);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Fata cu toate darurile – M. R. Karey

Publicat

pe

Fata cu toate darurile - recenzie de carte

   Fata cu toate darurile este un roman despre viitor, un posibil viitor in care oamenii sunt distrusi de o ciupeca, transformati in monstri tip zombi numiti “flamânzi”. Totul O.K. pana aici.

Fata cu toate darurile - recenzie de carte

M. R. Carey – Fata cu toate darurile | recenzie de carte

   S-au mai scris romane despre distrugerea Pamantului si a omenirii, despre Apocalipsa, despre cum vom disparea ca rasa etc. Si cu toate astea, autorul M. R. Carey reuseste ceva inedit: scrie un roman care te tine in priza. Pentru ca exista multe necunoscute: cine e Melanie, ce sunt flamânzii?, cum sunt infectati oamenii?, mai exista o sansa pentru omenire?, ce legatura au copiii cu povestea asta? etc

   Multe necunoscute amestecate cu ingrediente pentru toata lumea si pentru toate gusturile: pentru cei ce iubesc S.F.-ul, pentru aceia care adora povestile cu monstri/lupte, arme, sange (din belsug!) violenta, pentru cei timizi si cu simtul dreptatii, pentru cei pentru care viata se imparte in alb si negru, pentru iubitorii de benzi desenate si pentru cei ce gandesc prea mult. Caci povestea “fetei cu toate darurile” este mai ales pentru cei din urma. Aceia care nu se pot abtine sa nu se intrebe “de ce?

   Romanul Fata cu toate darurile incepe cu un prim capitol care iti face cunostinta cu Melanie – o fata de 10 ani care este sechestrata intr-o celula dintr-o presupusa baza militara alaturi de alti copii de varsta ei. Programul lor se imparte in ore de studiu predate de trei profesori, doua doamne si un domn, iar informatiile obtinute sunt reduse la un minim de cunostinte. La sfarsitul capitolului nu stii ce sa crezi: sechestrare de copii (cu ce scop?) oferirea unei educatii trunchiate, minime (de ce?) o baza militara (iarasi… cu ce scop?)

   Curiozitatea iti este deja starnita – multe necunoscute, aparent, lipsa S.F. – ului. Ca sa nu mai amintesc faptul ca Melanie e cea care povesteste. Aparent o victima. Inocenta… sau nu?

   Si mergi mai departe. Apar peronaje interesante si diferite ca profil si profesie: Helen Justineau – o profesoara sufletista, sergentul Parks – tipul militarului de cariera ce trebuie sa-si faca treaba, doctorita Caldwell – om de stiinta pasionat si realist pana in varful unghiilor, Gallagher – soldatul “crud” proaspat intrat in armata. Toti acestia vor intra, pe rand, in scena si vor gravita in jurul lui Melanie, fiecare dintre ei avand un scop bine determinat: profesoara Justineau – salvarea lui Melanie din pura afectiune, sergentul Parks – asigurarea pazei si protectiei unui “subiect” cu posibile sanse de salvare a speciei umane, Calswell –  studiul clinic al creierului lui Melanie in folosul unei mici comunitati stiintifice cu pretentii de descoperire a antidotului impotriva ciupercii mutant, soldatul Gallagher – doreste atat salvarea lui Melanie si mentinerea ei in viata cat si propria salvare de o lume inconjuratoare infricosatoare ce-l sperie atat din perspectiva viitorului cat si din perspectiva sanselor infime de supravietuire.

   M. R. Karey fascineaza nu prin faptul ca vede specia umana cu posibilitate de decimare, stupida, din cauza unei ciuperci din jungla amazoniana. Fascineaza prin felul cum ofera salvarea – prin intermediul unor copii mai mari sau mai mici, de 10 ani, precum Melanie, sau poate adolescenti. Sensibilittatea autorului se reflecta in vorbele lui Justineau: “nu se gandeste doar la anumiti copii si nici nu vrea. Se gandeste la toti copiii din lume care au murit la varste fragede. Probabil ca este vorba despre miliarde. Victime ale sacrificiilor religioase, ale apocalipselor, ale genocidelor. In fiecare razboi, cu fiecare foamete, fara scapare. Prea mici pentru a se putea proteja singuri, prea inocenti ca sa se poate feri. Ucisi de nebuni, de perversi, de judecatori, de soldati, de trecatori, de prieteni si vecini, de proprii lor parinti. Dintr-o intamplare stupida sau printr-o lege nemiloasa.”  Si tot ea spune: “fiecare adult este un copil care a invins lupta cu soarta, insa in vremuri si timpuri diferite, soarta aceasta a fost ingrozitor de cruda”. Ori, asta face autorul: ia un personaj de 10 ani naiv dar inteligent si il plaseaza int-un viitor al existentei umane inzestrandu-l cu o calitate de exceptie. Aceea de a fi probabil raspunsul la intrebarea: „exista sanse de supravietuire?

   Interesant cum autorul gandeste romanul Fata cu toate darurile din perspectiva personajelor sale pur umane ce sunt conduse de etica, profesionalism, sentimente, datorie morala. Totul pentru binele lui Melanie si al rasei umane. Iar Melanie este o Pandora al zilelor noastre intr-un posibil viitor. O fata cu toate darurile care ofera omenirii cel mai nepretuit dar: SPERANTA.

_____________________

   Romanul Fata cu toate darurile ne-a fost oferit de editura Nemira si poate fi achizitionat, cu reducere, de aici.

Discutii pe Facebook
Litera.ro

Hello! Eu sunt Ioana si in timpul liber fac ceea ce ar trebui sa faca multi: ma relaxez. Adica citesc(ce imi cade in mana si are "lipici" la public, adica eu), ma uit la filme(mai noi si mai vechi), ascult muzica si, din cand in cand, dau fuga intr-o excursie(ca sa schimb atmosfera si sa-mi eliberez mintea). Imi plac oamenii care nu isi fac un crez si un mod de a fi in a se vaita(de norii de afara, de pisica vecinului, de salariu etc) si iubesc acei oameni care " iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate", vorba cantecului. In rest, om bun.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

noiembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X