);
COnecteaza-te cu noi

Promotii si evenimente

Farmecul literaturii victoriene: Doctorul Thorne, de Anthony Trollope in colectia Babel a editurii Nemira

Publicat

pe

Doctorul Thorne

Comunicat lansare carte

   Editura Nemira publică în colecția Babel romanul Doctorul Thorne, de Anthony Trollope, unul dintre cei mai cunoscuţi și mai prolifici scriitori din epoca victoriană, redevenit popular în secolul al XX-lea. Traducerea din limba engleză este făcută de Mihaela Bucur.

   Romanul lui Anthony Trollope ne face cunoștință cu personaje din Barchester, cu pretențioasa familie De Courcy, cu pragmatica Miss Dunstable și cu deplorabilul Sir Roger Scatcherd. Doctorul Thorne ne seduce cu o poveste fermecătoare ca vinul vechi, în care lumea se vede ca o scenă pe care joacă personaje care mai de care mai colorate.

   Un doctor de țară dintr-un secol în care timpul trecea altfel și destinele se scriau altfel. O tânără îndrăgostită și un tânăr care trebuie să redobândească averea pierdută a familiei. O comedie despre o societate în care domnesc ipocrizia și snobismul.

   „Doctorul Thorne este o carte palpitantă, plină de spirit, profund înduioșătoare, bogată în emoții la fel de reale astăzi ca pe vremea când a fost scrisă. O carte pe care o iubesc.” Julian Fellowes, creatorul serialului Downton Abbey

   Anthony Trollope (1815–1882) a fost cel mai mic dintre cei patru fii ai avocatului Thomas Anthony Trollope. Și-a făcut studiile la Harrow și Winchester, iar la nouăsprezece ani a obţinut un post de funcţionar la Oficiul Poștal din Londra, ceea ce a fost începutul unei lungi cariere de funcţionar public. În anii 1841–1851 a lucrat în Irlanda, unde s-a căsătorit, s-a apucat de vânătoarea de vulpi („una dintre marile bucurii ale vieţii mele”) şi a început să scrie ficţiune. A semnat la început câteva romane, după care a conceput primul volum din ciclul romanesc Cronica din Barsetshire (1855–l867), inspirat din traiul la ţară. A fost fascinat de viaţa cotidiană din epoca victoriană, a cărei imagine complexă a reflectat-o în cărţile sale, care cuprind și multe portrete memorabile. De-a lungul anilor, opera lui s-a îmbogăţit cu alte și alte scrieri. În timpul vieţii însă succesul său nu l-a egalat nici pe departe pe cel al lui Dickens sau Thackeray, literatura sa fiind reabilitată abia în secolul XX, când cărţile lui au devenit populare. Printre volumele sale se numără Ultima cronică din Barset, Ferma Orley, Turnurile din Barchester, Doctorul Thorne, Cariera lui Phineas Fogg, Primul-ministru.

________

Puteți citi mai jos un scurt fragment, iar cartea poate fi comandată aici, cu o reducere de 30%.

Extras din romanul Doctorul Thorne, de Anthony Trollope

   Henry Thorne auzise mai de mult de Mary Scatcherd şi o şi văzuse, dar până atunci privirile pe care i le arunca nu erau încărcate de dorinţe. Dar acum, când a auzit că avea să se mărite cu un om respectabil, diavolul l-a îmboldit s-o ispitească. N-are niciun rost să înşirăm toată povestea. Când, în cele din urmă, s-a aflat totul, a ieşit la iveală destul de clar că îi făcuse cele mai clare promisiuni de căsătorie. I le făcuse chiar în scris. Şi după ce, în felul acesta, a convins-o să petreacă împreună unele din ceasurile ei libere – duminica sau în serile de vară, a și sedus-o. Scatcherd l-a acuzat făţiş că a ameţit-o cu dro guri. Şi Thomas Thorne, care s-a ocupat de întâmplare, în cele din urmă a început să creadă şi el în această acuzaţie. Toată lumea din Barchester a aflat că ea aştepta un copil şi că seducătorul e Henry Thorne.

   Când vestea a ajuns la urechile lui Roger Scatcherd, s-a îmbuibat cu băutură şi apoi s-a jurat că-i omoară pe amândoi. Cuprins de o furie bărbătească, a pornit împo triva bărbatului cu arme bărbăteşti. Când a plecat în căutarea lui Henry Thorne, nu și-a luat nimic cu el – doar pumnii şi un ciomag gros.

   Cei doi fraţi locuiau pe vremea aceea împreună la o fermă în imediata vecinătate a oraşului. Nu era o lo cuinţă acceptabilă pentru un medic, dar de la moartea tatălui său tânărul doctor nu fusese în stare să-şi găsească una mai potrivită. Se stabilise aici din dorinţa de a-l ţine cât mai mult în frâu pe fratele său. La această fermă sosi Roger Scatcherd într-o seară înăbuşitoare de vară. Mânia îi scăpăra în ochi, iar furia atinsese aproape nebunia din cauza iuţelii cu care alergase din oraş până aici şi a băuturii tari care clocotea în el.

   L-a găsit pe Henry Thorne stând liniştit, cu ţigara de foi în gură, în poarta fermei. Roger se gândise că va trebui să-l caute prin toată casa, să-şi strige victima în gura mare şi că-şi va face drum până la el, învingând orice obstacol. Şi iată că victima stătea chiar în faţa lui.

   – Ei, Roger, care-i treaba? i se adresă Henry Thorne.

   Astea au fost ultimele cuvinte pe care avea să le mai rostească. I-a răspuns lovitura ciomagului. A urmat o luptă, la sfârşitul căreia Scatcherd se ţinuse de cuvânt – cel puţin, în legătură cu vinovatul principal. Cum a primit lovitura de graţie la tâmplă nu s-a stabilit cu precizie niciodată. Un medic a declarat că ar fi lost lovit în timpul luptei cu un ciomag cu măciulie tare, altul credea că ar fi fost o piatră, iar altul a sugerat ciocanul unui pietrar.

   Ulterior s-a dovedit totuşi că n-a fost niciun ciocan şi Scatcherd însuşi susţinea cu tărie că nu luase cu el nicio altă armă în afară de ciomag. Totuşi, Scatcherd fusese beat şi, chiar dacă intenţia lui era să spună adevărul, se putea să se înşele. Oricum, rămâneau faptele: Thorne era mort şi Scatcherd se jurase cam cu o oră înainte că-l va omorî. Îşi dusese la înde plinire ameninţarea fără întârziere.

   A fost arestat şi judecat pentru omor, iar procesul a scos la iveală toate împrejurările triste ale cazului. S-a dovedit că e vinovat de crimă şi a fost condamnat la închisoare pe şase luni.

   Cititorii vor considera probabil că pedeapsa a fost prea severă. Thomas Thorne şi fermierul au ajuns la faţa locului la scurtă vreme după ce se prăbuşise Henry Thorne. La început, fratele a ameninţat că o să se răzbune pe criminal. Dar când au fost date în vileag faptele, când a aflat ce-l întă râtase, care fuseseră simţămintele lui Scatcherd când o pornise spre fermă hotărât să-l pedepsească pe cel care îi batjocorise sora, s-a mai potolit. Au urmat zile de grea încercare pentru el. Era de datoria lui să facă tot ce-i stătea în putinţă ca să apere memoria fratelui său de batjocura pe care-o merita. Era de datoria lui să-l scape de o pedeapsă nemeritată sau să-i dea o mână de ajutor nefericitului care pusese capăt zilelor fratelui său. Şi mai era de datoria lui sau cel puţin aşa gândea el să se în grijească de sărmana fată pierdută a cărei nenorocire era mai puţin meritată decât cea a fratelui său ori fratelui ei.

   Şi Thomas nu era omul care să ia lucrurile uşor sau care să facă numai atât cât îi dicta conştiinţa. A ţinut să plătească pentru apărarea acuzatului, a ţinut să plă tească pentru apărarea memoriei fratelui său, a ţinut, de asemenea, să plătească pentru a-i veni în ajutor sărmanei fete. A ţinut să facă toate astea şi n-a permis nimănui să-l ajute. Era singur pe lume şi se încăpăţâna să rămână aşa.

   Bătrânul domn Thorne de Ullathorne a vrut din nou să-l primească acasă cu braţele deschise. Dar îl frământa gândul nebunesc că severitatea vărului îl împin sese pe fratele lui la rău şi, prin urmare, nu voia să accepte nicio favoare din partea lui Ullathorne. Domnişoara Thorne, fiica bătrânului squire, o verişoară cu mult mai în vârstă decât el, de care fusese foarte ataşat, i-a trimis bani.

   Dar el i-a înapoiat fără niciun rând. Banii pe care îi avea îi ajungeau ca să ducă la bun sfârşit ce-şi pro pusese pentru viitorul apropiat. Iar de ce putea să i se întâmple după aceea nici nu se sinchisea. Cazul a stârnit mare vâlvă în ţinut şi mulţi dintre magistraţi s-au interesat îndeaproape de el. Dar niciunul nu s-a preocupat mai mult decât John Newbold Gresham, care pe vremea aceea trăia încă. Domnul Gresham a fost profund impresionat de energia şi simţul de dreptate de care a dat dovadă doctorul Thorne în acele împrejurări, iar când s-a terminat procesul, l-a invitat la Greshamsbury. În urma vizitei, doctorul s-a hotărât să se stabilească în satul acela.

   Dar să ne întoarcem pentru câteva clipe la Mary Scatcherd. Ea a fost scutită să înfrunte furia fra telui ei, acesta fiind arestat pentru crimă înainte de a apuca să o revadă. Şi aşa soarta ei era destul de crudă. Oricât de înverşunată ar fi fost împotriva omului care se purtase atât de neomeneşte cu ea, era totuşi firesc să-şi îndrepte gândul spre el mai curând cu dragoste decât cu silă. În situaţia nefericită în care se afla, la cine altcineva ar fi putut căuta iubire?

   Când a aflat că a fost omorât, i s-a sfâşiat inima, s-a întors cu faţa la perete şi s-a aşezat să moară. Să moară o moarte dublă, a ei şi a pruncului fără tată, prunc care începuse să dea semne de viaţă. Dar viaţa mai avea multe să le ofere, atât ei, cât şi copilului. Îi era scris ca într-o ţară îndepărtată să-i fie soţie credincioasă unui om cumsecade şi mamă fericită a multor copii. Pruncului îi era scris… dar asta n-o pot spune atât de repede. Ca să-i înfăţişăm soarta, trebuie mai întâi să scriem această carte.

Discutii pe Facebook
Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Promotii si evenimente

TOSCA, cea mai puternica opera a lui Puccini, într-o noua premiera pe scena Operei Nationale Bucuresti

Publicat

pe

Raftul cu idei opera Tosca ONB

   Opera Nationala Bucuresti prezinta sambata, 30 martie 2019, si duminica, 31 martie 2019, premiera spectacolului Tosca de Giacomo Puccini. Regia, decorul, costumele si light design-ul poarta semnatura lui Mario De Carlo. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul tiberiu soare. Corul Operei Nationale Bucuresti va fi pregatit de catre Daniel Jinga, iar corul de copii de catre smaranda Morgovan. asistenti de regie Claudia Machedon si Paula Gherghe.  

   Pentru premiera de pe scena Operei Nationale Bucuresti, regizorul Mario De Carlo a pregatit o punere în scena ambitioasa, dupa cum însusi declara: „Tosca este cea mai tragica opera a lui Puccini. Covarsitoarea sa teatralitate se regaseste în totalitatepe scena, în situatii si în muzica. Un regizor sensibil are cu Tosca o sarcina usoara: trebuie sa închida ochii si… sa se lase purtat. Puccini nu e un compozitor asociat verismului, dar e indubitabil ca în „tosca” autorul insista pe detalii realiste si ca este în cautare de efecte scenice în nuante puternice. tocmai exacerbarea aspectelor de cruzime si morbiditate constituie un trait d’union cu coduri reprezetantive ale unui teatru care pleaca din trucurile lui seneca si, de-a lungul executiei în scena teatrului Elisabetan, ajunge pana la raurile de sange specifice teatrului Grand Guignol. toti trei protagonistii mor, si au parte de o moarte violenta. suntem la ani lumina departare de mortile languroase ale eroilor si eroinelor din melodrame. aici este nimicirea care învinge sentimentele, impulsurile si pasiunile. supliciul este adevaratul protagonist al operei. supliciul arhetipal care are în el însusi ratiunea si se impune ca unic element decisiv, prin ritual, exhibitie si spectacularizare. am gasit inspiratia în ceea ce Michael Foucalt numea – splendoarea chinului.”

   Impresionanta opera, care a avut la baza o piesa de teatru a dramaturgului francez Victorien sardou, „tosca” este, fara doar si poate, o drama puternica, asemenea vietii din care a fost eliminata orice scena plictisitoare; o drama a unei mari iubiri – cea dintre o diva a muzicii de opera, Floria Tosca, si un tanar pictor talentat, Cavaradossi -, cu realitati istorice precum domnia Maria Carolina, fiica Mariei terezia si sora Mariei Antoaneta, precum si de înfrangerea în final a Austriei asupra lui Napoleon în batalia de la Marengo, cu actiuni încarcate de sadism, cu sentimente extrem de puternice precum gelozia, ura, teama.

   Aceasta lucrare complexa, a carei forta Puccini a intuit-o înca dinainte de a o compune – „o opera de care am nevoie”, spunea el pe atunci – nu înceteaza sa-si reverbereze vraja nici dupa mai bine de un secol de la premiera mondiala. Ceea ce înseamna ca spectatorii oricarei generatii au nevoie, asa cum a avut si Puccini, de aceasta opera. Tosca ramane asadar o oglinda în care ne privim cu totii, din cand în cand, culmile si coborasurile sufletului.

   Biletele se gasesc pe http://tickets.operanb.ro/ si la casa de bilete a Operei Nationale Bucuresti (program luni – duminica între orele 10:00 – 13:00 si 14:00 – 19:00).

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Promotii si evenimente

Mikheil Sheshaberidze, invitat în Cavalleria Rusticana & Pagliacci, în regia lui Ion Caramitru, pe scena Operei Nationale Bucuresti

Publicat

pe

Raftul cu idei opera Cavalleria Rusticana & Pagliacci

   Opera Nationala Bucuresti prezinta joi, 21 martie 2019, începand cu ora 18:30 spectacolul Cavalleria Rusticana & Pagliacci de Pietro Mascagni – Ruggiero Leoncavallo.  Regia poarta semnatura lui Ion Caramitru, scenografia a fost creata de Viorica Petrovici, iar conceptul light design-ului îi apartine lui Chris Jaeger. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Vlad Conta. Corul Operei Nationale Bucuresti va fi pregatit de catre Daniel Jinga.

(Video: sebastian Bucur/ Opera Nationala Bucuresti)

   Pentru acest spectacol regizorul Ion Caramitru vine cu o conceptie noua, ambele intrigi tratand gelozia umana si consecintele ei transpuse într-un realism puternic, dupa cum însusi declara: „Exista în spectacolul de opera subordonat pana la perfectiune muzicii (note, masuri, arii, balet, cor) un spatiu foarte generos pentru un soi de realism magic al spectacolului. Cu cat este mai mare conventia, cu atat mai mare libertatea.  Este vorba despre realism de la început pana la sfarsit. Nu va lasati înselati de iluzia artei artistului. Cavalleria Rusticana se desfasoara în culori de alb si negru, Pagliacci se petrece într-un decor colorat; costume, scena, decor palpabil, dar ambele ascund o crima din gelozie.

   Fiind unul din cele mai aplaudate titluri ale curentului verist, „Cavalleria rusticana” justifica prezenta sa în repertoriul teatrelor din întreaga lume. Inspiratia cu care compozitorul a gasit textul literar, corespondentul muzical, plasticitatea imaginilor si caracterul pasionat al melodiei, tipic italiene, justifica gloria acestui titlu, cu care nu a rivalizat nicio alta creatie a lui Pietro Mascagni.

   Pagliacci este o opera în doua acte compusa de Ruggiero Leoncavallo pe un libret propriu. Opera este una din lucrarile care figureaza în repertoriul permanent al teatrelor lirice de pretutindeni.

   Cele doua opere portretizeaza comunitatea muncitoareasca, modesta din sudul Italiei într-o zi de sarbatoare romano-catolica, concentrandu-se pe triunghiuri amoroase ce se dovedesc a se sfarsi violent si mortal. Limbajul muzical franc, intens, rapid si economic al acestor povesti tulburatoare asezate în lumea oamenilor ordinari au contribuit la nasterea stilului de opera verist.

   Urmatoarea reprezentatie a spectacolului va avea loc joi, 25 aprilie 2019, începand cu ora 18:30.

   Biletele se gasesc pe http://tickets.operanb.ro/ si la casa de bilete a Operei Nationale Bucuresti (program luni – duminica între orele 10:00 – 13:00 si 14:00 – 19:00).

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Promotii si evenimente

Povestea lui Don Quijote, transpusa în balet pe scena Operei Nationale Bucuresti

Publicat

pe

Raftul cu idei ONB balet Don Quijote

   Opera Nationala Bucuresti prezinta vineri, 22 martie 2018, începand cu ora 18:30 spectacolul de balet Don Quijote de Ludwig Minkus. Regia si adaptarea coregrafica poarta semnatura lui Jaroslav slavický, scenografia Josef Jelínek. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Ciprian teodorascu.

   Mai multe versiuni ale baletului Don Quijote au fost create în întreaga lume. Despre coregrafia ce poarta numele lui Jaroslav slavický, artistul însusi a declarat: „Coregrafia spectacolului se bazeaza pe versiunea Petipa-Gorski, cea mai buna versiune din toate timpurile, deoarece conceptia lor si celebrele scene de dans au facut ca acest balet sa reziste în teatrele din toata lumea de mai bine de 150 de ani. Desigur, am ajustat, am scurtat sau am suprimat anumite fragmente pentru ca spectacolul sa aiba continuitatea dorita, sa aiba viteza si ritm. Mi-am dorit o expunere a actiunii clara si logica, iar regizoral am urmarit un joc convingator, ca si o descriere colorata a personajelor.”

   Ritm, culoare, atmosfera plina de viata a unui orasel din spania, personaje pitoresti inspirate de celebrul roman semnat de Cervantes, o coregrafie spectaculoasa cu numeroase momente de virtuozitate în interpretarea unei distributii de exceptie înseamna împreuna reprezentatia din 18 noiembrie 2018 de pe scena Operei Nationale Bucuresti.

   La Opera Nationala Bucuresti, baletul Don Quijote cunoaste prima varianta în 1970, în coregrafia lui Vasile Marcu si scenografia Ofeliei tutoveanu Draganescu. În anul 2000, Mihai Babuska ofera, în spiritul liniei clasice, o noua adaptare coregrafica a baletului „Don Quijote”, în scenografia adrianei Urmuzescu. Din echipa de realizatori a actualei montari de la Opera Nationala Bucuresti fac parte Katerina slavicka -Elslégrova – asistent coregrafie, scenografia a fost creata de Josef Jelinek, andreia Martinescu este asistent de scenografie.

   Biletele se gasesc pe http://tickets.operanb.ro/ si la casa de bilete a Operei Nationale Bucuresti (program luni – duminica între orele 10:00 – 13:00 si 14:00 – 19:00).

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

martie, 2019

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X