);
COnecteaza-te cu noi

Psihologie

DISCRIMINAREA. Definitii si tipologii

Publicat

pe

Dicriminarea - definitii si tipoligii - psihologie

Ce este discriminarea?

   Conceptul de discriminare este extrem de vast si este de multe ori incorect utilizat sau ambiguu, astfel specialistii (din sociologie, psihologie, drept, economie) nu au ajuns la un consens in ceea ce priveste intelesul acestuia. Acest concept provine din latina si inseamna a separa, a distinge, a deosebi si este utilizat atat in cercetarile de specialitate cat si in limbajul uzual. (Chelcea, 2008).

   Allan G. Johnson (apud Chelcea, 2008) sustine ca discriminarea este “tratamentul inegal acordat unor oameni care se intâmpla sa apartina unui anumit grup sau unei anumite categorii sociale. […] Când inegalitatea de tratament ia forma abuzului, exploatarii si nedreptatii sistematice, ea devine opresiune sociala”.

   Practic, discriminarea sociala reprezinta un comportament diferential, in sens negativ, in detrimentul unor categorii sociale. Categoriile sociale care sufera de pe urma discriminarii sunt: femeile, persoanele varstnice, persoanele cu dizabilitati fizice, dar si psihice (aici se includ tulburarile psihice), homosexualii, imigrantii.

Dicriminarea - definitii si tipoligii - psihologie

 

   Cele mai discutate categorii sociale care sunt discriminate si despre care s-a scris foarte mult in literatura de specialitate sunt cea rasiala, cea sexuala si cea religioasa, dar se pare ca nu si-au găsit soluţionarea nici acum. (Kwok apud Chelcea).

   Diferenta dintre stigmat si discriminare este ca stigmatul reprezintă atitudini, opinii negative despre o persoana sau un anumit grup social, pe când discriminarea reprezinta traducerea in comportament a acestei stigmatizari, ca de exemplu respingerea persoanelor cu tulburari psihice în contexte relationale (colegi, prieteni, vecini) sau profesionale (concedierea acestora pe criteriul bolii, evitarea sau respingerea persoanelor cu tulburari psihice la locul de munca).

   Deşi discriminarea reprezinta practic un mod de a se manifesta individual, totusi in momentul in care mai multi indivizi care aparţin aceleiasi clase sunt tratati în mod similar, discriminarea se transformă intr-un pattern social de comportament comun. Discriminarea este un construct social, astfel, aceste patternuri ce tin de inegalitate sau de tratament diferential din pacate, se transmit si generaţiilor urmatoare. (Banton, 1994, 25)

Dicriminarea - definitii si tipoligii - psihologie

Discriminarea este impartita in literatura de specialitate in (Chelcea, 2008):

  1. Discriminare negativa versus discriminare pozitiva; discriminarea sociala are de obicei o conotatie negativa, fiind asociata cu termenul de tratament inegal aplicat indivizilor egali, doar pentru ca apartin unei anumite categorii sociale. Totusi exista si discriminarea pozitiva sau discriminarea inversa cum i se mai spune in sociologia americana, si se refera practic la tratamentul favorabil acordat categoriilor sociale discriminate. De exemplu, un angajator are de ales intre un barbat si o femeie cu aceeasi pregatire profesionala, prefera sa aleaga femeia pentru ca se cunoaste faptul că femeile, in general, au avut mai putine sanse in a-ei construi ei consolida o cariera. (Banton, 1994, 28).
  2. Discriminare individuala versus discriminare institutională/simbolica; discriminarea individuala este cea declarata in mod clar de fiecare individ in parte, pe când discriminarea institutională este una nedeclarata, de exemplu neangajarea unui individ pe criterii de rasa, culoare sau handicap si sustinerea faptului ca acesta nu a fost angajat nefiind suficient calificat pentru acel post; din acest motiv se mai numeste şi discriminare simbolica si tinde sa inlocuiasca “discriminarea manifestă”.

Discriminarea persoanelor cu tulburări psihice

   Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, exista aproximativ 450 de milioane de oameni cu o tulburare de ordin mental sau de comportament.

   Multe persoane afectate de o tulburare psihica nu beneficiaza de un tratament adecvat deoarece le este teama de stigmatul asociat bolii si de excluziunea sociala si au sentimente de inadecvare si rusine.

   Exista un interes la nivel societal de a gasi tratamente si solutii pentru problematica tulburarilor mentale. Sistemele sociale cauta sa emita politici sociale si legi care sa protejeze drepturile persoanelor cu tulburari psihice si sa le ajute pentru a se reintegra social. Exista si miscari si proiecte sociale cu scopul de a sensibiliza si a-i determina pe indivizi sa constientizeze  ce sunt tulburarile psihice, gradul in care sunt afectate persoanele care au de infruntat o provocare atat de grea si modalitati de a eradica stigmatul si discriminarea acestora. Discriminarea sociala asupra persoanelor cu tulburari psihice este recunoscuta public si este o problema majora si cu o rezolvare care nu este usoara (Vickers, 2008, 153).

   Discriminarea persoanelor cu tulburari psihice are efecte negative nu numai la nivel individual, in cazul persoanei care are o astfel de problema, ci si asupra familiei din care provine persoana, a grupurilor din care face parte etc. Atunci cand un individ este diagnosticat ca avand o tulburare psihica, atitudinea si comportamentul persoanelor sufera modificari, atat raportate la persoana diagnosticata cat si asupra familiei si a grupurilor din care aceasta face parte. (Julio Arboleda, 2008, IX).

_______________________

Bibliografie:

  1. Chelcea, Septimiu. 2008. Psihosociologie. Teorii, cercetari, aplicatii (ed. a II-a revazuta si adaugita. Iasi: Editura Polirom
  2. Banton, Michael. 1998. Discriminarea. Bucuresti: Editura Du Styl.
  3. Vickers H. Margaret. 2008. From the Editor-in Chief ‘s Desk: Diffrence, Diversity and Discrimination at Work. -Revisiting Stigma. In Employ Respons Rights. Vol 20, p.153-156.
  4. Arboleda, Julio & Sartorius, N. (eds). 2008. Understanding The Stigma of Mental Illness. Theory and Intervention. West Sussex : Publisher John Wiley & Sons.

Discutii pe Facebook
Litera.ro

Sa scriu, sa simt si sa gandesc in profunzime e ceea ce ma defineste cel mai mult. In rest, ador ceaiul negru, viata din oameni si - mai ales - cartile.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Psihologie

Nihilofobia – frica de nimic. Realitate si fictiune

Publicat

pe

Nihilofobia, articole psihologie

   Format din alaturarea cuvintelor latine nihil, care inseamna nimic, si sufixul phobia, nihilofobia descrie frica de nimicnicire. Cunoscuta si sub numele de oudenofobie, aceasta fobie este strans legata si de frica fata de cifra 0.

   In timp ce majoritatea studiilor arata ca este o fobie fictiva, bazata pe afirmatia generica “totul poate fi sau deveni o fobie”, exista oameni care sufera de aceasta.

Cauze si simptome

   Persoanele care sufera de aceasta fobie sunt obsedati de propria mortalitate si de perceptia ca dupa moarte nu exista nimic. Acestia se tem de asemenea de lucruri care nu contin nimic, precum cutii goale, lipsa continutului producandu-le anxietate, temere si chiar panica.

   Oudenofobii se tem de cifra 0, in special de cronometre care folosesc numaratoarea inversa. Aceastea ii fac sa se ingrijoreze excesiv fata de momentul in care viata lor se va termina, putand degenera in anxietate fata de moarte, numita necrofobie.

nihilofobia, articole psihologie   Persoanele care sufera de nihilofobie au simptomele anxietatii precum greturi, transpiratii, accelerarea pulsului, tremor, ameteli si ganduri obsessive vis a vis de moarte. Tratamentele sunt in mod obisnuit terapia comportamentala si medicatia.

Fictiune si realitate

   Nihilofobia este tratata ca o fobie fictiva, iar doctorii de specialitate nu o considera un diagnostic psihiatric valid. Realitatea este insa ca fobia, ca definitie este o frica paralizanta irationala si nu ar trebui tratata cu ignoranta.

   Fobiile sunt periculoase pentru ca limiteaza si paralizeaza persoanele care sufera de ele, iar cauza este in general o experienta traumatizanta. Originea majoritatii tulburarilor psihologice si psihiatrice sunt traumele din trecut si singura forma de a trece peste acestea este cu ajutor de specialitate.

   Fobiile sunt asemanatoare unei custi restrictive care ingreuneaza viata de zi cu zi, cauzeaza neplaceri, impiedica cei care sufera de ele sa participle la anumite activitati altminteri placute, si pot chiar cauza sentimente negative fata de oameni de diferite culturi, religii sau cu alta orientare sexuala.

   Indiferent daca o anumita fobie este inventata sau destul de raspandita pentru a fi recunoscuta ca atare, o persoana care simte ca sufera de o anumita fobie, are nevoie de ajutor medical imediat. In fata obiectului fricii lor, persoanele care cred ca sufera de fobii au aceleasi simptome psihologice si fizice cu cei care au fobii reale. In ambele cazuri, numai o persoana de specialitate poate diagnostica un caz de anxietate si este foarte important sa se caute ajutor imediat.

surse: [1], [2]

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Psihologie

Fricile copilariei in viata de adult. Intunericul si alte fobii.

Publicat

pe

Cum sa infrunti fobiile si frica. Psihologie

   Ca si copii, multora dintre noi ne-a fost teama de caini, de clovni, ori de intuneric. Pentru multi, fricile copilariei nu s-au disipat nici la varsta adulta. Acest aspect nu numai ca este inconvenient, este si stanjenitor. Din fericire, fobiile sunt cele mai usor de eliminat frici. Iata cum:

   Cu totii ne amintim fricile copilariei. Care a fost pentru tine? Poate ca ti-a fost frica de dulap, de furtunile cu tunete si fulgere, poate de un vecin…

   Adesea, temerile copilariei dispar odata cu paturica care ne proteja. Insa surprinzator de des, cateva frici raman cu noi si atunci cand devenim adulti – reamintirea traumei muscaturii unui caine, sau a intepaturii unei albine ne face sa ne pierdem controlul ori de cate ori vedem un caine sau o albina. Ori poate frica noastra a evoluat, insa fundamental a ramas aceeasi. De exemplu, frica copilariei fata de un monstru s-ar putea metamorfoza in frica fata de spargatori. Frica de straini poate sa se transforme in anxietate sociala. Sau frica de doctori si de dentisti… a ramas frica de doctori si de dentisti.

   Sa privim un exemplu: un adult care a avut frica de intuneric toata viata. Cand era copil, parintii i-au spus sa treaca peste aceasta frica si gata!, sfat care, bineinteles, nu e niciodata eficient, iar acum frica de intuneric il urmeaza in viata de adult. Pentru exemplul nostru, frica de intuneric se traduce in somn chinuitor cu lumina aprinsa si teama sporita atunci cand, sa zicem, conduce masina in timpul noptii.

   Ce-ar trebui sa faci daca ai o fobie reminiscenta, ori una care s-a dezvoltat in viata de adult?

   Pentru inceput, trebuie sa stii ca nu esti singur. Aproximativ 10% din populatia adulta intalneste, intr-un moment al vietii, fobii care le ingreuneaza viata. Nu vorbim de frica de un paianjen, ci de incapacitatea de a lua un job care presupune folosirea liftului, sau sa nu poti sa calatoresti cu avionul.

   Asadar, daca esti incercat de fobii, asimileaza aceste patru idei pentru a-ti infrunta fricile.

1. Nu te critica aspru.

   Majoritatea fobiilor au sens! Da vina pe evolutie, nu pe caracterul tau. Cam toate fobiile isi au radacinile adanc infipte in evolutia umana. Frica de intuneric are sens – ne simtim mai vulnerabili in intuneric deoarece nu putem vedea daca se apropie vreun pericol. Frica fata de vremea severa este adanc resimtita de creierul nostru deoarece expunerea la elementele neprietenoase ale naturii ne poate afecta cu hipotermie, raceala sau mai rau. Serpii si paianjenii pot fi veninosi. Soarecii imprastie boli. Partea de „om al pesterii” a creierului meu de trei anisori probabil a considerat strainii entitati dezechilibrate si imprevizibile, asadar periculoase. Chiar si fobiile care nu au sens la suprafata isi regasesc radacinile in ceva ce poate fi dobandit in milenii de evolutie.

2. Fobiile nu sunt relevante pentru caracterul tau

   Multi oameni cu fobii considera ca fricile lor inseamna ca ei sunt slabi, ciudati, sau rai. Nici vorba! O sa luam exemplul unui caz citat intr-un articol de referinta: un tanar caruia ii era frica de oamenii cu arsuri grave. Acesta se simtea extrem de rusinat ca are aceasta fobie si isi facea mustrari de constiinta ca va rani sentimentele unui om afectat de astfel de rani, caci va avea reactii de ingrozire si dezgust, necontrolate. Tanarul era o persoana grijulie, constiincioasa iar concluzia psihologului care l-a indrumat a fost ca tanarul incerca sa evite victimele in cauza deoarece ii era foarte frica sa nu le raneasca sentimentele.

   Cum a fost rezolvat acest caz? Tanarul a inceput sa urmareasca filmulete facute de suravietuitori cu arsuri grave pe YouTube. Impreuna cu psihologul sau, avea sa viziteze discret sala de asteptare a unui spital pentru arsi. Notabil, dupa un timp de terapie, tanarul a aplicat la o scoala de medicina si – pentru a ajunge in biroul de interviu – a fost nevoit sa traverseze salonul pentru arsi, activitate pe care a realizat-o fara probleme, de data aceasta.

   Pe scurt, o fobie nu te caracterizeaza drept slab sau irational – insemna doar ca ai evitat ceea ce te facea sa te temi, deci iti lipseste antrenamentul in a te expune acelei/acelor temeri. Ajungem, astfel, la punctul urmator.

3. Incepe incet.

   Cum faci sa dispara fobia? Exerseaza „intalnirea” cu respectiva frica. Bineinteles, nu e nevoie sa alergi prin furtuna cu un zmeu inaltat in aer, ca sa treci peste frica de traznet. Ci trebuie sa incepi usor.

   Un alt caz este cel al unei femei care ii era atat de frica de serpi, incat nu putea nici macar sa pronunte cuvantul „sarpe”. S-a inceput de acolo. Femeia a repetat cuvantul „sarpe” de sute de ori, pana s-a plictisit. Apoi a scris cuvantul „sarpe” pana s-a plictisit. Apoi, impreuna cu psihologul, s-a uitat la fotografii cu serpi pe internet. Apoi video-uri pe YouTube. Urmatorul pas a presupus vizite in magazine de animale. Concluzia este ca nu e necesar sa te incui intr-o camera cu serpi din prima. Pentru a lucra la frica pe care o ai, trebuie sa incepi cu ceva care te stanjeneste, insa nu cu un pas care te face sa tremuri de frica. Apoi sa repeti primul pas pana te plictisesti si abia dupa sa treci la urmatorul nivel.

4. Nu te multumi cu a astepta sa treaca.

   Fobia ta persista ca o tuse suparatoare din cauza ca incerci pe cat posibil sa eviti orice-ar fi acel aspect de care iti este frica. Asa ca, atunci cand iti infrunti fricile, asigura-te ca nu cumva te refugiezi in evitarea experientei.

*Citeste aici cum sa gestionezi atacurile de panica

   De exemplu, daca esti claustrofob, nu te va ajuta sa intri in lift si sa te uiti la telefonul mobil pe durata calatoriei. Incearca sa fii prezent atunci cand iti infrunti fricile. Nu incerca sa te distragi prin numararea secundelor pana se termina, ori inganarea unui cantecel vesel. Concentreaza-te pe ceea ce te face sa te temi. Nu este confortabil, insa poti sa ai rabdare, cu siguranta.

   Trei lucruri se vor intampla: unu, vei observa ca nu vei pati nimic rau. Doi, vei descoperi ca poti face fata cu succes oricarui aspect de care iti este frica. Trei, creierul tau se va plictisi.

   Nota: daca esti parinte, ia in considerare gestionarea fricilor pe care le ai, de dragul copiilor tai. Unele fobii adesea isi pun amprenta in familie. Anxietatea, in general, s-a dovedit a fi genetica, insa fricile specifice sunt adesea transmise prin modelarea unui comportament anume. Copiii invata prin observarea parintilor, asa ca daca te cocotezi pe-o masa si incepi sa tipi ori de cate ori vezi un gandac, este foarte probabil ca si copiii tai sa o faca, la randul lor.

   La sfarsit, tragem concluziile: fii dragut cu tine insuti si acorda-ti sprijin. Initiaza actiunea. Exerseaza. Treci gradual de la a adormi cu lumina aprinsa la a reduce lumina in dormitorul tau cu ajutorul unei veioze. Apoi o luminita, langa pat. Una ascunsa in spatele sifonierului, dupa. Apoi fara lumina. Fa o plimbare in jurul cartierului la apus, apoi in cursul serii, apoi noaptea. Acorda-i intunericului intreaga ta atentie, apoi „clateste” si repeta pana te plictisesti. Intr-un final, vei reusi fara efort sa dormi, sa conduci, sa intri in lift si sa-ti traiesti viata fara corvoada unei frici care sa te influenteze negativ.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Psihologie

Atacurile de panica si fobiile. Cum sa le stapanesti.

Publicat

pe

Atacuri de panica si fobii - Psihologie

   Atacurile de panica si fobiile ne pot coplesi. Insa pot fi gestionate usor. Iata sase tehnici prin care le putem controla, fara efort.

Controlul respiratiei

  Atacurile de panica adesea declanseaza un ritm rapid al respiratiei, care adauga sentimentului general de spaima. Daca simti ca se apropie un atac de panica, incearca respiratia adanca abdominala, pentru a prelua controlul ritmului respiratiei. Cu o mana pe abdomen si cealalta pe piept, respira pe gura cu un usor oftat – aceasta va ajuta la relaxarea muschilor. Inhaleaza pe nas, incet, umflandu-ti abdomenul pe masura ce inhalezi si tine-ti respiratia. Fa pauza pentru oricate secunde simti ca este confortabil. Expira pe gura, apasand usor pe abdomen, ca si cum ai dezumfla un balon. Repeta acest tip de respiratie de cate ori este nevoie pentru a te elibera de atacul de panica.

Controlul tensiunii musculare

   Atunci cand suferi un atac de panica, muschii se incordeaza cu tensiune. Poti invata sa-ti relaxezi muschii si sa ajuti la detensionarea corpului prin antrenarea controlului muscular in mod regulat. Pur si simplu incordeaza-ti muschii si tine-i asa timp de 10 secunde, apoi relaxeaza. Practicarea acestui tip de control iti va conferi incredere atunci cand simti ca se apropie un atac de panica.

Redu cofeina

  Iti poate oferi un necesar de energie atunci cand te trezesti, insa cofeina poate, de asemenea, sa-ti mareasca anxietatea – sentiment pe care nu ti-l doresti la prima ora a diminetii! Daca ai vreo fobie sau esti predispus la atacuri de panica, reducerea cofeinei ajuta la reducerea simptomelor. Pe cat posibil, sari peste cafea sau sucuri cu cofeina, ori macar limiteaza-te la una sau doua cescute pe parcursul unei zile.

Inhaleaza vanilie

   Poti innabusi un atac de panica cu putin miros de vanilie, un parfum recunoscut pentru stimularea producerii de endorfina. Endorfinele sunt chimicale din creier care te fac sa te simti bine, asadar mirosirea unei doze de extract de vanilie ajuta la calmarea nervilor si diminueaza atacul.

Vizualizeaza un loc in care te simti fericit

   Cand suferi un atac de panica, aminteste-ti de mantra „minte supra materie”. Gandeste-te la un loc care te face sa te simti relaxat – o plaja mangaiata de valurile marii, sau o priveliste de pe munte, o padure plina de verde… Proiecteaza imaginea in minte si transpune-te in acea scena, calmandu-ti mintea. Relaxeaza muschii si lasa fantezia sa-ti calmeze nervii.

Lupta-te cu fobia

   Atunci cand te lupti cot la cot cu o anume frica, raspunde ferm tensiunii care te incearca si contesta acele ganduri negative. Te apuca panica pentru o sedinta importanta la birou? Intreaba-te care sunt motivele din spatele fricii tale: Ce se poate intampla cel mai rau? De ce poate sa-mi fie frica? De ce crezi ca vei fi judecat de catre colegi si de ce iti pasa? Pune-ti astfel de intrebari ori de cate ori te cuprinde frica, pentru a depasi presupunerile nefondate si – astfel – pentru a reusi sa invingi anxietatea. Principiul acesta functioneaza simplu: frica apare imediat, iar cele cateva minute in care iti adresezi aceste intrebari o vor disipa prin simplul fapt ca iti acorzi putin timp de ragaz.

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

noiembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X