginita evlavie pentru ca de la primele replici spectatorul isi da seama ca se afla nu in fata unor actori, ci in fata unei icoane teatrale.

   Spre deosebire de Vivien Leigh care nu a putut sa isi cladeasca viata personala si cea publica intr-un tot armonios, triada personaj-actor-public este compacta. Timpul nu curge liniar, nu exista un inceput si un sfarsit al piesei – daca artistii sunt cei care mostenesc pamantul, amintirea lui Vivien Leigh va fi intotdeauna un reper al memoriei colective, iar interpretarea Lamiei Beligan va ramane si ea in galeria reprezentarilor fara precedent despre viata si cariera marii actrite.

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

iunie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

09mai(mai 9)17:30:s30iun(iun 30)17:30:sMemory Clouds.Galeria Anca Poterasu, Strada Plantelor nr. 58, Bucuresti Organizator: Institutul Francez din Bucuresti Tip eveniment cultural 2:Expozitie,Vernisaj Etichete eveniment culturalDecebal Scriba,expozitie,Institutul Francez din Bucuresti,Memory Clouds,vernisaj

Facebook

Trending

X