);
COnecteaza-te cu noi

s

Doua lozuri (2016), regie Paul Negoescu

Publicat

pe

Doua lozuri

Doua lozuri (2016), regie Paul Negoescu – cronica film

   Nu ma bulucesc la filmele romanesti, iar din cele putine vazute pana acum, mai ales dupa ’90, putine m-au impresionat. De placut, nu mi-a placut niciunul, dar vreo doua m-au impresionat (4 luni, 3 saptamani si 2 zile si Moartea dlui Lazarescu). In rest, pana si cele declarate vesele au fost cam triste…

   Cu Doua lozuri a fost altfel. M-am dus la cinema sa-l vad de curiozitate, din cauza (sau datorita?) sabotajului aplicat acestui film pe IMDB – site de referinta cam pentru tot ce misca in cinematografia mapamondului.

   Sabotaj trantit prosteste de niste romani ofticati, adepti ai practicii “sa ne dam cu stangu’-n dreptu”. Alte natii, mai sanatoase emotional, ar jubila sa aiba pe IMDB un film de nota 8.9. Noi, nu! De ciuda ca un pusti joaca vreo 5 minute in acest film, o gasca de inepti ordonati si supusi unui inept-sef s-au ingramadit la usa IMDB-ului sa loveasca cu note de 1 in filmul Doua lozuri. Asa incat, in cateva ore, nota a scazut la 5,6. Proasta inspiratie din partea ineptilor inarmati (pe nedrept) cu tastatura si internet! La cat de dastepti se cred, ar fi trebuit sa stie ca reclama negativa tot reclama e. Fara acest act de maxima prostie, poate ca n-as fi aflat despre film, sau l-as fi ignorat cu eleganta.

   Filmul Doua lozuri merita toata atentia si ceva mai multi bani decat am dat eu pe bilet. Mi-a placut! In sfarsit un film bine filmat, fara timpii morti ce te scot din sarite, cu un sonor clar si dialog raspicat. Regizorul Paul Negoescu si directorul de imagine Ana Draghici au realizat un film relaxant, amuzant, neaos. Umorul este latura predominanta a filmului, insotit de ironie subtila si faze hazlii. Un film rupt din viata – din viata unui orasel amarat de provincie, cu oameni banali aflati intr-o situatie hilara.

Doua lozuri

Dragos Bucur, Dorian Boguta si Alexandru Papadopol in Doua lozuri I sursa foto: protv.ro

   Cei trei actori care fac tot filmul, Dragos Bucur, Dorian Boguta si Alexandru Papadopol – joaca demential. Demential de natural, de veritabil. Dialogul lor – pe alocuri picant fix cat trebuie – are tonul romanului obisnuit. Nimic fals, nimic „americanesc”, nimic fortat in jocul celor trei. Iar personajele secundare si toata atmosfera actiunii sunt in acord cu ei. La cateva scene am ras cu lacrimi. Sincere! Iar finalul este apoteotic, gen „nu se poate, asta-i chiar culmea!” Si multe rasete in sala de cinema. Doua lozuri – un film de nota douazeci.

   Update – demersul rautacios al ineptilor a fost in zadar. Nota filmului a urcat la 8,3. Pentru ca merita!

https://youtu.be/nLUUomyn4cc

Discutii pe Facebook
books-express.ro

În loc sa stau la cratita, buchisesc literatura, absorb filme, schingiuiesc sudoku si detest televiziunea. Între o omleta si un sandvis, scriu. Pentru ca n-am talent de scriitor, scriu despre ce-au scris altii, cu talent. Si dupa ce-mi obosesc capul, trec la picioare: dansez salsa.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Promotii si evenimente

Noutati editoriale Nemira

Publicat

pe

Noutati editoriale Nemira

Comunicat de presă: Noutăți editoriale Nemira

   Greva păcătoșilor, de Florin Chirculescu – un roman polifonic în care prezentul românesc, sinonim cu criza și corupția, se îmbină cu trecutul oriental și începuturile medicinei moderne.

   Anul 632. Profetul Mahomed e pe moarte, chinuit de o boală misterioasă. Sahib, tabib-ul în care își pune toată încrederea, membrul comunității de evrei din Madīnat al-Nabī, scrie o poveste dictată de forțe necunoscute. Eroii ei, doi frați gemeni dintr-un alt timp, plănuiesc o escaladă.

   Anul 2013. Sahib și Mesneraș trăiesc în București și visează să urce pe Nanga Parbat. Unul e un medic, prins în lanțul nemilos al sistemului medical corupt. Celălalt e un agent secret cu misiuni bizare, printre care și una vizându-l pe propriul frate. Comunică între ei mai ales „pe calea blestemului“ și îi unesc un corb, o carte și un vis.

   Istoria veche se întâlnește cu istoria recentă, faptele și timpurile se amestecă, identitățile se fac și se desfac, ficțiunea cuprinde totul. Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu de Florin Chirculescu își plimbă cititorii prin labirinturi fără ieșire, provocându-i la o lectură neliniștitoare și la descoperirea propriilor drumuri.

   Florin Chirculescu (de profesie medic chirurg) s-a născut la București pe 26 martie 1960. A debutat cu proză scurtă în anul 1993, în revista sf JSF. A câștigat Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995, după care Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine, tipărit la aceeași editură. De-a lungul anilor, au urmat alte distincții. A colaborat cu reviste de specialitate, unde a publicat nuvele și povestiri, și a fost redactor-șef al revistei Nautilus. Cu pseudonimul Sebastian A. Corn a semnat volumele: 2484 Quirinal Ave (Nemira, 1996), Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine (Nemira, 1998), Cel mai înalt turn din Babylon (Nemira, 2002), Imperiul Marelui Graal (Nemira, 2006), câștigător al Premiului Vladimir Colin în 2006, Vindecătorul (Cartea Românească, 2008), Skipper de interzonă (Millenium, 2012), Ne vom întoarce în Muribecca (Nemira, 2014), Iovik (Millenium, 2014), Eucronoza și alte nuvele (Millenium, 2017). Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu este prima operă de ficțiune pe care o semnează cu numele său real.

   Un nou roman scris de Iulian Tănase – Melciclopedia, o carte plină de jocuri de cuvinte și cu numeroase trimiteri culturale, o aventură a imaginației, a erudiției și a spiritului ludic. Povestea este însoțită de ilustrațiile lui Mircea Pop. 

   Într-o dimineață de toamnă, Melcul Prinț și-a dat seama că nu știe cine este. Convins că fiecare dintre noi este mai mult decât un simplu nume, pornește în aventura vieții sale, cea mai mare aventură a oricărui erou: descoperirea de sine. Călare pe un melcteorit ajunge în Melxopotamia, o țară a cărei formă de guvernământ este anarhia constituțională și a cărei economie se bazează pe industria melcalurgică, pe industria constructoare de melcomotive, dar și pe ploile de melcteoriți. Aici se întâlnește cu Melc Capone, cel mai mare gangsteropod, cu Melcduza Zuza și Melca Sirenă, dar și cu Melcfisto, și descoperă că există nenumărate și nebănuite feluri de melci (melci de apă dulce și melci de apă minerală, melci de limonadă, melci marini și melci submarini, melcâini și melhiene, și chiar și niște melci maramureșeni, originari din nordul României, care au pe partea din față a cochiliei, ca semn distinctiv, sigla Ferrari). Melcredo quia absurdum, cum ar veni.

   Aventura sa este un parcurs inițiatic, o odisee a spiritului ludic și imaginativ, a acelei părți din noi care trebuie să învețe din nou să viseze, să zâmbească, să privească și să înțeleagă, să trăiască pe îndelete și fără grabă.

   Melc-avertisment: indiferent cum alegeți să vă trăiți aventura personală – cu viteza melcului sau cu viteza amețitoare a secolului în care trăim – trebuie să țineți minte un lucru: cele mai lungi și mai dificile călătorii le avem înăuntrul, nu în afara noastră.

   Iulian Tănase s-a născut pe 3 septembrie 1973 la Moinești, Bacău. A absolvit Academia de Studii Economice Bucureşti în 1999, și Facultatea de Filosofie, Universitatea București, în 2010. A fost redactor la revistele satirice Academia Cațavencu (1997-2010) și Kamikaze(2010-2011). Din 2004 este realizator de programe la Radio Guerrilla, fiind în prezent gazda unui matinal de weekend intitulat Războiul Sfârșitului Săptămânii.

   Este profesor de creative writing și antrenor de storytelling pentru copii și adulți. A publicat numeroase volume, atât în România cât și în străinătate, iar dupa textele sale s-au făcut și câteva spectacole de teatru. A coordonat volumul colectiv Pentru Gellu Naum / For Gellu Naum, Editura Vinea/ICARE, 2002. Împreună cu Dan Stanciu și Sebastian Reichmann, coordonează publicaţia Athanor. Caietele Fundaţiei Gellu Naum.

   A participat ca visiting writer la programul International Writers Workshop, Hong Kong (2008) și, cu lucrări, la London International Festival of Surrealism (2007, 2008). Este prezent cu texte în reviste și antologii din România, Germania, Austria, Anglia, Statele Unite, Hong Kong, Slovenia, Cehia, Franța. A susținut lecturi publice în China, Hong Kong, Germania, Austria, Italia, Slovenia, România.

În 2009 a primit Premiul Hubert Burda pentru tineri poeți din Europa de Est (Offenburg, Germania), iar în 2011 Premiul 1+1+1=1 Trinitate / Literatură (Graz, Austria).

   Mircea Pop a studiat grafica la Universitatea Națională de Arte. A ilustrat peste 20 de cărți, câștigând premiul pentru ilustrație de carte la concursul Cele mai frumoase cărți din România pentru volumul Lecții de dans pentru vârstnici și avansați, de Bohumil Hrabal. Din motivația juriului: „Simple, dar curajoase, cu o notă personală puternică, ilustraţiile lui Mircea Pop îl reprezintă ca pe o voce unică în peisajul ilustratorilor tineri din România. Desenele lui sunt migăloase, cu un aport de acurateţe, simplitate – acestea «se epurează» prin haşurare şi devin, totodată, vibrante”. Mircea spune despre sine că este workaholic, îi plac animalele, își dorește să fie pace în lume și nu suportă politicienii.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

Recenzie carte: Eu nu ascult de nimeni, de Elena-Maria Cernaianu

Publicat

pe

Eu nu ascult de nimeni

Recenzie carte: Eu nu ascult de nimeni, de Elena-Maria Cernaianu

   Cuvintele sunt putine si sarace atunci cand vorbesti despre un roman cum este Eu nu ascult de nimeni al Elenei-Maria Cernaianu. Autoarea este de obarsie din Lugoj si prin adoptie din Brasov, medic si artist, mama si bunica, prietena si creator de frumos.

   Romanul este in egala masura un jurnal si un Bildungsroman, in care aflam despre o viata zbuciumata si plina de neprevazut a unei femei, Elena-Maria, a fiicei ei, Adriana Claudia si a nepotului Kyle.

   Mama, Elena-Maria este Nuca (porecla de fetita) in care se aduna tot intelesul si de la care pornesc restul de drumuri – al Adrianei Claudia si al lui Kyle.

   Adriana Claudia – fiica disparuta catre ingeri, are un destin sinuos. Pleaca din Romania in Elvetia, in cautarea sinelui, dar acolo nu gaseste raspunsul si, poate de aici, disparitia.

   Lasa in urma un copil: Kyle, Cailunca – cum il alinta bunica “romaneste”, care creste intr-un internat elvetian si care va avea aceeasi aplecare, mostenita de la mama, catre neliniste si hoinareala.

   Nelinistea si hoinareala le mostenesc amandoi de la Elena-Maria, cu singura si marea deosebire ca Elena-Maria hoinareste prin sine si cu neliniste isi cauta menirea in lume.

   In partea epistolara, adresata lui Kyle, incearca sa ii transmita si lui acest mod de a hoinari prin tine insuti, cu cat succes nu stim, ramane deschisa usa catre un destin in plina afirmare.

   “Eu nu ascult de nimeni” este un titlu inselator, cu dubla negatie “nu” si “nimeni”, a carei valoare este intarita de puternicul pronume personal “EU” – cel/ cea care nu asculta de nimeni doreste sa fie ea ascultata de toti – cei care o citesc.

   De fapt asculta de Ingerul de cristal care, prin puritatea si transparenta iubirii, se impotriveste negativismului unora dintre personajele romanului. Nu ascult de traditii, nu ascult de normele conventionale ale societatii in care traiesc, ascult insa de vocile interioare, de impulsurile de moment si, nu in ultimul rand, de substante halucinogene si alcool. Ingerul de cristal – dragostea – lupta cu toate acestea, insa nu aduce mereu izbavirea, sau cel putin nu pe cea a Adrianei Claudia.

   Romanul este un caleidoscop de stiluri si alcatuiri lingvistice, are si o parte epistolara – multe scrisori ale mamei Elena-Maria catre fiica ei Claudia si apoi catre nepotul Kyle. In prezent ne readuce sitlul epistolar modern, SMS-urile, dar si dialogurile telefonice si schimbul de e-mailuri.

   Elena-Maria nu este o mama si o bunica demodata, romancierul Elena-Maria Cernaianu este un scriitor contemporan, impletind in modul cel mai armonios traditionalismul stilistic cu mijloacele moderne de exprimare. Si tot apartinand de modernism, curent in care indraznim sa incadram romanul, este si limbajul folosit, divers si colorat.

   In prima carte, a obarsiilor lugojene, facem cunostinta cu limba arhaica si melodioasa a unui tinut parca atemporal, transcris fonetic pentru a fi cat mai aproape de personaje. “Mai binie da-I pasula flesita cu curechi, sau cu otara ai, cu siapa.”

   Ajungem apoi sa vorbim engleza si germana, care aduna laolalta personajele, atunci cand este descrisa Adriana Claudia, dar care si despart bunica de nepot. El nu invata romaneste, iar ea nu vorbeste germana. Se inteleg pe teritoriul neutru al limbii engleze care invadeaza si SMS-ul, si e-mailul, dar si conversatiile telefonice.

   Pentru o naratiune de asemenea dimensiuni (4 volume – aproximativ 700 pagini), desfasurarea diverselor stiluri narative ne arata iscusinta scriitoriceasca a doctoritei Elena-Maria Cernaianu.

   Romanul e o dezvoltare epica de amploare, irigata din plin de experiente dramatice sau limitative si de aspiratia catre intelegerea menirii in lume prin smerenie. Modelul unei familii damnate, in care sotii nu sfarsesc niciodata impreuna, parintii Elenei-Maria sunt despartiti, ea este despartita, si fiica ei, Adriana Claudia, este mereu in cautarea partenerului perfect, dar mereu la o raspantie distanta de despartire. Numai Kyle pare a fi promisiunea unei impliniri fericite a destinului.

   Cartea este un best seller care prezinta in mod veridic si realist framantarile unor oameni traitori alaturi de noi in aceasta epoca.

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Promotii si evenimente

Spectacolul „Fugato labile: Camille Claudel” la Muzeul National de Arta al Romaniei

Publicat

pe

Fugato Labile: Camille Claudel

Comunicat de presă: Spectacolul „Fugato labile: Camille Claudel” la Muzeul Național de Artă al României

   În conexiune cu expunerea temporară în Galeria de Artă Europeană a operei de artă „Sculptorul Rodin, pictând”, de Camille Claudel (1 martie – 4 iunie 2017) în cadrul programului de conferinţe OPERE ÎN PRIM-PLAN, Muzeul Naţional de Artă al României vă invită la un spectacol de teatru dedicat vieţii şi operei sculptoriţei franceze, menită a pune în valoare personalitatea unei artiste mai puţin promovată pe scena artistică modernă din pricina apartenenţei acesteia la genul feminin: „Fugato labile: Camille Claudel”

   O punere în scenă a piesei lui Georgette Garbès Putzel intitulată „Fugato labile pour Camille Claudel”, interpretată de Asociaţia Femeilor din Teatru IF…/DACĂ …PENTRU FEMEI, va avea loc în Sala Auditorium în două reprezentaţii distincte în ziua de vineri, pe 21 aprilie, orele 19.00, respectiv 12 mai, orele 19.00, 2017.

   Piesa va prezenta publicului român o perspectivă actuală asupra biografiei şi creaţiei sculptoriţei, într-o perioadă în care opera ei este recuperată la nivel internaţional prin expoziţii temporare şi cataloage dedicate, evenimente care au culminat recent cu deschiderea unui muzeu închinat lui Camille Claudel la Paris.

   ,,Camille Claudel. Femeia artist cunoscută mai mult pentru relaţia ei cu Rodin (căruia i-a fost elevă, confidentă, amantă şi muză) şi-a depăşit timpul şi a fost dată uitării chiar de oamenii cei mai apropiaţi ei. Un destin remarcabil, atât prin forţa cu care a pătruns şi a reuşit în lumea artistică, cât şi prin tragismul care i-a marcat sfârşitul. Paul Claudel fratele ei mai mic, spunea că ar fi fost înzestrată cu toate darurile; considerată genială, inteligentă, cultivată, de o frumuseţe izbitoare – a fost dăruită acestei lumi pentru a revela frumosul. Camille Claudel a adus sculptura într-un punct în care echilibrul sfida zborul. Nu a fost însă lăsată să zboare. Nu o permiteau prejudecăţile timpului, Nu se cădea, Nu era voie… Camille Claudel a luptat cu fiecare NU al timpului ei… devenind ea însăşi un NU, refuzând să mai lucreze, să mai existe. A trebuit să treacă aproape un secol pentru a se i se recunoaşte geniul.“ declară regizoarea piesei, Liana Ceterchi.

Fugato Labile: Camille Claudel
Distribuţie: Liana Ceterchi, Teodora Toader, Cezara Munteanu
Traducerea: Edith Negulici
un spectacol al Asociaţiei Femeilor din Teatru IF…/DACĂ…PENTRU FEMEI

Muzeul Naţional de Artă al României, Sala Auditorium
Vineri, 21 aprilie 2017, ora 19.00
Vineri 12 mai 2017, ora 19.00

Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Calendar cultural

iunie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

09mai(mai 9)17:30:s30iun(iun 30)17:30:sMemory Clouds.Galeria Anca Poterasu, Strada Plantelor nr. 58, Bucuresti Organizator: Institutul Francez din Bucuresti Tip eveniment cultural 2:Expozitie,Vernisaj Etichete eveniment culturalDecebal Scriba,expozitie,Institutul Francez din Bucuresti,Memory Clouds,vernisaj

Facebook

Trending

X